Posts Tagged ‘Dupa 20 de ani’

Am intalnit si analisti fericiti

December 30, 2009

 

Din partea unui ziarist cu pretentii de analist economic, asa cum se crede dl. Ionut Popescu, director al revistei “Capital”, consilier economic al premierului Emil Boc si proaspat presedinte al Fondului Proprietatea (salariu 10.000 lei lunar),  ar fi de asteptat ca prognozele pentru anul viitor sa tina seama de realitati. Dar, intrat in stare de euforie dupa victoria candidatului sau iubit la recentele alegeri, el incepe sa viseze in paginile publicatiei amintite. Despre ce este vorba? 

Intr-un articol intitulat “2010 – Iesim din criza?” (Capital – 28 decembrie 2009), nu se jeneaza sa afirme ca in anul viitor cresterea economica va fi de 1,3%. Cum se explica asta, dupa ce in anul acesta “cresterea” a fost de minus 7 %? Foarte simplu, prin cresterea productivitatii, crede dl.Ionut : “Speriate de criza ce ar fi urmat sa le loveasca, firmele romanesti s-au restructurat brutal: au concediat si au redus costuri». Ca un « economist » ce se respecta, Poput Ionescu nu da nici o cifra pentru a-si sustine afirmatia. Desigur ca nu a luat in consideratie si cele 150.000 firme ce au fost desfiintate prin introducerea impozitului forfetar, ceeace a dus la ramanerea pe afara a 450.000 salariati (cf. ziarul “financiarul”). O fi citit oare el afirmatia celor de la Banca Nationala conform careia : “Cresterea economica adevarata in Romania nu poate veni decat din cresterea numarului de angajati in economie, iar nu din disparitia locurilor de munca”? 

In acelasi articol el pretinde ca somajul in Romania a ramas si va ramane sub nivelul european, dar nu precizeaza ca anul trecut acesta a fost de 6,9 %, anul acesta – de 7,5 %, iar prognozele arata ca anul viitor el se va ridica la 8 – 9 %. Si se pare ca autorul ignora faptul ca daca 2-3 milioane de romani nu ar fi plecat la munca in strainatate, rata somajului ar fi fost considerabil mai mare. Nici nu mentioneaza ca in calculul somajului nu sunt inregistrati decat cei ce primesc ajutor de somaj, dar nu si cei concediati fara nici o indemnizatie, nici tinerii absolventi ce-si cauta un loc de munca si nu-si gasesc. 

O alta sursa de entuziasm in articol: “exporturile, desi au scazut, se mentin vioaie si anunta un an de cresteri frumoase”, desi nu se aduce pentru asta nici un argument bazat pe cifre. Ceeace il indreptatestepe un comentator pe internet al articolului sa il intrebe pe Ionut Popescu, fost putin timp si ministru de finante : “Sunteti cumva absolvent de filosofie sau de literatura? Sa stim si noi, poate am intrat pe o pagina gresita”. 

Dar toate comentariile cititorilor, evident toti din categoria unor manageri, sunt ucigatoare la adresa autorului: “diletant in ale economiei, care jongleaza cu termeni economici pe care nu-i pricepe si nici nu i-a aplicat niciodata”; sau “Articolul seamana cu o recenzie a filmului Harry Potter. Intrebare catre Ionut Popescu: cand va veti trezi?”; sau “Acest articol e de toata rusinea, rupt de realitatea cotidiana romaneasca. Un lucru e cert: in 2010 vor fi concediati in tarisoara noastra in medie 1.000 angajati pe zi”. 

