Posts Tagged ‘Clasa mijlocie’

SARACI SI BOGATI IN GERMANIA (II)

June 17, 2008

                                    SARACI  SI  BOGATI  IN  GERMANIA ( II )

 

                                               Patura celor mai bogati

 

            In raportul guvernului german din 2003 privind situatia saraciei si bogatiei private se arata ca, daca in categoria celor saraci sunt cuprinsi cei ce au un castig lunar sub 938 euro (in total 11,14 milioane locuitori, alcatuind 13,5 % din intreaga populatie), in schimb in categoria celor bogati intra cei cu un castig lunar de peste 3.128 euro, in total 4,62 milioane locuitori, alcatuind 5,6 % din intreaga populatie a Republicii Federale Germania. Intre aceste doua categorii este patura cea mai mare, cea mijlocie, care cuprinde 66,77 milioane locuitori, adica 80,9 % din populatie.

            Anual firma bancara americana Merril & Lynch impreuna cu firma de consultanta Cap Gemini alcatuiesc, in urma unor investigatii amanuntite, lista celor mai bogati oameni de pe glob (World Wealth Report). In raportul pe anul 2007 figureaza astfel pentru Germania – 798.000 persoane cu o avere intre 1 si 30 milioane dolari (23 milioane euro), 6.700 – cu o avere intre 23 si 250 milioane euro, 200 – cu o avere intre 250 milioane si un miliard euro, si 100 (o suta) – cu o avere de peste un miliard euro. Totodata raportul arata ca daca in aceasta tara in 1997 erau 3.929 de  persoane cu o avere de peste un milion de dolari, in 2003 numarul lor crescuse la 7.000. „Manager Magazin“ mai subliniaza ca daca in 2001 erau doar 54 miliardari, peste doar 5 ani numarul lor sporise la o suta.

            Pe lista celor mai bogati figureaza in frunte fratii Karl si Theo Albrecht, proprietari ai firmei de desfacere a produselor alimentare ALDI, fiecare cu o avere de 16 miliarde euro. Si Dieter Schwarz, ce ocupa locul trei cu o avere de 10 miliarde euro, este proprietarul firmei LIDL, in aceiasi branse. Susanne Klatten, fiica legendarului industrias Quandt, cu o avere de 7,75 miliarde euro, este cea mai bogata femeie din Germania. Ea poseda peste 50 % din actiunile intreprinderii chimice ALTANA AG si 12,5 % din actiunile firmei auto BMW. Dar si fratele ei ocupa locul 15 in lista miliardarilor germani, iar mama sa – locul 21. Primii 24 din aceasta lista poseda in medie fiecare o avere de 4 miliarde euro, obtinuta din diverse surse sau cu diferite strategii. Dintre acestia, noua si-au faurit averea in comertul de detaliu sau en-gros (familia Otto – comert prin corespondenta; familia Herz – firmele Tchibo, Puma, Nivea etc.; familia Haub – Kaiser’s, Plus, OBI etc.; Beisheim – firmele Metro, Kaufhof, Real, Saturn, Media-Markt, s.a.). In privinta industriasilor, ar fi multe de relatat despre relatiile stranse ale unora dintre ei cu regimul nazist. Printre ei, Günter Quandt, magnat al industriei potasiului si actionar la BASF, a initiat in 1933 sprijinul industriasilor pentru Hitler, iar Friedrich Flick (urmasii lui sunt pe locul 23 in lista miliardarilor) a trebuit sa stea 5 ani la inchisoare pentru activitate nazista. Alte familii de industriasi aflati printre primii 24 in lista miliardarilor sunt nume celebre : Porsche (auto), Henkel (chimie), Oetker (ind. alimentara), Braun (electrotehnice), Schaeffler (utilaje metalurgice) si Knauf (gips). Trei mari miliardari (Hopp, Plattner si Tschira) au facut averea in computere si programe, iar familia Mohn (Bertelsmann) si Springer – in domeniul mediilor de comunicare (televiziune si editare de ziare si reviste).

