Posts Tagged ‘Drepturile omului’

Din crimele secolului trecut

November 3, 2013

Tin sa prezint aici doua cazuri pe care le-am aflat recent si care ar putea fi incluse in categoria holocausturilor. Desi semnificative pentru grozavia secolului 20, ele nu sunt aproape deloc  cunoscute.

Prima intamplare a avut loc in Liberia. Se stie ca aceasta tara vest-africana este o creatie a unei asociatii nordamericane ce si-a pus drept scop readucerea pe pamantul Africei a fostilor sclavi negri, eliberati de pe plantatiile din sudul Statelor Unite . Cu toata opozitia locuitorilor bastinasi, cateva mii de negri americani au fost adusi si in 1847 ia fiinta, cu fonduri stranse prin subscriptii in SUA,  prima tara africana independenta. Ea a capatat, bineinteles, numele de Liberia, capitala ei – Monrovia (de la presedintele american James Monroe), un parlament si un drapel asemanatoare celor americane. Dar in 1980 o lovitura de stat il rastoarna pe presedintele Tolbert si-l aduce la putere pe sergentul major Samuel K. Doe, primul presedinte al tarii din randul populatiilor bastinase. Dar si acesta este rasturnat in 1989 de o lovitura de stat, cu care incepe un sangeros razboi civil ce va dura pana in 1993. Se evalueaza ca in acesti patru ani au fost ucisi 250.000 de oameni, iar un milion au fugit in tarile invecinate. Bandele inarmate ce terorizau tara atrasesera in randurile lor, ca soldati, 20.000 de copii avand intre 8 si 14 ani, orfani dupa uciderea parintilor lor. Reporteri au filmat atunci scene groaznice in care acesti copii, deghizati ca de Halloween, isi sfartecau victimele cu sabiile-machete si le mancau inima.

Conducatorii acestor bande aveau porecle ca  generalul Rambo, generalul Bin-Laden, generalul Satan, dar unul dintre cei mai cruzi era Joshua Milton Blahyi, ce purta porecla „General Butt Naked“ (Cur Gol). El umbla de preferinta complect gol, doar cu niste bascheti in picioare si o sabie machete in mana. Era un canibal, care isi invatase soldatii sa parieze, cand intalneau o femeie gravida, daca poarta un prunc de gen masculin sau feminin. Iar apoi taiau burta femeii sa vada cine a castigat pariul. El punea sa fie ucisi barbatii din triburile dusmane taindu-le mai intai picioarele, apoi mainile.

 Cand in Liberia a revenit pacea, el si-a parasit porecla si, nu numai ca s-a pocait pentru crimele infaptuite, ci a devenit  pastor evanghelist, cu o sotie si mai multi copii. In 2007 a fost chemat in fata unei comisii prezidentiale, care l-a chestionat cu privire a activitatea  in timpul razboiului civil. La intrebarea cati oameni crede ca a omorat, el a raspuns ca vreo 20.000, dar ca regreta asta, deoarece acum a devenit un alt om. Preocuparea lui ca preot este de a raspandi morala crestina si de a cere iertare rudelor celor pe care i-a ucis. Comportamentul lui a convins comisia, care l-a condamnat doar la 2 ani, cu suspendarea pedepsei. El a fost aparat de insusi episcopul Kun Kun din Monrovia, care a spus ca e incredintat de sinceritatea convertirii lui si garanteaza pentru el. Intr-adevar, de ce sa nu i se stearga cu buretele trecutul, de vreme ce generalul Prince Johnson,  care la ultima lovitura de stat a intrat in biroul presedintelui tarii, i-a taiat urechile si a asistat la zvarcolelile acestuia pana a murit, acest general este acum senator in parlamentul Liberiei?

                                   *

Sa trecem acum la ce s-a intamplat in anii 60 in Indonezia, tara care azi are o populatie de 230 milioane locuitori. `Putini isi mai amintesc despre evenimentele din 1965, cand presedintele Sukarno  a fost inlaturat de la putere de generalul Suharto. Acesta din urma – in fruntea miscarii Pancasila – a declansat o vanatoare sangerosa dupa membrii partidului comunist indonezian si dupa locuitorii minoritatii de origine chineza. Acuzati ca ar fi dorit sa introduca un regim socialist, ei au fost urmariti si linsati de armata, de politie si de populatia excitata de indemnurile propagandei. Teroarea a durat doi ani, in decursul careia au fost ucise peste un milion de persoane. Partidul comunist a fost complect lichidat, iar cateva sute de mii de chinezi masacrati, fiind considerati un fel de coloana a 5-a a lui Mao. Principiile tarilor nealiniate (India, Indonezia si Iugoslavia) stabilite la Conferinta de la Bandung, au suferit o lovitura decisiva. Generalul Suharto a fost reales de mai multe ori presedinte al tarii pana in 1998. Nici dupa retragerea lui (a murit in 2008) nu s-au initiat cercetari cu privire la omorurile in masa din 1965-1967 si despre  autorii lor. Subiectul este considerat tabu in Indonezia.