Dar Ionut Popescu nu se intimideaza si scrie saptamanal articole cu panseuri originale ce ii surprind pe specialisti. Astfel, cu numai o saptamana in urma, el a comis inca un articol “20 de ani – lumini si umbre”, plin de acelasi inflacarare entuziasta pentru realizarile obtinute. “Risc o afirmatie : a fost cea mai fasta perioada din istoria Romaniei. Se poate demonstra asta aproape matematic”. Nu urmeaza insa nici o cifra pentru sustinerea afirmatiei, ci doar se repeta ca “am intrat in UE si in NATO, copiii saraci pot face cariera dorita, iar romanul mediu traieste mai bine, e mai liber, se poate afirma oriunde in lume”. Si articolul se incheie in stilul tipic al lingusitorilor la curtea monarhului: “Suntem contemporani cu cele mai bune vremuri pe care le-a cunoscut aceasta tara”.  Contrazicand propriul titlu al articolului, in cei 20 de ani nu a fost – dupa dl. Ionut – nici o umbra, ci doar lumini. Uita insa ca in 1989 tara avea o populatie de 23 milioane locuitori, iar astazi – e sub 20 milioane, reducerea populatiei prin cresterea mortalitatii si prin emigrare, fiind un fenomen ce va continua. El neglijeaza a mentiona ca unele din cele mai importante intreprinderi industriale supuse privatizarii au ajuns in proprietatea altor state, iar nu a unor companii private; ca industria petro-chimica are astazi o capacitate de doar 35 % fata de cea din 1989; ca in  agricultura nu au fost lucrate decat 5,0 milioane ha. dintr-un total 9,3 mil. ha. ; ca invatamantul are grave lipsuri, nu toti copiii mergand la scoala, iar cei ce se duc – obtin rezultate slabe in testele internationale. Nu spune nimic ca starea spitalelor ridica ingrijorari datorita lipsei de medici si de medicamente, ceeace se rasfrange in cresterea mortalitatii, a deceselor cauzate de tuberculoza si a nasterilor de copii cu malformatii. Nu se pomeneste numic de starea alarmanta a transporturilor, a cercetarii stiintifice, a constructiei de locuinte (in intreaga perioada intre 200i-2008, deci in 7 ani, s-au dat in folosinta doar 26.000 locuinte, fata de 55.000 loc. intr-un singur an 1989. 

Starea de incantare propagandistica pentru binefacerile sistemului este insa permanenta la acest important economist al PD-L. Intr-un articol din anul trecut in “Capital”, intitulat “Reindustrializarea Romaniei” Ionut Popescu era incantat de venirea unor investitori occidentali (Renault, Nokia, Ford) si afirma : “eu sunt dintre cei ce crede ca economia Romaniei creste in mod sanatos si viguros, iar directia in care merge e cea buna. Reindustrializarea Romaniei a inceput, fara ca vreun guvern sa-si propuna acest obiectiv”. Este un articol tipic pentru mentalitatea pe care o are un democrat-liberal despre mersul economiei: statul, respectiv guvernul, nu trebuie sa faca nimic, ci doar sa nu-i impiedice pe investori sa-si desfasoare cum doresc strategia. Este vorba de firme straine si companii multinationale, carora li se falfaie de prioritatile si interesele acestei natiuni. Iar cand decid sa se instaleze aici, contributia romaneasca e doar terenul si forta de munca , atat de ieftina, incat doar ea i-a putut atrage aici si nu s-au dus sa-si implanteze fabrica in China sau Ucraina. 

Ideea benefica a reindustrializarii, cu masurile complexe de adoptat, nici nu a facut parte din programul nici unui guvern in acesti 20 de ani. Asa cum dupa 1989 nu am avut un proiect de tranzitie la economia de piata, fapt care a dus la distrugerea unei parti din aparatul productiv al tarii, considerandu-l “un morman de fier vechi”, nici acum nu exista un proiect de reindustrializare. Orice proiect de acest gen ar genera, prin aplicare, o serie de procese adiacente: constructia de cai de acces, urbanizare, cresterea calificarii fortei de munca, stimularea activitatii de cercetare-desvoltare etc.Toate acestea necesita o atenta coordonare, de mai lunga durata. In aceasta privinta deciziile privind economia Romaniei nu se mai iau la Bucuresti, ci in birourile marilor grupuri economice transnationale. Statul roman, care sa permita sustinerea unui ansamblu de masuri pentru reindustrializare la scara nationala, nu mai exista.