            Dar putini dintre miliardarii germani isi conduc singuri firmele. Pentru asta ei au angajati niste manageri, platiti cu salarii astronomice. Iata salariile anuale ale presedintilor consiliilor de conducere (Vorstand) ale catorva mari concerne (in milioane euro/an): Dieter Zetsche (Daimler Benz) – 7,5; W. Rietzle  (Linde) – 7,35; J. Grossmann (RWE) – 6,87; M. Diekmann (Allianz) – 5,26; W. Bernotat ((E.on) – 4,87; H.-J. Körber (Metro) – 4,66; Ben Lipps (Fresenius M.C.) – 4,2; Klaus Zumwinkel (Deutsche Post) – 4,13; J. Hambrecht (BASF) -3,99; H. Panke (BMW) – 3,78. Nu l-am reamintit pe presedintele lui Deutsche Bank  J. Ackermann care, cu fabulosul castig de 1.087.917 euro pe luna, adica 4.168 euro pe ora, are un salariu de 490 ori mai mare decat cel mediu al salariatilor sai. In Germania in 2006 castigul managerului unei firme avand intre 100 si 1000 de salariati a fost de 349.000 euro, iar al unei firme cu pana la o suta de salariati – de 274.000 euro. Nu trebuie uitat ca de fiecare data cand un concern este nevoit sa se desparta de managerul sau sef, din cauza unui scandal sau a scaderii valorii actiunilor, acesta este „recompensat“ pentru activitatea in cadrul firmei cu sume de mai multe milioane de euro. Un singur exemplu din numeroase:  Klaus Esser, seful lui Mannesmann AG a pierdut in anul 2000 disputa cu firma britanica Vodafone si a trebuit sa se retraga, nu insa inainte de a primi o „Abfindung“ (despagubire) de 15 milioane euro.  

            Concernele se stie ca sunt conduse de consiliul directorilor (Vorstand), care la randul sau e controlat de consiliul de administratie (Aufsichtsrat). Membrii acestor consilii de administratie nu sunt nici ei deloc prost platiti. De pilda J. Strube, presedintele consiliului de control al lui BASF are un salariu anual de 470.000 euro, iar Gerhard Kromme, presedintele aceluias consiliu la Thyssen-Krupp – 396.000 euro. In medie presedintii consiliilor de administratie a primelor 30 de firme germane au anual un salariu de 237.000 euro. De regula insa ei fac parte simultan din consiliile de administratie a mai multor concerne. Astfel  Manfred Schneider este presedintele consiliului la Bayer si Linde, dar si membru in consiliile altor cinci concerne, pentru care – cumulat pe 2006 – el a fost recompensat cu suma de 1.091.184 euro.

 

                                               Clasa de mijloc

 

            Am aratat mai sus ca in aceasta categorie intra cca. 80 % din populatia Germaniei, desi un sondaj a aratat ca doar 60 % dintre nemti se considera ca ar apartine acestei categorii. Dincolo de aceasta cifra globala se intalnesc insa mari diferente. In landurile din vestul tarii un salariat are in medie un venit brutto de 2.296 euro lunar, in timp ce in cele 5 landuri din est (fosta RDG) – numai 1.778 (adica 77 %). Dupa ce se scad impozitele si asigurarile sociale raman 1.492 euro in vest si 1.156 euro in est. Femeile fiind ocupate in munci mai putin calificate, in vestul tarii ele au in medie un venit cu 25 % mai mic decat barbatii (in landurile din est ele au doar cu 6 % mai putin).

