Posts Tagged ‘Educatie’

O revista germana de educatie politica pentru tineret

July 3, 2013

 

Germania, ca si alte tari democratice, se procupa de educatia cetateneasca a populatiei. In acest scop exista, de peste 20 de ani, o agentie  denumita  „Bundeszentrale für Politische Bildung“ (Centrala Federala pentru Educatie Politica). In principiile ei de baza se arata ca “democratia are nevoie de o societate civila vie si capabila de confruntare, iar aceasta nu se poate infaptui decat atunci cand cetatenii participa activ la viata politica si sociala. De aici decurge obligatia de a sprijini si stimula intelegerea situatiei politice si consolidarea constiintei democratice, respectarea drepturilor omului si faurirea unei culture politice democratice , fara partinire de partid”. Idei desigur frumoase, dar cum sunt ele aplicate in practica? Intr-o buna masura asta se realizeaza prin revista “Fluter”. Este o publicatie pentru educatia politica a tineretului, tiparita in 250.000 exemplare (un caiet de 50 pagini fiecare), care apare odata pe trimestru in excelente conditii grafice si este distribuita gratuit celor interesati. Revista poate fi consultata pe internet la adresa: www.fluter.de

Dupa cum se stie in Germania in prezent este la putere un guvern de centru-dreapta (o alianta a crestin-democratilor si liberalilor), asa incat m-as fi asteptat ca orientarea politica a revistei sa corespunda sensului urmat de politica guvernamentala. Nicidecum insa: revista are o orientare mai mult de stanga, ceeace se intrevede din tematica problemelor ce framanta tineretul german si carora le este consacrat fiecare numar. Iata care sunt cateva din aceste teme: Internetul; Saracia; Sexul; Banii; Limba si limbajul; Munca; Proprietatea; Hrana; RDG dupa caderea zidului ; Mediile de informare; Protectia naturii; Solidaritatea; Marile orase (Megacityes); Piata; Egalitatea, Feminismul s.a.

Ce intalnim rasfoind cateva din aceste numere ?

In caietul despre saracie se incearca a se da raspuns la intrebari ca: De ce este Africa atat de saraca si Europa atat de bogata? De ce atat de multi oameni sunt muritori de foame, desi alimente sunt in lume deajuns? De ce unele tari cu mari bogatii naturale nu se pot smulge din subdesvoltare, in timp ce alte tari prospera pe seama lor? A contribuit globalizarea la sporirea saraciei in lume? Sunt oare saracii din tarile bogate singuri vinovati de conditia lor? Ce poate face politica pentru combaterea saraciei? Tot in acest caiet se prezinta varietatea aspectelor saraciei in Germania, de la studentii care abia o scot la capat cu 600 euro pe luna si de la pensionarii ce nu-si pot plati chiria, pana la acei “Obdachlos”, evacuati din locuinta si care sunt obligati sa doarma pe strada. Se prezinta si cazurile unor tari, ca de pilda Zambia, unde sfaturile date de FMI si Banca Mondiala au inrautatit situatia economica si au favorizat interesele tarilor bogate, sau ale Chinei si Braziliei unde reintroduceea treptata a capitalismului a stimulat desvoltarea economica, adancind insa prapastia dintre saraci si bogati si sporind contrazicerile sociale.

Caietul consacrat sexului in societatea moderna subliniaza in editorial ca in capitalism placerea si promisiunile sexualitatii au fost integrate circuitului marfurilor, banilor si serviciilor, iar prin aceasta – criteriilor de concurenta si consum ale pietii. Asa zisa revolutie sexuala din 1968 a accentuat tolerarea unei sexualitati afisate public, sub care insa se ascund vechile sabloane ale exploatarii si oprimarii. A-si desvalui propria sexualitate in acest mediu devine o chestiune politica a autodeterminarii: a te sustrage ordinelor marketingului este o atitudine mai revolutionara decat s-ar crede. Sexul nu e doar o problema de morala sau de desbatere despre ce e bun si ce e rau in viata unui cuplu, ci si o problema de dominatie, pornind de la violul ca aspect al razboiului pana la violenta acceptata asupra unei personae sau a unui grup. Cine vorbeste despre sex nu poate sa taca cu privire la societatea in care traieste. In caiet sunt articole care pun in discutie problema homosexualitatii, articole care compara siguranta data de diversele procedee de protectie anticonceptionala sau care desvaluie dilema in care se gasesc cei ce au contractat virusul HIV, un articol despre copii si tineri victime ale unor pedofili si un articol despre legalizarea prostitutiei in Germania ca premise de ajutor dat femeilor dar din care prostituatele nu au avut nimic de castigat.  