Iata insa ca un regizor american, Joshua Oppenheimer, turneaza un film („The Act of Killing“)  in care prezinta evenimentele petrecute cu peste 40 de ani in urma in Indonezia, povestite de cativa dintre participantii la ele, membri ai miscarii nationaliste  si religioase Pancasila. In film ei insceneaza cu mandrie felul in care isi torturau si apoi ucideau victimele. Nu manifesta nici un regret sau mustrare de constiinta, deoarece se considera niste eroi, care au aparat tara de pericolul comunist. Eroul principal al filmului, Anwar Congo, se lauda ca a ucis cu mana lui sute de oameni si arata ca deseori a aplicat pentru asta metode vazute in filme americane cu cowboy. Turnarea filmului lui Oppenheimer a durat opt ani, dar acum, odata incheiat, nu a gasit in Indonezia nici o sala care sa il prezinte.

Istoria secolului 20 consemneaza si alte persoane ce au in contul lor uciderea unui numar impresionant de oameni. Kaing Guek Eav, seful inchisorilor de exterminare din Cambodgia, in care au murit cca. 15.000 de detinuti, se considera un simplu executant al ordinelor primite. Generalul bosniac Ratko Mladici, acuzat de tribunalul international de uciderea a 8.000 de oameni la Srebrenica si de alti 11.000 la Sarajevo, a spus ca nu recunoaste nici una din aceste crime. Si generalul Augustin Bizimungu, care a semnat listele cu cei cativa mii de civili executati in razboiul civil din Ruanda, a adoptat tactica tacerii. Insa cazurile aratate mai sus, ale pastorului Blahyi si a lui Anwar Congo, ce isi recunosc faptele si considera ca au fost absolviti de orice pedeapsa, unul de Dumnezeu, calalalt de societate, constituie elemente distincte, strigatoare la cer, in crunta istorie a secolului trecut.

 

