Posts Tagged ‘euro’

Crizele de azi si de maine (partea 2-a)

December 12, 2009

          Avertismentele date cu aproape un an in urma cu privire la riscurile unei noi crize, nu au ajuns la nici o ureche. “Este ingrijorator cat de repede uita lumea” spune bancherul american Cronin. Iar colegul lui Costas adaoga : “Piata este schizofrena”. In aceasta schizofrenie intra si avantul luat iarasi de tranzactiile cu derivate, acele complicate operatiuni financiare, care intai au stimulat boom-ul, pentru ca apoi sa accelereze prabusirea. 1100 de banci negociaza azi in SUA cu Swaps, Futures, Options si alte asemenea proceduri financiare. Iar printre cei ce cumpara aceste hartii de inalt risc sunt si expertii newyorkezi ai lui Citigroup. Adica ai bancii care a primit 25 miliarde dolari de la guvernul american pentru a supravietui. Acesti experti au invatat insa ceva fals din criza ce tocmai a trecut: ca pot risca oricat, fara a fi sanctionati, caci statul le acopera orice nechibzuinta. 

            Bancherii de pe Wall Street lucreaza de luni de zile pentru a se descotorosi de hartiile de valoare toxice. Ei au si gasit un termen nou pentru acest jeton al cazinoului financiar: Re-Remic, prescurtare de la « Resecuritization of Real-estate Mortgage Investment Conduit ». Ei redeschid vechile dosare cu hartii greu vandabile, celor considerate inca acceptabile li se da denumirea Triple A a agentiilor de rating si cu ele reincepe jocul speculatiilor. Se evalueaza ca ansamblul hartiilor Re-Remics repuse in circulatie se ridica la 660 miliarde dolari. 

            Lordul Adair Turner, seful lui Financial Services Authority din Marea Britanie, s-a dus la Washington si a prezentat conducerii ministerului de finante al SUA dimensiunile pe care le-a luat capitalismul de cazinou. El a aratat ca in anii 70 valoarea operatiilor financiare si a tuturor investitiilor in strainatate era de doua ori mai mare decat volumul real al schimburilor de marfuri. Acum specula financiara este de 20 de ori mai mare decat volumulm comertului. A mai aratat ca valoarea tuturor derivatelor financiare era in 1985 de 18 miliarde dolari, dar astazi ea se ridica la 400 miliarde, desi PIB mondial doar s-a dublat in aceasta perioada. In fine, ca tranzactiile zilnice cu optiuni petroliere reprezentau in 1990 aproximativ valoarea petrolului produs si consumat. Astazi insa valoarea lor depaseste de zece ori valoarea reala aprodusului. Finantele s-au desprins astfel de realitate, dar poseda capacitatea de distruge industrii si tari. Criza nu priveste doar bancile, ci este o criza de conceptie. Este discutabila deci opinia ca preturile marfurilor contin toate informatiile necesare privind comportarea pietelor si se corecteaza automat in cazul unor erori. Avertismentele lordului Turner, ca dealtfel si apelurile insistente din partea guvernului german de potolire a euforiei bancare americane,  au fost ascultate politicos la Washington, dar fara consecinte, caci guvernului american ii lipseste vointa politica de a face ceva. El lasa bancile sa continue, bucuros ca nu el, statul, e constrans sa cumpere hartiile de valoare toxice.

             Un articol din saptamanalul Der Spiegel (No. 48/2009) arata la cat au fost evaluate sumele necesare pentru salvarea capitalismului bancar de catre stat. Cele 20 de mari economii nationale ale globului le-au apreciat la 1.500 miliarde dolari, din care Statele Unite pompeaza  841 miliarde, iar Europa – 600 miliarde dolari, bani din impozite. Sume atat de uriase nu poseda nici un stat, afara de guvernul Chinei. Casele de bani ale statulu sunt insa goale si noile sume trebuie procurate de pe pietele financiare. In Germania s-a evaluat ca in 2012, jumatate din impozitul pe salarii platit de nemti va merge pentru plata dobanzilor bancilor. Peterson Institute din Washington a elaborat o prognoza a bugetului SUA pana in anul 2030. Din ea rezulta ca daca se va trece la severe economii sau la sporirea impozitelor, datoria americana in strainatate va creste de la 3,5 bilioane dolari (adica 25 % din PIB) la 50 de bilioane (140 % din PIB). Doar pentru serviciul datoriei externe, ar trebui ca in 2030 St. Unite sa plateasca creditorilor cca. 7 % din valoarea intregii productii anuale a tarii. Imensa majoritate a populatiei va fi insa exclusa de la avantajele cresterii economice. Amortizarea datoriei publice va eroda serios nivelul de trai, iar conflictele sociale vor spori in intensitate. Multi economisti considera ca guvernul american va fi constrans sa recurga la inflatie pentru micsorarea datoriei, lovind astfel in economiile cetatenilor si in salariile lor. Revista “Newsweek” pune chiar intrebarea: “Poate America sa dea faliment?”. Raspunsul dat : este pentru prima oara in istorie cand ne putem imagina ca s-ar putea frange ambii stalpi de sustinere ai politicii financiare si anume : creditorii, care cumpara mereu titluri cu datorii, si guvernul, care plateste pentru asta. Iar deoarece scade increderea in dolar, creste continuu pretul aurului. Recent banca centrala a Indiei a cumparat 200 tone de aur de la FMI, pentru a micsora dependenta financiara a tarii de dolar. 