            Iata cateva salarii lunare ale celor din aceasta categorie (in euro, in landurile din vestul tarii): inginer(a) in industria chimica – 2.945-4.395; medic in spital public – 2.867-4.540; judecatoare prima treapta – 3.094-5.043; profesoara invatamant superior – 2.971-5.358;  invatatoare – 2.560-3.522; functionar de banca – 2.091-3.049; postas – 1.611-2.021; vanzatoare magazin – 1.397- 1.981; gunoier – 1.651-1.845; sofer autobuz – 2.285- 2.322. Acestea sunt salariile celor de la partea inferioara a listei, caci in clasa de mijloc intra si cei cu ocupatii mai bine platite, ca de pilda (in euro/luna) : medic-sef de clinica – 18.000-20.000; jurist sef (firma mare) – 14.000; dentist (cabinet privat) – 8.500; judecator cu vechime – 7.300; consilier impozite – 6.200; avocat (in birouri cu 50-100 salariati) – 5.900; sef filiala de banca – 5.300; inspector contabil – 4.500; inginer(a) in uzina constructii de masini – 4.200-5.900.

            Care sunt insa cheltuielile lunare ale unui salariat sau liber profesionist? Ele sunt alcatuite, de pilda pentru cineva cu un castig lunar de 2000-2200 euro pe luna din urmatoarele (in euro): chirie – 640-680; curent electric si incalzire – 125-150; telefon si internet – 50-60; impozitul, asigurarea si intretinerea masinei – 60-95; benzina auto – 50-100; asigurare de accidente – 70-80; cotizatia la sindicat – 15-25; ziare si reviste – 15-25; scoala copiilor – 80-100; contributie la pensia suplimentara privata – 35-50; asigurare medicala – 50-100. Total cheltuieli fixe : 1100-1300. Raman deci pentru hrana, imbracaminte, distractie si eventual medicamente cca. 900 euro pe luna. Cu aceasta suma este greu ca intreaga familie sa poata pleca vara doua saptamani la mare sau la munte.

            Deschiderea tot mai mare, incepand din anul 2000, a foarfecei veniturilor intre clasa mijlocie si ce a celor bogati, pune cu acuitate problema dreptatii sociale. Un sondaj al institutului de demoscopie de la Allensbach din 2007 a aratat ca doar 15 % din cei intrebati au socotit ca in Germania relatiile economice sunt echitabile, iar 56 % – ca ele sunt inechitabile. Este semnificativ ca pana in anul 2005 la putere a fost un guvern de stanga (coalitie social-democrati cu „ecologisti), politicieni de frunte ai caruia (Schröder, Struck, Müller) au declarat ca pozitia traditionala a social-democratiei „sa se ia de la bogati pentru a se da la cei saraci“ nu mai este „politica societatii noastre moderne“. „Nu se mai poate vorbi de o distribuire echitabila a veniturilor, ci despre egalitate de sanse“ sustinea cancelarul G. Schröder. Oare la ce egalitate de sanse cu copiii celor mai bogate familii pot pretinde odraslele celor 3,5 milioane de someri? Un recent studiu a 100 de mari intreprinderi a aratat ca 80 % din posturile lor de conducere sunt ocupate de persoane ai caror parinti au fost proprietari de intreprinderi, mari manageri sau apartin nobilimii. “Cine are, aceluia i se va mai da“ ar fi proverbul indicat al societatii de clase divergente ce se creiaza.

            Intr-un amplu articol din decembrie 2007 din revista „Der Spiegel“ se arata ca an de an sporeste nesiguranta pierderii, chiar de clasa mijlocie, a statutului sau social. Iar acum se face din ce in ce mai simtita influenta globalizarii. Cel ce are un job in sectoarele de export al produselor (auto, chimie, constructii de masini) se poate considera favorizat de soarta. Dar cel ce este salariat in domenii in care fabricatia poate fi transferata rentabil in China, India sau Europa de rasarit, simte constant sabia lui Damocles deasupra capului. Odinioara intreprinderile construiau cartiere intregi de locuinte cu chirie ieftina pentru a lega salariatii de firma. Acum aceste locuinte sunt vandute cu miile unor firme imobiliare din St. Unite sau Marea Britanie, ce treptat sporesc chiriile. Nu este insa rar nici cazul cand consiliul unor firme aproba achizitionarea de vile somptuoase pentru sefii lor. Un alt fenomen este sporirea considerabila in ultimii zece ani a celor angajati sa lucreze cu program redus sau cu contract pe termen limitat, si care nu beneficiaza astfel de nici unul dintre avantajele acordate de firma celor cu conditii normale de munca. Intr-un sondaj efectuat recent de revista amintita, la intrebarea daca cei chestionati profita personal de actualul elan economic cu care se lauda doamna Angela Merkel, 81 % au raspuns negativ. Articolul revistei germane poarta titlul „Der grosse Graben“, ce se poate traduce prin „Marele sant“, dar si prin „Marea transee“ ce se pare ca se casca intre doua clase distincte ale societatii germane.