Prostitutia, un flagel propriu economiei de piata

May 30, 2013

Acum cativa ani s-a respins in Parlamentul Romaniei un proiect de lege prin care s-ar fi legalizat prostitutia. Cu acest prilej s-au auzit multe argumente pro si contra, dar problema s-a crezut definitiv inchisa. In ultimele luni insa ea a fost din nou alimentata de unele ziare, iar comentariile cititorilor barbati erau favorabile reintroducerii legale a prostitutiei: “sunt impulsuri fiziologice normale, rezolvarea carora este bordelul”, “prostitutia este o meserie ca toate celelalte si este cea mai veche pe pamant”, “case de toleranta sunt in toate tarile civilizate” s.a.
Acest ultim argument nu este adevarat, caci legalizarea prostitutiei variaza de la o tara la alta. Iata care e situatia, cel putin in Europa :
• Tari in care prostitutia (sex pe bani) este legala si reglementata: Olanda, Germania, Elvetia, Austria, Ungaria, Grecia, Turcia, Cipru, Letonia;
• Tari in care prostitutia este legala, dar nereglementata (bordelurile sunt interzise, lipseste controlul medical obligatoriu etc.): Franta, Marea Britanie, Irlanda, Spania, Portugalia, Italia, Belgia, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Finlanda, Estonia;
• Tari in care prostitutia e ilegala: Suedia, Norvegia, Islanda, Lituania, Rusia, Romania, Rep. Moldova, Ucraina, Belorusia, Croatia, Serbia, Macedonia, Slovenia, Albania, Georgia.
Pe langa aceste tari europene, prostitutia este ilegala in Statele Unite ale Americii (cu exceptia statului Nevada), in China, in Japonia, in toate tarile musulmane si in aproape toate tarile africane.
In cele ce urmeaza relatez pe scurt un caz semnificativ aparut in revista germana “Der Spiegel” (Nr. 22 din 27 Mai 2013), ce poarta pe coperta titlul “Germania bordel. Cum sprijina statul traficul de femei si prostitutia”.
Sanandrei este un sat sarac in Romania. Aici a locuit la parinti Alina, pana cand, la 22 de ani, a aflat de la o prietena ca in Germania se poate usor castiga 900 euro pe luna ca prostituata. In vara anului 2009 un neamt a venit cu masina, le-a luat pe amandoua si le-a dus la Berlin. Direct la bordelul de langa aeroport, unde pentru un pret pausal de 100 euro pe noapte, se ofera cat sex se doreste. Alinei i s-a dat imbracamintea corespunzatoare meseriei si la cateva ore dupa ce a sosit, a avut si primul client. S-a aflat repede ca a sosit “prospatura”, iar in zilele urmatoare la camera Alinei clientii stateau la coada. “Pe unii trebuia sa-i refuz, – spune ea – caci nu mai puteam”. Iar asta timp de sapte zile pe saptamana, oferind sex vaginal, oral sau anal, fara prezervativ. Din orasul Berlin nu a vazut nimic, caci ea si colegele ei nu puteau parasi localul clubului. Primea masa si casa, dar o singura data a capatat 600 de euro de la seful bordelului, pentru a-i trimite acasa.
Reporterii de la Spiegel spun ca in Germania acest caz e frecvent si aduc in articol alte trei cazuri de prostituate din Romania si Rep. Moldova, exploatate, maltratate si ranite de pestii lor. In prezent – conform datelor Tampep (Reteaua europeana de protectie sanitara pentru prostituate) – in aceasta tara “lucreaza” 200.000 prostituate, dintre care 65-80% sunt straine, iar 80% dintre acestea provin din Romania si Bulgaria. Ceeace permite a se evalua la peste 50 de mii numarul prostituatelor romance in aceasta tara. Ele nu au venit din proprie initiativa in Germania pentru a face aceasta asa zisa “meserie”, ci au fost racolate de proxeneti specializati in atragerea fetelor naive. Germania a legalizat prostitutia in 2001, la putere fiind social-democratii cu ecologistii. Doamnele din guvernul de atunci au sarbatorit aceasta ca un succes, dar experienta a dovedit ca motive reale de bucurie nu erau. Legea a fost doar un stimulent pentru proxeneti, facand mai atractiva piata traficului de carne vie. Sindicatul lucratorilor din ramura serviciilor (Ver.di) evalueaza cifra de afaceri a activitatilor legate de comertul cu sex la 14,3 miliarde euro anual. Iar asociatia patronilor de stabilimente erotice din Germania (UEGD) apreciaza ca astazi functioneaza in aceasta tara intre 3000 si 3500 bordele. Doar in Berlin sunt 500 de bordele.
Prostitutia, departe de a conferi deplina siguranta clientilor, s-a dovedit ca permite proliferarea bolilor transmise prin sex. Legalizarea ei nu a condus, asa cum se credea, la reducerea prostitutiei ilegale. Ea legitimeaza violenta si abuzurile asupra femeilor, iar traficul de persoane le injoseste. Este forma cea mai explicita a exploatarii unei fiinte umane in conditiile economiei de piata si este incompatibila cu progresul social. Cata ipocrizie deci la cei care, sustinand exercitarea legala a acestui comert, mai agita inca stindardul drepturilor omului !

ARHITECTURA SI POLITICA

August 9, 2008

                                   

            In pregatirea jocurilor olimpice, capitala Chinei s-a dotat, in decurs de numai sapte ani, cu numeroase noi constructii, care o fac aproape de nerecunoscut. Pentru aceasta conducerea statului a facut apel la cei mai renumiti arhitecti din lume. Printre acestia straluceste Jacques Herzog, autorul stadionului olimpic pe care a avut loc festivitatea de deschidere. El conduce, impreuna cu colegul sau Pierre de Meuron, celebra firma elvetiana de arhitectura „Herzog & de Meuron“, care a proiectat si „Allianz Arena“ din München, extinderea lui Tate Museum din Londra,  sala de concerte „Elbphilarmonie“ din Hamburg. La Paris proiecteaza acum o piramida gigantica, la Basel – cel mai inalt zgarie-nori din Elvetia si altele. Revista germana „Der Spiegel“ (No.31 / 2008) i-a luat un interviu lui Herzog, din care reproducem mai jos cateva pasagii :

            Spiegel : Miliarde de oameni din intreaga lume vor privi la stadionul din Peking. Nu va e teama ca, daca un scandal politic ar umbri jocurile olimpice, asta ar putea afecta si renumele dvs.?

            Herzog : In fond dvs. vreti sa stiti de ce am acceptat un contract cu o tara care e o dictatura si nu respecta drepturile omului. Daca ne putem permite asa ceva. Raspunsul nostru  e da si suntem siguri ca am procedat corect. Nu acceptam desigur in nici un caz abuzurile asupra drepturilor omului, dar consideram ca in aceasta tara s-a schimbat ceva, a avut loc un progres. Nu vrem sa ne exageram rolul, dar stadionul este o piatra pe aceasta cale.