Advertisements

Germania, la 20 de ani de la caderea Zidului

November 13, 2009

                In ziua de 8 noiembrie a.c., cu ocazia aniversarii celor 20 de ani de la caderea zidului de la Berlin, BBC a efectuat un sondaj pentru a afla parerea publicului despre capitalismul contemporan. La sondaj au raspuns 29.000 persoane din 27 de tari. La intrebarea daca economia libera de piata este buna si nu are nevoie de nici o reglementare, au raspuns afirmativ doar 11 % din cei chestionati. In schimb 51 % au fost de parere ca economia de piata are numeroase defecte, ce nu pot fi rezolvate decat prin introducerea de reguli si reforme, iar 23 % apreciaza ca insasi capitalismul este principial gresit. Doar in doua tari (St. Unite si Pakistan) peste 20% din cei chestionati au fost de parere ca, in forma actuala, capitalismul functioneaza corect. In 15 tari din cele 27, majoritatea celor chestionati au fost de parere ca guvernele trebuie sa introduca un control mai sever asupra principalelor ramuri economice. In Franta, 47 % au fost pentru o mai intensa implicare a statului in reglementarea economiei, iar 43 % – au opinat ca sistemul capitalist are lipsuri fundamentale. In schimb in Germania, aceasta ultima parere au avut-o doar 8 % din cei intrebati, iar pentru o reforma a sistemului actual s-au pronuntat 74 %. Doug Miller, care a efectuat sondajul, a comentat rezultatele lui aratand ca “deschiderea zidului de la Berlin din 1989 nu mai semnifica azi, asa cum multora li se parea pe atunci, o victorie decisiva a economiei libere, mai ales in lumina evenimentelor ultimelor 12 luni”.

                                                           *

            Recentele alegeri parlamentare din Germania au aratat ca in cele cinci landuri din estul Germaniei (fosta R.D.G.), social-democratii (SPD) au obtinut un rezultat mai slab decat partidul de extrema stanga Die Linke. Daca la alegerile din 1998 SPD obtinea 35,1%, iar Die Linke (pe atunci PDS) -21,6% din voturi, in 2002 – SPD avea 39,7%, iar Die Linke (PDS) doar 16,9%, in 2005 – SPD obtinea 30,4%, iar Die Linke (PDS) – 25,3%, in alegerile din septembrie 2009 social democratii nu au reusit decat un rezultat de 17,9%, in timp ce Die Linke a castigat votul a 28,5% din alegatori. Acest lucru a dat posibilitate ca intr-un important land (Brandenburg) sa se formeze guvernul landului prin coalitia celor doua partide, ceeace a stimulat ipoteza refacerii intr-un viitor a unitatii stangii. Aceasta ipoteza, considerata pana acum acceptabila de social-democrati doar la nivel local, dar nu si la nivel federal, a capatat consistenta prin venirea la conducerea SPD a unui cuplu cu vederi mai de stanga (Sigmar Gabriel – presedinte si Andrea Nahles – secretar general), care au declarat, cu ocazia unui recent interviu, ca nu exista motive principiale care sa impiedice o coalitie SPD cu Die Linke la nivelul intregii tari, dar este nevoie ca si de partea cealalta sa se opereze modificari ale programului. Ceeace ar presupune si modificari in persoanele de la conducerea lui Die Linke, in special a celor din vestul tarii, pentru a pune o surdina cerintelor lor extremiste. Se stie ca social-democratii au respins inca din 1990 intrarea in randurile partidului lor a fostilor membri ai SED (fostul partid comunist din RDG). Acestia s-au inscris atunci in majoritate in Die Linke. Social-democratii considera acum ca s-a facut o gresala mentinandu-se aceasta atitudine pana astazi.