In caietul cu tematica “Munca” ni se prezinta mai intai cateva cifre interesante. In lume erau ocupate in 2010 in diferite munci platite 3.261.000.000 persoane. Cota somajului a fost de 9,7% in SUA, 19,8% in Spania, 4,0 in Austria, 7,0% in Germania, 9,6% in UE. Cresterea productivitatii muncii in perioada 2000-2010 a fost de 8% in Germania si de 20% in SUA. Durata medie a saptamanii de munca pentru cei integral ocupati: UE – 40,5 ore; Marea Britanie – 42,5 ore; Coreea de sud: 46 ore. Numarul salariatilor catorva mari firme: Wal-Mart (SUA) – 2.100.000; China National Petroleum – 1.650.000; Posta Germana – 424.686; Volkswagen – 358.500. Cu toate ca muncesc 8 ore pe zi, multi oameni fac parte din categoria “working poor”, adica sunt si raman saraci. Conform datelor ILO (International Labour Organization) numarul persoanelor care traiesc cu un venit mai mic de 1,25 $ / zi si persoana se ridica in 2008 la 633 milioane, iar cei traind cu mai putin de 2 dolari  – 1.190 milioane.+

 In Germania, la o populatie de 82 milioane, numarul somerilor (in 2009) a fost de 3,3 milioane, iar al celor ocupati in campul muncii – 40,2 milioane, din care 35,8 milioane salariati si 4,4 milioane liber profesionisti. Din cei ocupati in campul muncii 2,1% lucrau in agricultura, silvicultura si pescuit, 25,5% lucrau in industria prelucratoare, iar 72,4% lucrau in sectorul tertiar (prestare de servicii). Care sunt salariile in Germania si cum sunt ele impozitate? Un manager (sef de intreprindere) castiga in medie anual 91.180 euro; un avocat – 82.161 euro; un consilier de intreprindere – 76.240; un medic de spital – 75.733; un professor de liceu – 46.628; un gradinar – 27.234; un frizer – 15.787 euro anual. In medie femeile castiga in Germania, la munca egala, cu 23% mai putin decat barbatii. Castigul brut pe ora (inclusive primele) in industria prelucratoare erain 2010 in Germania – 33,9 euro; in Polonia – 7,0 euro; in Bulgaria – 2,2 euro; in Sri Lanka – 0,41 euro. Dar numarul celor care, in Germania, lucrau  pentru mai putin de 5 euro pe ora a fost de 1,15 milioane. Castigul e impozitat astfel: pana la 8.000 euro pe an – nici un impozit; peste 8.000 euro – 14%; peste 52.882 euro – 42%; peste 250.731 – 45%. Daca in Germania in medie un absolvent de facultate castiga anual 70.000 euro, unul doar cu bacalaureatul castiga 58.000 euro, iar unul cu liceul terminat, dar fara bacalaureat – 36.000 euro anual

Un articol in acest numar al revistei este consacrat lucratorilor dintr-o fabrica de placi ceramice, care – dupa ce firma a dat faliment – nu s-au resemnat sa intre in somaj, ci au continuat sa munceasca preluand conducerea intreprinderii. In Argentina – tara crunt lovita de criza – sunt azi 200 de intreprinderi care au fost preluate de salariati dupa ce tribunalul le-a declarat falimentare.  Un alt articol prezinta cu simpatie viata si munca unor tineri romani (in majoritate tigani) care isi castiga existenta la Berlin spaland parbrizul automobilelor oprite la stop, alungati mereu de politie. Alte articole : De ce nu este usor pentru un tanar german sa-si infiinteze o firma proprie in alta tara; Cum o scoate la capat o familie in care capul ei a devenit brusc somer; Despre copiii pusi sa munceasca; Sindicatele pierd mereu membri, dar ele sunt indispensabile pentru o economie functional etc.

.

Ma opresc aici, caci deja s-au depasit mult dimensiunile pe care le cred admisibile ale unui articol de blog. Ma gandesc insa ca prin toamna sa prezint tot aici o alta revista politica germana, putin cunoscuta in Romania, intitulata “CICERO”

Ceea ce un om educat NU are nevoie sa stie

January 3, 2010

                                                                      

            Cu peste 30 de ani in urma a aparut in Germania o carte al carui succes la public a facut ca de atunci sa apara 14 editii succesive ale ei. Este vorba despre cartea lui Dieter Schwanitz „BILDUNG – Alles was man wissen muss“ (Educatia – toate cele ce trebuie stiute). Autorul, cu studii de istorie, filosofie si anglistica, profesor de literatura engleza la Universitatea din Hamburg, a mai scris si doua romane de succes din viata universitara. El a murit acum doi ani (la 64 de ani). In cartea amintita despre educatie (700 pagini), el sustine ca simpla terminare a scolii nu este suficienta pentru ca un om sa se poata considera educat. Si incearca sa dea raspuns la intrebarea : ce inseamna in fond om educat si, mai ales, ce este educatia in societatea moderna ?