Dar nici Bank of England nu sta mai prejos. Desi mandra de independenta sa, ea cumpara fara oprire obligatii, astfel incat cca. un sfert din datoriile statului sunt acum in posesia bancii de emisie. Banca Centrala Europeana nu mai e nici ea un refugiu al stabilitatii. In ultimele 6 luni ea a cumparat obligatii ipotecare in valoare de 21 miliarde euro pentru a sprijini piata imobiliara. Creste astfel cantitatea de bani in spatiul european, fara ca asta sa insemne marfuri in valoare echivalenta. La inceputul anului 2002 erau in circulatie 225 miliarde euro, dar la inceputul lunii noiembrie 2009 circulau bancnote euro in valoare de 773 miliarde. Daca cu un an inainte BCE acorda cu dificultate credite celor 6.600 banci din zona euro, si doar pentru max. 3 luni, acum ea face presiuni asupra lor pentru a accepta noi credite, oricat de mari, pana la un an durata. Iar daca, inainte de criza, bancherii BCE stiau exact de cati bani are nevoie economia fiecarei tari pentru a functiona corect, odata intrati in criza ei nu mai au repere si au inceput sa distribuie banii acumulati din lichiditati ieftine. In luna iunie a.c. banca de emisie de la Frankfurt acordase credite anuale in valoare de 442 miliarde euro. Mai devreme sau mai tarziu banii isi vor gasi drumul spre pietele de actiuni, imobile si materii prime. 

Bula speculativa devine tot mai mare, riscurile dezaprobarii pe pietele globale sporesc, ceeace ii determina pe europeni, indeosebi pe germani, sa faca presiuni asupra americanilor. Caci stiu cu totii ca daca Wall Street isi schimba regulile, se schimba intreaga lume, se aliniaza la ele si Londra, Parisul si Frankfurtul. Momentul propice pentru schimbari a trecut insa. Fruntasii americani mai vorbesc despre primatul politicii asupra economicului, dar asta e doar o poza. Finantele SUA sunt dirijate de banci, iar nu de ministerul de finante. Iar in randul bancilor, Goldman Sachs este cea mai influenta. Salariile si bonusurile distribuite de banca oamenilor sai se ridica in acest an la 17 miliarde dolari. E lunga lista politicienilor ce provin din aceasta banca, printre care Jon Corzine, fost presedinte al consiliului de conducere al bancii, acum guvernator al statului New Jersey, sau Phil Murphy, azi ambasador la Berlin. Dar cel mai renumit dintre ei e Robert Rubin, eminenta cenusie a elitei financiare US, fost sef al bancii, iar apoi timp de 4 ani ministru de finante sub Clinton. Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel in economie, spune: “America are o usa turnanta. Pe e lumea merge din Wall Street in ministerul de finante si inapoi. Iar asta lasa urme in gandire”. Iar un alt analist scrie: “Goldman Sachs este o organizatie politica, camuflata sub numele de banca de investitii”.

Dominique Strauss-Kahn, presedintele FMI, isi aminteste de un dineu luat impreuna cu Henry Paulson, ministrul finantelor lui George W. Bush, si cu cativa bancheri. Unul dintre acestia s-a sculat si a spus : “Domnule ministru de finante, noi bancherii am devenit prea lacomi, prea avizi. Avem nevoie de reguli care sa ne tina in frau lacomia”. Dar asta se petrecea cu 12 luni in urma, adica o eternitate…

Advertisements

Crizele de azi si de maine (partea 1-a)