                                                           *

            O interesanta dezbatere are loc acum in Germania. Se stie ca pe teritoriul ocupat intre 1945-1949 de rusi, numit Sowjetische Besatzungszone (SBZ – Zona de ocupatie sovietica) si care a devenit ulterior Republica Democrata Germana, a avut loc o ampla reforma agrara : toate proprietatile marilor mosieri (Junker), dar si terenurile mai mici apartinand fostilor nazisti, au fost expropriate si impartite taranilor. Peste 11.000 de terenuri agricole si silvice, totalizand 2,6 milioane hectare, au intrat astfel intr-o noua proprietate. Chiar si dupa unificarea celor doua state germane, situatia a ramas neschimbata, cancelarul Kohl afirmand ca aceasta ar fi o conditie pe care i-a fost ceruta cu prilejul tratativelor. Intr-adevar, in pactul de unificare, ambele state (RFG si RDG) au convenit sa se scrie ca “nu se vor revizui exproprierile”. Curtea Constitutionala de la Karlsruhe a confirmat valabilitatea acestei prevederi in 1991, iar in 2005 Curtea europeana de justitie pentru drepturile omului de la Strasbourg a respins pretentiile fostilor proprietari de restituire a terenurilor. Iata insa ca in noul guvern german sunt acum ministri liberali, care au reusit sa includa in acordul de participare a partidului lor (FDP) la guvernul condus de d-na Merkel o prevedere privind redeschiderea acestei probleme. Este vorba despre restituirea fostilor mari mosieri sau urmasilor lor, la un pret minim (1600 euro/hectar), a suprafetelor care mai sunt inca in proprietatea statului (cca. 500.ooo ha.). Pierderile pentru stat in urma acestei privatizari s-ar ridica la cateva miliarde de euro.

Treptat, sub presiunea partidelor de dreapta sustinute de o minoritate a celor mai bogati, se cauta in mai toate tarile europene reintoarcerea roatei istoriei, contandu-se si pe rezistenta timida, sau chiar nula, a partidelor social-democrate, compromise in cele mai multe cazuri de o colaborare neprincipiala la guvernare cu partide liberale sau neo-conservatoare.

DUPA 20 DE ANI: CE-AM AVUT, CE-AM PIERDUT, CE-AM CASTIGAT (II)

October 25, 2009

             Pentru a examina efectele pozitive si negative ale comunismului romanesc, comparativ cu cele ale capitalismului postcomunist, ma voi referi la niste studii publicate in anii trecuti de diversi cercetatori. In domeniul economic si social, un astfel de studiu este cel al dr. Valeriu Tudor  publicat in ziarul Economistul in patru numere consecutive (6 – 11 august 2009), cu titlul ROMANIA 1989 – 2009: ASPECTE ECONOMICE SI SOCIALE           Voi prezenta succint acest articol bine documentat pe date statistice oficiale.

 

            Baza de comparatie

In 1989 Romania avea o populatie de 23,1 milioane locuitori, fata de 15,8 milioane in 1948. Durata media a vietii a crescut de la 52 de ani in 1948, la 69 de ani in 1989.

Cresterea natalitatii, lucru pozitiv, a fost umbrita de interzicerea prin lege a avorturilor, ce a condus la cresterea de zece ori a mortalitatii femeilor ce au avortat.

Industria in anul 1988/ 1989 inregistra o crestere al productiei de 120 de ori fata de 1945, anul sfarsitului celui de al doilea razboi mondial, iar agricultura producea 30 milioane tone de cereale la 23 milioane locuitori. Totusi painea era rationalizata, taranii cumparand paina de la oras. In acelasi an PIB crescuse de 36 de ori. O treime din produsul intern brut (PIB) era alocat pentru dezvoltarea industriei. In agricultura lucrau 3 milioane persoane, dintr-un total de 11 milioane – populatie activa.

Energia . In 1989 Romania a produs 17.851 milione kWh, in comparatie cu 1.130 milioane kWh in 1938. La fel, productia de titei era in 1989 de 9.173 mii de tone, fata de 6.594 mii tone in anul 1938. Anul de varf al extractiei romanesti de titei a fost atins in 1970, cand s-a atins un nivel de 13.377 mii de tone.

Constructiile de masini. In 1938 in Romania nu se produceau camioane, dar in 1989 s-au livrat din fabricile romanesti 17.124 bucati, nivelul maxim fiind atins in 1983 cu 77.142 camioane. La fel, in antebelic Romania nu cunostea productia de tractore si combine agricole. In 1989 se produceau 5.649 combine, in scadere fata de 1985 cand productia a fost de 6806 bucati.Asemanatoare era si situatia la tractoare, Romania exportand fabrici de tractoare in tarile lumii a treia.