            Educatia este – dupa el – intelegerea temeinica a propriei civilizatii, este idealul invatamantului umanist, este familiaritatea cu trasaturile principale ale istoriei, ale marilor elaborate ale filosofiei si stiintei, ale limbilor, artei, muzicii si literaturii, este starea adaptabila si antrenata a spiritului ce ramane – cum spune A. Einstein – cand totul a fost insusit si totul a fost apoi uitat. Educatia este deci un lucru complex, un ideal, un proces, o suma de cunostinte si insusiri, o conditie mentala. Dar este totodata si un act social, ce tine de felul in care se prezinta omul in societate : a parea educat si nu necioplit.

            Cartea repovesteste mai intai in mod original ce crede autorul ca este mai important din istoria Europei, trece in revista ce este esential de stiut despre marii scriitori si principalele opere literare, istoria artei, istoria muzicii, prezinta pe marii filosofi, cele mai importante ideologii si teorii, dar si notiuni despre relatia dintre barbat si femee in prezent si in trecut. Cea de a doua parte a cartii trateaza despre problemele limbii (bogatia vocabularului si folosirea cuvintelor straine, stapanirea dificultatilor gramaticale, despre stil etc.), lumea cartii si a scrisului, notiuni necesare despre cele mai importante tari si natiuni, despre inteligenta, talent si creativitate. Un capitol prezinta in fine „cartile ce au schimbat lumea“, printre care Istoria lui Herodot, Utopia lui Thomas Morus, traducerea Bibliei de Martin Luther, Principele lui Machiavelli, cartea lui Copernic ce a demolat conceptia geocentrica a lumii, cele 4 carti ale arhitecturii de Palladio, Eseurile lui Montaigne, Discursul metodei de Descartes, Cugetari de B. Pascal, Tratatul teologic-politic al lui Spinoza, Principiile matematice ale naturii de I. Newton, Enciclopedia lui Diderot si d’Alembert, Contractul Social al lui j.J.Rousseau, Bogatia Natiunilor de Adam Smith, Critica Ratiunii Pure de I. Kant, Despre razboi de K.v.Clausewitz, Formarea speciilor de Ch. Darwin, Capitalul lui K. Marx, Asa a vorbit Zarathustra de Fr. Nietzsche, Semnificatia viselor de S. Freud, Ce e de facut ? de V.I.Lenin, Teoria relativitatii de A. Einstein, Mein Kampf de A. Hitler.

            Asupra fiecaruia din capitolele acestei carti ar merita sa ma opresc, dar nu o voi face decat pentru cel mai mic dintre ele (10 pag.), cel intitulat : CE NU TREBUIE STIUT ? Caci tot de educatie tine sa stii ceeace nu trebuie stiut.

            In primul rand, un om educat nu trebuie sa se lase captivat de televiziune, sa se lase atras de talk-show-uri si alte trancaneli, de emisiuni distractive, concursuri „cine stie, castiga“ si filme soap-opera (gen „Dallas“), mentionarea carora in conversatii tradeaza un nivel intelectual scazut. El nu trebuie sa se preocupe de viata familiilor nobile, regale si imperiale ale Europei de azi, cu care sunt pline unele revistele. „Presa curcubeu“ si cea tabloida este tabu pentru omul educat, iar cea care vizeaza publicul feminin poate fi rasfoita doar la coafor. Dar informatiile din revistele de specialitate (de pilda de gastronomie, mobilier, stil de viata ) sunt utile in conversatia omului educat. In materie de sport, cel ce poate enumera, fara sa se gandeasca prea mult, ce meciuri a jucat echipa sa preferata de fotbal cu cativa ani in urma si cine a marcat golurile, este aproape garantat ca nu v-a putea spune titlurile si autorii a trei carti pe care le-a citit in acest an. El trebuie sa evite jocurile pe computer, care pot duce la dependenta, cu enorma pierdere din timpul pretios.