December 9, 2009

             Expertii catorva din principalele tari ne asigura ca inca nu s-a sfarsit criza economico-financiara, dar bancherilor de la New York, Londra, Shanghai sau Frankfurt le-a trecut deja spaima. Ei speculeaza iarasi, si din nou castiga miliarde. Goldman Sachs a anuntat in trimestrul trecut un castig de 3,2 miliarde dolari. JPMorgan Chase a obtinut in ultimele 12 saptamani un castig de 3,6 miliarde, iar Morgan Stanley – de “numai” 760 milioane. Toate astea – in timp ce guvernele continua sa le pompeze banii ceruti pentru vindecarea exceselor financiare ale anilor trecuti. S-au uitat zilele cand pe Wall Street oamenii indignati manifestau cu pancarde in care le cereau bancherilor sa sara in strada de la inaltimea zgarie-norilor, asa cum facusera in 1930 unii speculanti adusi in stare de faliment. Acum pofta de castig mare si rapid a revenit, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Seful lui Goldman Sachs, Lloyd Blankfein, declara recent intr-un interviu din “Sunday Times”: “Sunt doar un bancher care indeplinesc vointa lui Dumnezeu”. Iar Josef Ackermann, seful lui Deutsche Bank, a lansat ideea ca guvernul german ar trebui deja sa creeze un solid fond de salvare cu care bancile sa fie ajutorate rapid in caz de nevoie. El spune “Societatea trebuie sa accepte ca, atunci cand crizele financiare devin sistematice, statul este cel ce ramane actionarul ultimei instante”. Dar cand totul merge bine, acest actionar nu are dreptul sa spuna nici un cuvant, iar intreg castigul este impartit bancherilor si actionarilor veritabili. Dar cand se incurca treburile, atunci iarasi statul trebuie sa sara in ajutor.

            Sa ne amintim totusi de cele declarate de Barack Obama la New York, la Federal Hall, Wall Street, no.26 : “Nu ne mai putem zilnic ocupa de comportamentele iresponsabile si de excesele necontrolabile, care au stat la sursa actualei crize. Adica la zilele cand multi contau pe castiguri rapide si pe bonusuri umflate. Iata de ce avem nevoie de reguli stricte. Istoria nu trebuie sa se mai repete». Cuvintele acestea au fost rostite acum trei luni si ceva. Nimic nu arata insa ca guvernele s-au hotarat sa aplice finantelor mondiale niste reguli severe. Si s-ar putea ca atunci cand ele se vor elabora, sa fie prea tarziu. Caci istoria pare a se repeta. Iarasi se ofera bani ieftini, iarasi se investesc sume uriase in afaceri de mare risc, iarasi se umfla niste bule care – cand vor plezni – pot duce la prabusirea economiei mondiale.

Recent a avut loc la Londra, chiar in catedrala St. Paul, o ampla desbatere despre etica in viata economica. A luat cuvantul si lordul Griffiths, vicepresedinte al lui Goldmann Sachs International si fost consilier al d-nei Margaret Thatcher. El a contestat cuvintele lui Obama si a spus ca bancile nu au nici un motiv sa se rusineze pentru cele intamplate. Si nu e deloc imoral ca bancherii sa primeasca bonusuri fabuloase. Societatea trebuie sa invete, odata si odata, ca inegalitatea este ceva natural si inevitabil. A fost un discurs care le-a facut mare placere celor prezenti, caci lacomia nesatioasa devenea iarasi respectabila.

            Intre timp cursurile la bursa sporesc, iar Dow Jones Industrial (indexul actiunilor primelor 30 de companii americane) a crescut cu 60% din luna martie, cand atinsese cel mai de jos nivel. Dar in multe tari sporeste somajul, indeosebi in SUA. In prezent sunt 15 milioane de someri americani, din care jumatate – de la declansarea crizei. Iar in fiecare luna isi pierd locurile de munca 300.000 americani. Au inceput iar sa creasca preturile locuintelor, mai ales ale apartamentelor de lux. Un apartament cu patru camere la New York, cu vedere spre Central Park, costa 14 milioane dolari, cu 4 milioane mai mult decat acum cateva luni. Investitorii au redescoperit si pietele de materii prime. De la inceputul anului au crescut preturile la zahar cu 79 % , la cupru – cu 133 %, la zinc – cu 97 %, la plumb – cu 146 %, iar la titei – cu 112 %. returile la materiile prime, care inainte preziceau mersul economiei mondiale, nu mai influenteaza azi conjunctura pietei. Cantitatea de euro pusa pe piata de banca europeana de la Frankfurt a inregistrat, de la inceputul anului 2007 si pana azi, o crestere de +35 %, cantitatea de dolari injectata de FED a sporit in aceiasi perioada cu +138 %. In lunile viitoare se prevede ca vor intra pe pietele financiare inca 600 miliarde dolari. Este insa o lume virtuala, care nu are nimic de a face cu economia reala si deci nu poate dura. Financial Times scrie “Countdown al urmatoarei crize a si inceput”. Iar Kenneth Rogoff, economist la Harvard, afirma : “Intrebarea nu mai e daca bula speculativa se va sparge, ci cand”.