Lucrarile de geniu civil, au reprezentat un efort de investitii si uman considerabil. Printre acestea sunt de mentionat: Canalul Dunare-Marea Neagra, hidrocentralele de la Portile de Fier, metroul din Capitala (60 km.), irigarea prin sistem de canale a 5,6 milioane ha., primul grup al centralei atomoelectrice de la Cernavoda.

Constructia de locuinte era in 1989 de 55.000 apartamente, dar nivelul maxim fusese atins in 1981, cand se dadusera in folosinta 150.500 apartamente.

 

Situatia in ultimii 20 de ani.

In examinarea aspectelor economice si sociale din perioada 1990-2009 sunt de retinut urmatoarele :

Populatia Romaniei la nivelul anului 2008 este sub 20 milioane locuitori, ca urmare a scaderii constante a natalitatii si a exodului masiv in strainatate, in special in Spania (peste un milion de romani), in Italia si in Ungaria. Peste 350.000 copii (din care 50% sub 10 ani) au parinti plecati in strainatate, cu efecte negative asupra familiei. Scaderea natalitatii si sporul mortalitatii sunt un fenomen constant al ultimilor 20 de ani in Romania. In prezent sunt in tara 2,5 milioane pensionari din fostele CAP-uri, cu pensii foarte reduse. 

Avutia nationala a avut de suferit in urma privatizarilor pripite, o valoare evaluata la cca. 60 miliarde de euro fiind cedata pentru doar 6 miliarde euro. In unele cazuri intreprinderi importante au ajuns pe aceasta cale in proprietatea altor state (Romtelecom, Petrom, distributia energiei, Distrigaz), incalcandu-se ideea privatizarii. Flota comerciala romana, care in 1989 era a 7-a din lume, a fost vanduta in intregime, in conditii inca neclare. Prin desfiintarea CAP-urilor, constructiile acestora, abandonate, au fost distruse. Mari retele de irigatii sunt in paragina. In 2007 doar 24 % din grupurile de firme din Romania mai erau controlate de capital romanesc. Au aparut milionari si miliardari (in euro), dar a crescut procentul populatiei care traieste sub nivelul minim oficial de saracie.

Produsul Intern Brut, care exprima venitul national nou creat, a evoluat descrescand in anii dupa revolutie, pentru a reveni la cresteri pozitive abia incepand din 2000. Fata de anul 1989 (luat drept referinta – 100%), PIB a evoluat astfel: 1990 – 94,4%; 1991 – 82,2%; 1992 – 74,9%; 1993 – 76,1%; 1994 – 79,1%; 1995 – 84,7%; 1996 – 88,0%; 1997 – 82,6%; 1998 – 78,7%; 1999 – 77,7%; 2000 – 79,3%; 2001 – 83,9%; 2002 – 88,2%; 2003 – 92,7%; 2004 – 100,6%; 2005 – 104,7%; 2006 – 112,8%; 2007 – 119,6%; 2008 – 130,3%. Dar daca in Romania s-ar fi mentinut in toata aceasta perioada un ritm de crestere al PIB de 5%, atunci in 2009 acesta ar fi ajuns la 265,3% fata de 1989. Structura PIB in 2009 este insa total diferita de cea din 1989: a scazut ponderea industriei, agriculturii si exportului, in favoarea constructiilor, serviciilor si importului.

Industria a urmat o curba descendenta dupa 1989, multe intreprinderi fiind inchise. De pilda in 2008 industria petro-chimica mai avea o capacitate de productie de numai 35% fata de cea din 1989. Actuala criza economica va afecta si mai mult situatia, in anul 2008  un numar de 12.000 firme intrand in incapacitate de plata. Cca. 90% intreprinderile din industria chimica si-au incetat activitatea din cauza crizei. In primele trei luni ale anului 2009, numarul falimentelor a crescut cu 84%. Agentia Nationala pt. Ocuparea Fortei de Munca estimeaza nivelul somajului la sfarsitul lui 2009 la 550.000-600.000 persoane. Se evalueaza insa ca numarul acestora ar putea creste pana la un milion someri din diverse ramuri, tinand seama si de posibila revenire in tara a cca. 700 mii muncitori romani ce lucreaza (sau someaza) azi in alte tari.