CALEIDOSCOP MONDIAL (III)

June 3, 2008

                                    

            Un nou record mondial american.- Pentru prima oara in istoria Statelor Unite, in prezent unul din o suta de cetateni americani adulti sunt la inchisoare, ceeace este de departe un record mondial. O justitie dura si inchisori supra-aglomerate au determinat ca aceasta ramura sa aiba o crestere exploziva.

            Cea mai mare inchisoare din lume se gaseste le 18 km. nord-est de statuia libertatii din New-York : patru km. patrati de beton in mijlocul lui East River, pe Rickers Island, poreclita The Rock. In ea sunt inchisi 20.000 barbati si femei, adica mai mult decat cei din toate inchisorile din Elvetia si Austria. Costul exploatarii si intretinerii acestei inchisori este de cca. 900 milioane dolari pe an. Cei 11.000 angajati necesar pazei celor inchisi sunt prea putini pentru a-i urmari si de aceea zilnic se folosesc 6.000 doze de calmante pentru a-i linisti pe cei recalcitranti.

            In SUA sunt in prezent inchisi 2,5 milioane persoane. China de pilda, cu o populatie de 4,5 ori mai mare, are doar 1,5 milioane persoane in inchisoare. Statul California a construit in fiecare din ultimii 20 ani o noua inchisoare, iar inchisorile sunt acum pe cel de al doilea loc in lista firmelor cu cei mai multi salariati. Puscariasii sunt folositi la constructia de strazi si cai ferate, la stingerea incendiilor, macelari in abatoare, la munca campului, etc. Plata lor este de 30 centi pe ora, ceeace a permis inchisorilor sa aiba o cifra de afaceri in 2007 de 35 miliarde dolari. Doar cei condamnati la moarte nu sunt scosi la munca. Aceasta rentabilitate determina recenta tendinta de privatizare a inchisorilor.

            In 2007 au avut loc in SUA 1,4 milioane de crime. Cele mai periculoase orase sunt Detroit (Michigan), St. Louis (Missouri), Flint (Michigan), Oakland (California), Camden (New Jersey), Birmingham (Alabama) si Memphis (Tennessee). Fiecare al noulea negru din grupa de varsta intre 20 si 34 ani este la inchisoare. In St. Unite sunt proportional de zece ori mai multe persoane inchise decat in Germania. Motivul : in multe state recidiva unui act penal este pedepsita cu inchisoare pe viata, chiar si furtul unei pizza.