            In general cel ce se lauda cu educatia sa, da dovada prin asta ca este needucat. Omul neslefuit poate fi recunoscut si prin cunostintele pe care le etaleaza, iar nu numai prin lacunele din cultura. Dar limitele intre cunostintele permise si cele interzise omului educat nu sunt definitive si ele se schimba in timp. Astfel romanul, forma literara descoperita in Anglia in secolul 18, a fost mult timp considerat ca ceva trivial, ce nu era permis de citit decat femeilor. Dar in sec. 19 el a fost recunoscut de publicul larg ca forma artistica. Ceva analog s-a petrecut in sec. 20 si cu filmul, privit mult timp doar ca o forma de distractie, pentru ca in ultimii 30 de ani fenomenul sa fie studiat ca materie in universitati, iar cultura cinematografica sa faca parte obligatorie din bagajul omului educat. Schwanitz recomanda de aceea ca regula elementara : cel ce este nou venit si se simte nesigur pe taramul educatiei, a bunelor purtari in societate, trebuie sa evite cu grije a se aventura in conversatie pe teritoriul cunostintelor interzise, pentru ca nu stie cum pot fi interpretate cuvintele sale. Dar cel cu o educatie temeinica, isi poate permite sa patrunda si in zonele triviale si vulgare, caci se intelege de la sine ca aceste cunostinte sunt permanent supuse controlului sau critic.

            Mai exista insa si zona asa numita „a doua cultura“, notiune lansata de C. P. Snow. Intr-o celebra conferinta cu peste 50 de ani in urma, el a deplans traditia gentlemanilor britanici de a acorda preferinta culturii literar-umanistice, in dauna culturii stiintelor naturii si tehnice. Ceeace ar explica, dupa el, ramanerea in urma a Marei Britanii fata de St. Unite si Japonia. In toate tarile s-a desfasurar o ampla desbatere asupra acestor doua culturi, recomandandu-se ca ele sa fie tratate ca echivalente. Totusi si astazi este considerat inadmisibil ca cineva sa nu stie cine a fost Rembrandt, in timp ce este acceptata ignorarea celui de al doilea principiu al termodinamicii sau ce inseamna un quark. De aceea se poate spune ca nu trebuie ascunse cunostintele in domeniul stiintelor naturii si tehnicii, dar – spune autorul – ele nu apartin educatiei.

          Schwanitz nu abordeaza in cartea sa decat indirect, si doar in trecere, problema politicii, a felului in care un om educat se raporteaza la aceasta. Ce cred eu ca s-ar putea spune in aceasta privinta? Scena teoriilor politice este astazi o piata a opiniilor cu un curs oscilant la bursa ideilor. Ca orice piata si aici domneste aceiasi zeita ca si pe alte piete : Moda. Iar moda traieste din inovatia continua si frecventa, ce face rapid desuet existentul. Dar piata presupune si concurenta, iar concurenta ideologiilor implica acuzatia reciproca : „Eu vad ceeace tu nu vezi, si anume structurile ce stau in spatele tau si care iti conditioneaza gandirea“.

        Astazi, dupa falimentul marxismului in confruntarea majora a secolului 20, liberalismul este considerat invingator. Chiar social-democratia a capatat o coloratura liberala, ceva greu de conceput cu 70 de ani in urma. Intelectualul ce are un cuvant de spus in politica este azi deseori solicitat de tendinte contrare. Prabusirea extremismelor de stanga sau de dreapta, l-au facut prudent si circumspect in angajamentele ce si le ia. De aceea el prefera centrul, care insa si el nu este un punct geometric fix. Simpatiile omului educat se indreapta deci fie spre centru-dreapta, fie spre centru-stanga. Cel mai confortabil ar fi ca pur si simplu sa se ignore opiniile adversarului, considerandu-le in ansamblu fundamental gresite. Dar una din caracteristicele omului educat este spiritul critic. As spune ca el trebuie sa fie mereu critic la adresa celor ce guverneaza, indiferent daca acestia sunt de dreapta sau de stanga. Partizanatul neconcesiv duce la fanatism, la orbirea judecatii politice, dar apolitismul, izolarea in turnul de fildes – e abdicare de la o datorie cetateneasca, cu poate avea grave consecinte prin generalizare.

            Inchei acest articol cu cateva ganduri despre educatie ale unor oameni celebri :

Demokrit : „Educatia este pentru cel fericit o podoaba, pentru cel nefericit – o consolare“.

Hegel : „Omul devine doar prin educatie ceeace trebuie sa fie ca om“.

Fr. Schlegel : „Orice om needucat este doar caricatura lui insusi“.

John F. Kennedy : „Este un lucru pe lume ce costa mai mult decat educatia : lipsa educatiei“.

Gr. Gysi : „Educatia poate costa mult statul, dar constructia de inchisori costa mai mult“.