Agricultura a suferit considerabil in aceasta perioada, in 2009 fiind lucrate doar 5,0 milioane hectare dintr-un total de 9,3 mil. ha. E slaba finantarea de U.E. a desvoltarii productiei agricole, chiar si numai pentru ca 45% din ferme poseda teren sub un hectar. Cca. 15% din terenul arabil este afectat de seceta. 70% din alimentele consumate azi in Romania provin din import. Pentru a se reface suprafata padurilor din 1989, e necesara reimpadurirea a minimum un milion hectare.

Educatia si invatamantul ridica grave probleme. Invatamantul elementar ne mai fiind general si obligatoriu, Romania are iarasi analfabeti, numarul lor fiind evaluat azi la cca. un milion. Calitatea invatamantului lasa de dorit, la testul international PISA elevii romani clasandu-se pe locul 47 din 57 de tari.

Sanatatea ridica si ea numeroase aspecte ingrijoratoare. Spitalele sunt cu aparatura invechita, in cladiri vechi si cu medici putini, indeosebi in mediul rural. In medie sunt 1,9 medici la 1000 locuitori, cu salarii reduse. Potrivit unui sondaj, 60% din medici vor sa plece la munca in strainatate. Are loc o crestere a mortalitatii si a nasterilor de copii cu malformatii.Unul din patru romani sufera de obezitate. Romania ocupa primul loc din Europa la decesele cauzate de tuberculoza, boala in directa legatura cu saracia. Peste 500 mii persoane se trateaza impotriva diabetului. Anual mor in urma leucemiei 4000 persoane. In 2008, au fost ucise in bataie de sotii sau prietenii lor 600 de femei. Romania se claseaza in privinta performantei la sanatate pe locul 27 din 29 tari europene (27 tari membre ale UE, plus Norvegia si Elvetia).

Pe langa cele de mai sus, ar trebui mentionata situatia la fel de alarmanta a Romaniei in domenii ca transportul, cercetarea stiintifica, sportul de amatori, comertul exterior si, mai ales, nivelul de trai. In intreaga perioada 2001-2008 s-au construit doar 26.000 apartamente. 11 milioane de romani, adica jumatate din populatia tarii, beneficiaza de o forma de asistenta sociala.

                                               *

Intr-o alta lucrare esentiala pentru intelegerea consecintelor tranzitiei economice pentru tara noastra, este vorba de cartea “Tranzitia – mai grea decat un razboi. Romania 1990-2000” de prof. Nicolae Belli (Ed. Expert – 2001) autorul scrie: “In pofida deschiderilor generoase ale revolutiei din 1989 spre schimbare si reinnoire democratica, Romania s-a prabusit imediat intr-o profunda criza economica, sociala, politica si morala, in care continua sa se zbata. (…) Tranzitia va ramane in istorie ca o perioada mai rea si mai paguboasa decat au fost pentru Romania nu unul, ci ambele razboaie mondiale, luate impreuna. (…) Greu de raspuns celor care se intreaba: ce viitor ne asteapta cu un sac atat de mare si plin ochi de saracie in spate? In trecut nu putem si nici nu trebuie sa ne intoarcem. Caci daca acest trecut ar fi fost bun, istoria nu l-ar fi inlaturat. Nici in prezent nu putem ramane incremeniti. Timpul e ireversibil si, in plus, foarte grabit, nu asteapta. Nu exista alta solutie decat numai mersul inainte, concepandu-se prezentul cu fata spre viitor.”

Criza economica, din care Romania este departe de a fi iesit, va agrava cu siguranta datele statistice aratate. Atenuarea, in anii ce vin, a acestei strari de lucruri, depinde in anumita masura si de calitatea oamenilor politici din organele executiv si legislativ ale tarii, si – nu in ultimul rand – de cinstea si devotamentul pentru cauza publica a presedintelui tarii.