            Spiegel : Insa si o importanta piesa in afirmarea de sine a chinezilor.  

            Herzog : Oare cine, daca nu noi, ca arhitecti, ar sti mai bine despre efectul pe care il poate avea o cladire? Stadionul a devenit un simbol. Este un edificiu ce a fost iubit de indata si chinezii il considera unul dintre cele mai importante monumente culturale ale lor, asemanator zidului chinezesc. I-au si pus numele de cuib de pasare. Acum nici nu mai conteaza cine l-a proiectat, ceeace este semnul supremei acceptari. Pentru noi acest stadion nu este un simplu edificiu, ci o bucata din oras.Viziune este un termen poate mare, dar viziunea noastra a fost sa creem un spatiu public in care sa fie posibila o viata societala si in mod constient, chiar ceva subversiv, sau in orice caz ceva mai greu controlabil sau care sa se vada deodata.

            Spiegel : Arhitectura ca act de rezistenta? Oare nu exagerati ?

            Herzog : Nu, noi vedem stadionul si ca un fel de cal troian. Ne-am indeplinit programul spatial dat, dar pornind de aici l-am interpretat ca putand fi folosit diferit in domeniile adiacente. Am facut posibile locuri de intalnire cotidiene care nu pot fi usor de inspectat, cu nise clare si mici sectiuni, dar fara vaste spatii de instructie militara. Credem ca la Peking oamenii vor intelege asta si o vor pretui, pentru ca chinezii stiu sa utilizeze mai bine spatiul public decat am constatat ca se face in alte locuri.

            Spiegel : Aceste jocuri olimpice au ceva special deoarece au loc in China, tara cu un regim discutabil. Arhitectul ce confera acestui eveniment spatiul construit, stie ca va sta in centrul atentiei mondiale. Contractul pe care l-ati incheiat cu guvernul chinez era atat de ispititor incat sa anuleze reflectia morala?

            Herzog : Nici macar un idiot nu ar fi scapat aceasta sansa . Stiu, exista arhitecti care spun ca nici prin gand nu le-ar trece sa construiasca ceva in China. Este o atitudine aroganta, rupta de realitate, fara habar si lipsita de respect fata de extraordinara performanta culturala pe care aceasta tara o infaptueste in mod continuu de 5000 de ani si o face si astazi. In ultimii ani in China a aparut brusc o noua generatie de artisti, arhitecti si intelectuali care sunt capabili sa transforne durabil societatea. Este mai interesanta si chiar mai moral sa sustinem macar partial aceasta strapungere decat un boicot de la birou. Iar prin asta nu ma gandesc numai la arhitecti, ci la toti oamenii de creatie. Steven Spielberg si-a exprimat initial acordul de a lua parte la inscenarea spectacolului, dar apoi s-a retras pentru ca nu ii mai placea regimul. Asta miroase a propaganda ieftina, sa accepti intai, iar apoi sa te eschivezi dintr-un motiv politic ce era vizibil de la inceput. China nu a devenit mai putin democratica si nu respecta drepturile omului mai putin decat inainte.. China este departe inca de ceeace asteptam noi aici in occident, dar formarea unei paturi mari de noi intelectuali este un semn ce da speranta unei schimbari.

            Spiegel : Dar cazul Tibetului arata ca sub masca unei asa zise liberalizari, criticii regimului sunt la fel de brutal combatuti.

            Herzog : Din punctul nostru de vedere societatea chineza a devenit mult mai libera si mai variata. Dar multi nu vor sa vada asta, pentru ca toti masoare lucrurile in dimensiunile actuale ale democratiei vestice, care e originala, rara si tocmai in Europa centrala nu e deloc veche. Interesant in arhitectura este ca ea devine, fizic si concret, parte din istoria unei societati si ea o poate influenta. Interzicerea si boicotul nu sunt in aceasta privinta actiuni credibile.

            Spiegel : Dar de pilda nu ati fi putut spune : bine, acceptam sa va construim cea mai mare constructie din tara, dar cerem ca muncitorii sa fie platiti de patru ori mai mult ?

            Herzog : Nimeni nu poate incuviinta conditiile mizerabile in care se lucreaza peste tot in China. Dar nu numai pe santiere, ci in toata China, care produce pentru intreaga lume blugi, camasi si jucarii, asa se lucreaza. A schimba conditiile de lucru pe santier nu sta in responsabilitatea arhitectului nicaieri, nu numai in China. Organizarea santierului este o alta lume, care deseori este, in mod paradoxal, in conflict cu arhitectul.