Banii care abunda acum pe piata, destinati sa salveze economia de la prabusire, provin fie din fondurile guvernului, fie ies din rotativele de bancnote ale bancilor centrale. Drept urmare economia si-a recapatat ritmul, dar inca si mai repede si-au revenit in fire speculantii : guvernele le-au preluat o parte din hartiile fara valoare cu ipoteci putrede, iar ei alimenteaza din plin bancile cu lichiditati, la dobanzi apropiate de zero. Indeosebi in SUA, statul a preluat acum rolul de Big Spender. Dar daca, la inceputul crizei, interventia statului era necesara si inevitabila pentru a evita colapsul, intre timp medicamentul administrat a inceput sa devina un pericol pentru pacient.

 Intr-un amplu articol din revista “Der Spiegel” (23. XI. 2009) intitulat “Bomba miliardelor” se sustine ca responsabili de aceasta situatie sunt in principal trei persoane : ministrul de finante Timothy Geithner, seful bancii de emisie FED Ben Bernanke si, in fine, profesorul de economie de la Princeton University, Paul Krugman, care – cu autoritatea sa de laureat al premiului Nobel – argumenteaza ca economia are nevoie de noi miliarde din partea statului. In special seful FED, caruia si ziarul “Le Monde” ii consacra in aceste zile un articol intitulat “Bernanke, inger si demon” si caruia Obama ii va prelungi fara indoiala in luna ianuarie mandatul, a inundat piata cu dolari. Datoriile statului cresc ametitor si nimeni nu se prea sinchiseste de asta. Bernanke a dispus sa se cumpere cu 300 miliarde dolari toate imprumuturile de stat ale ministerului de finante, iar un bilion de dolari au fost alocati de FED pentru preluarea creditelor ipotecare. Totodata fiecare cumparator nou al unei case primeste o scutire de impozit in valoare de 8.000 dolari. Brusc s-a insanatosit piata imobiliara, falimentara pana atunci. Pana in luna martie urmeaza sa se mai aloce inca 250 miliarde dolari pentru credite imobiliare, cu dobanzi minimale. In conditiile unei atat de masive interventii a statului in economie, mecanismele pietei nu mai functioneaza corect, ceeace ii face pe membrii republicani ai Congresului sa scoata strigate de indignare. Dar revista Foreign Policy a publicat la 1 decembrie un sondaj cu intrebarea: “Care sunt azi primii 100 ganditori mondiali?” Pe locul intai nu era Obama (el e pe locul doi), ci Ben Bernanke, care – scrie revista – “a transformat o superba cariera universitara, in ghid de actiune, a dat un nou sens bancii centrale, a evitat prabusirea economiei americane. A face toate aceste in decurs de doar cateva luni, este desigur una din cele mai mari performante intelectuale ale ultimilor ani”.

Scenariul obtinerii cu usurinta de bani de la stat este cu atat mai ispititor pentru bancheri cu cat nu se intrevede nici o alternativa la acest „capitalism de cazinou“.Nici macar China nu critica America, ci o copiaza. Pentru atragerea in continuare a investorilor, conducerea chineza a infiintat la Shenzhen o bursa speciala: ChiNext. Aici tinerii capitalisti chinezi primesc de la stat fonduri pentru a infiinta noi firme. Cursul la bursa al actiunilor ChiNext a sporit de trei ori chiar din prima zi, caci pofta chinezilor de a specula cu valori riscante este proverbiala. Nimeni nu se gandeste azi in China la introducerea de reguli stricte pentru operatiunile bancare.

Argumentul pierderii locurilor de munca nu mai este atat de suparator pentru oamenii politici, caci – afirma un articol din saptamanalul “Die Zeit” – Marea Britanie si America au abandonat in anii 80 si 90 industria si sunt acum dependente de banci. Circa 30 % din profiturile firmelor americane proveneau in 2008 din operatiuni financiare. Iar bursele asiatice au devenit rivali periculosi pentru bursele de la Londra si New York. De vreo zece ani tranzactiile financiare din SUA se muta la Hong-Kong si Shanghai. Cca. 40% din actiunile nou introduse in primele 9 luni ale acestui an, s-au efectuat in China.