                                                                       *

            Internationala celor bogati – Dupa un studiu publicat in luna martie 2008 de firma americana de consulting Oliver Wyman, averea cumulata a tuturor milionarilor din intreaga lume se ridica la 50.000 miliarde dolari, adica de trei ori si jumatate PIB al Statelor Unite sau de cincizeci de ori valoarea pierderilor din criza financiara izbucnita in 2007 si considerata drept cea mai grava de la cea a anilor 30. Masurile fiscale luate imediat dupa cel de al doilea razboi mondial sub presiunea miscarilor muncitoresti au redus din inegalitatile in venituri. In Statele Unite, impozitele aplicate celor cu veniturile cele mai ridicate atingeau pana in 1964 valori de 91 %. In Marea Britanie, pana la venirea d-nei Margaret Thatcher in 1979, impozitarea maxima era de 83 %, iar in Franta – guvernul Raymond Barre pastra inca in 1980 un impozit maxim de 80 %. In aceste trei tari plafonul maxim al impozitarii a fost mereu scazut de atunci, astazi fiind intre 35 si 40 %. Rezultatul e ca partea in venitul national a celor 0,1 % oameni mai bogati din populatie, care era in scadere de la primul razboi mondial, a inceput sa creasca din 1970 in SUA si Marea Britanie, iar in Franta incepand din 1990. In St. Unite de pilda daca partea veniturilor detinute de cei 0,1 % cei mai bogati din populatie era in 1973 de 1,9 % di avutia nationala, ea a crescut in 2006 la 8,1 %, dupa studiile lui Th. Piketty si Em. Saez.

            Revista Newsweek din 14 aprilie 2008 arata ca in Statele Unite clasa conducatoare ce formeaza „complexul militaro-industrial“ si care era alcatuita din diplomati, politicieni, rentieri si industriasi, era atasata spatiului national si cauta sa-si ascunda opulenta. Actuala „superclasa“ se mandreste ca e internationala si amesteca bancheri cu patroni de presa si TV, sefi ai unor firme multinationale cu artisti celebri de cinema, cu seici sauditi si cu sotii Bill si Melinda Gates. Revista „Maniere de voir“ relateaza ca magnatul Serge Dassault a declarat ca sunt inca prea putini oameni bogati in Franta. Si a amenintat ca daca se va spori impozitul asupra averilor, oamenii bogati vor parasi tara pentru locuri mai ospitaliere. Dar unde va gasi dansul un alt stat care sa-i comande avioanele militare cu care si-a faurit cea de a cincea ca marime avere din Franta ?

            Revista „Challanges“ (12 iulie 2007) a intrebat o serie de milionari nemultumiti de soarta lor, care ar fi averea care i-ar satisface. Toti, mici si mari, au dat o cifra aproximativ de doua ori mai mare decat averea pe care o poseda. In ochii lor lumea se imparte in doua : o mare clasa mijlocie, din care si ei fac parte, si cativa fericiti cu averi fabuloase, in randul carora aspira si ei sa ajunga. Caci aici este smecheria : sa-i faci pe toti, saraci si bogati, sa creada ca apartin clasei mijlocii, caci atunci nu mai fi nevoie de nici o redistribuire a bogatiilor in societate.

                                                           *

            Migratia, fenomen in crestere.  Oficiul federal de statistica al Germaniei a prezentat numarul cetatenilor germani ce au parasit definitiv tara in anul 2007 : 164.000, cifra record, cu 9.000 mai mare decat numarul emigrantilor in anul precedent. Cei mai multi au plecat in Elvetia, apoi in SUA si in Austria. In schimb in aceiasi perioada au venit in Germania 647.000 persoane, din care 136.000 din Polonia, 38.000 din Romania, 26.000 din SUA si 25.000 din Turcia.

                                                           *

            Tutunul si fumatul : Pro si Contra. De ani de zile lupta parlamentarii U.E. pentru a face o Europa nefumatoare. Se introduc reguli de interzicere a fumatului in localuri publice si restaurante, ba chiar se intentioneaza a pune industria tutunului si tigarilor sa plateasca pentru daunele aduse prin produsele sale. Dar zilele trecute P.E. a aprobat subventionarea, din 2009 pana in anul 2012, a culturilor de tutun cu suma anuala de 338 milioane euro. Nici o alta cultura agricola nu este atat de generos subventionata de U.E., invocandu-se argumentul ca fara asta fermierii europeni nu ar tine piept culturilor de tutun din Brazilia, India sau Argentina. Pentru a indulci pilula, s-a admis totusi ca din suma acordata sa se aloce 6 % (iar nu 5 % ca pana acum) pentru propaganda privind „efectele negative ale fumatului“…