Despre “drepturile omului” : vorbe si fapte…

June 19, 2008

 

            Voi prezenta in cele de mai jos doua aspecte ce nu au aparent prea multa legatura, dar care ilustreaza distanta ce separa discursul politicienilor de realitati.

            1.- La inceputul acestei luni a avut loc la Roma o adunare speciala convocata de Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie (FAO) la care 4.700 de delegati, reprezentand 183 de state, au discutat despre masurile de luat pentru a se lupta impotriva foametei in lume. Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon, a subliniat ca actuala criza ce ameninta milioane de oameni in urma cresterii drastice a preturilor la cereale „nu se datoreaza unei calamitati naturale, ci este faurita de oameni“. Iar presedintele Frantei, N. Sarkozy a spus : „Stim ca planeta poate fi asigurata cu hrana, dar zilnic mor de foame 25.000 de oameni“.          Senegalezul Jacques Diouf, care este presedintele FAO, a aratat ca din 1980 tarile bogate au redus la jumatate ajutorul lor pentru economia agrara in tarile slab desvoltate. In 2007 FAO a facut apel restului lumii de acordare de urgenta a unui ajutor de 1,7 miliarde dolari pentru a se asigura accesul tarilor sarace la ingrasaminte, seminte si hrana animalelor pentru recolta pe 2008. „Acest apel a fost zadarnic. Iar acum, pentru a lichida foametea, e nevoie de 30 miliarde dolari. Anual se dau 1.200 miliarde dolari pentru armament, anual tarile OCDE (cele 30 de state cele mai bogate din lume) acorda subventii agricole in valoare de 372 miliarde dolari prin care se falsifica jocul pietii de alimente. Dar nimeni nu intelege de ce nu se pot gasi 30 de miliarde dolari care le-ar permite la 862 milioane de oameni sa obtina cel mai elementar drept : dreptul la hrana“.

            Principala cauza a crizei sta in faptul ca in decurs de numai un an au crescut preturile pe piata mondiala astfel : la orez – cu 74 %, la soia – cu 87 %, la grau – cu pana la 170 %. Numarul celor loviti de criza alimentelor ar putea creste cu 100 milioane persoane, amenintand cu rascoale ale celor infometati. Cele mai afectate de aceasta situatie sunt tarile africane : Zimbawe, D.R. Congo, Burundi, Sudan, Somalia, Lesotho si Swaziland, Mauritania si Kenia. In total sunt 37 tari amenintate de infometare si care au nevoie urgenta de ajutor. 

            2. – Miercuri 18 iunie a.c. Parlamentul European a adoptat o lege privind atitudinea pe care trebuie sa o adopte tarile membre U.E. fata de imigrantii ilegali. In aceasta lege se prevede o procedura in doua trepte prin care aceste persoane pot fi expulzate dintr-o tara membra a U.E.:
– se acorda un termen de 7-30 de zile in care persoana prinsa in ilegalitate sa poata parasi de buna voie spatiul U.E.
– daca aceasta nu accepta, ea este inchisa pe o perioada de 6 luni, car poate fi insa prelungita pana la 18 luni, daca persoana respectiva are un antecedent penal sau se dovedeste necooperativa cu autoritatile. Apoi ea este expulzata in tara de origine.
Dupa expulzare, este interzisa pe timp de 5 ani intrarea persoanei respective pe teritoriul oricarei tari membre U.E.
Legea a fost adoptata cu 369 voturi (crestini-democrati, conservatori, liberali si o parte din socialisti), impotriva ei votand 197 deputati (ecologisti si comunisti). Au fost 106 abtineri.
In principiu legea ii vizeaza pe unii cetateni din tarile africane, ce incearca sa ajunga fie in insulele Canare (Spania) fie in insula Lampedusa (Italia) pentru a gasi de lucru.

            Dupa intrarea in vigoare a legii, statele au 24 de luni la dispozitie pentru a introduce prevederile ei in legislatia nationala. Dupa aprecierile U.E. astazi traiesc in tarile U.E. cca. 8 milioane persoane. In prima jumatate a anului 2008 au fost retinute de politie 200.000 persoane in aceasta situatie, din care au fost expulzati cca. 90.000. Peste 90 % din milioanele de oameni ce traiesc mizerabil in conditii fara documente legale in spatiul U.E. provin din state africane, alungati din tarile lor de foame si lipsa locurilor de munca.