Posts Tagged ‘Extrema dreapta’

Reinvierea fascismului in Romania?

May 17, 2013

Se pare ca totusi uneori istoria se repeta. In interbelic intr-o Romanie in care se murea de pelagra la sate, dar la orase o patura subtire o ducea regeste, a aparut si a crescut miscarea legionara, membrii careia manifestau cu crucea in frunte si in uniforma de camase verde cu diagonala cerand desfiintarea partidelor istorice si asasinarea principalilor oameni politici. Si au trecut la fapte, ucigandu-i pe I. G. Duca si pe Armand Calinescu, pe Iorga si pe Madgearu si pe inca numerosi fosti ministri. S-ar putea crede ca acestea sunt pagini de istorie revolute, ca miscari extremiste nu mai pot apare intr-o tara care a experimentat multe orori ale unor fanatici si a tras invatamintele ce se cuvin.
Iata insa ca, pe la inceputul acestui an, si-a ridicat capul pe un blog, intitulat modest si inadecvat “capitalism pe paine”, un individ numit Giurgea, care vrea sa repete faptele cele mai crunte ale predecesorilor sai legionari si sa iasa astfel pentru un timp din anonimitate. Iata doar cateva extrase din cele ce isi permite sa scrie acest insetat de sange:

După care se va instaura ordinea: cu forța. Anarhiștii, socialiștii, sindicaliștii, vor fi pur si simplu măcelăriți, iar străzile vor fi curatate de manifestanți. Puterea va aparține din nou celor capabili, celor întreprinzători si bogați – așa cum e normal.(…)
Discriminarea intre bogați si săraci va fi legalizata pe fata: vor exista clar cetățeni inferiori, cu carti de identitate negre, care pot fi omorati in strada, fara nici o pedeapsa.(…)
Sindicatele vor fi interzise, iar liderii sindicali – arestați, torturați si împușcați. N-o sa mai aibă nimeni timp de procese.(…)
Dreptul la libera exprimare va fi foarte limitat, iar propaganda de stânga va fi pedepsita cu moartea: pentru ca drepturile costa.(…)
Pentru ca pe viitor vor exista doar doua feluri de oameni. Oameni rentabili si oameni morți.(…)
Toate partidele: ca toate au fost la putere. Si PNL-ul lui Tăriceanu, si PDL-ul lui Băsescu, si USL-ul lui Ponta si Antonescu. Toți merita omorați! (…)
Profit de ocazie sa le mulțumesc public admiratorilor din Germania si SUA, care au făcut donații consistente pentru Capitalism pe pâine. Si ii asigur ca fiecare cent va fi folosit pentru exterminarea celor pe care ii urâm cu toții, din adâncul inimii: comuniștii români.
Caci cel mai bun comunist, e comunistul mort. Cine e comunist in România?
• Toți aia care, de 22 de ani, susțin statul social, cresc taxele, aduc bani la buget…după care fura la greu din el! Adică toate partidele si toți politicienii: președinții României, prim-miniștrii, miniștrii, primari, consilieri locali etc.
• Plus aia care i-au făcut scăpați pe hoți, i-au declarat nevinovați si au susținut corupția (deși erau plătiți sa lupte împotriva ei). Adică judecătorii si procurorii, care au pupat mana politicienilor.
• Plus aia care au susținut hoția: prin propaganda, minciuni si dezinformare. Adică toțijurnaliștii de stânga si postacii angajați de partide, pe internet.
• Plus, desigur, securiștii: care au fost plătiți sa apere economia României, sa asigure privatizări corecte, dar au închis ochii la toate spăgile si la cea mai crunta subminare a economiei a economiei naționale, din toata istoria. Si nu doar ca au închis ochii, ci au contribuit activ la jaf, prin dosare si șantaje. Niciodată nu s-a furat in România, ca in ultimii 22 de ani: iar securiștii si-au luat partea, la greu. Mai precis, e vorba de Serviciul Român de Informații (departamentul economic), si de serviciul Ministerului de Interne (zis “doi si-un sfert”).

Cum este oare posibila reaparitia, in anul de gratie 2013, a acestui fascism de cea mai pura speta fara ca autoritatile sa nu il ia de guler pe autor si sa il inchida dupa gratii pana se va potoli? Se stie ca Garda de Fier era subventionata de Germania hitlerista, dar cine oare il sustine din umbra pe descreieratul de Mihai Giurgea? Si ce are comun ideologia lui cu capitalismul si mai ales cu democratia?
Citind comentariile cititorilor ai unui articol al lui Andrei Pantu din blogul Vox Publica despre fenomenul reinvierii fascismului in blogul “Capitalism pe paine”, se constata ca se gasesc si unii care sunt de parere că Giurgea ar avea dreptate. Asa si Hitler şi Stalin au avut dreptatea lor. Nu mai vorbim de ,,despotii luminati” precum Franco, Salazar, Mussolini sau Pinochet! In special pe romanasii nostri indignati ii doare in suflet ca statul le baga mana in buzunar punand biruri grele, fapt pentru care tragerea in teapa sau punerea pe rug a tuturor politicienilor li se pare pe deplin justificata. Ce se va intampla in acest caz cu democratia, cu drepturile omului, cu apartenenta noastra la Uniunea Europeana, la NATO sau chiar la ONU si la alte organizatii internationale, lor nu le pasa. Giurgea Antitaxe vrea un aparat represiv totalitar (din ce taxe va fi întreţinut?), spune că îi va obliga pe cei care au jefuit ţara după ‘89 să restituie tot ce au furat (cui? poporului pe care îl dispreţuieşte? lui şi acoliţilor săi?), motiv pentru care ar fi înfiinţat o brigadă paramilitară Vlad Ţepeş .
Bine, s-ar putea spune, dar nu trebuie data atentie elucubratiilor unui individ rupt de realitatile secolului. Dar nu mai departe decat in Ungaria, partidul de extrema dreapta Jobik are numerosi deputati in parlament, iar brigada militara pe care o viseaza Giurgea deja marsaluieste pe strazile Budapestei sub denumirea de Magyiar Garda. Nu-mi plac ipotezele ce tin de teoria conspiratiei, dar nu este de neglijat posibilitatea ca cercuri oculte mai sus puse decat cei impinsi sa iasa acum in fata in aceasta miscare, au interesul ca dreapta sa se refaca pe temeliile unui fundamentalism nationalist, mistic si sovin. Pentru ca totul seamana la o instigare la acte teroriste, ce trebuie taiate din radacini.
In acest timp in Germania se desfasoara un proces de rasunet in care niste membri ai partidului de extrema dreapta NSU, sunt acuzati ca in ultimii ani au ucis zece persoane, din care doi politisti, sapte turci si un grec. Acuzatii fie au participat direct, fie au fost complici la aceste asasinate, dar ei nu au facut decat sa puna in practica ideologia fascista a partidului lor. Dupa incheierea acestui proces, care desigur se va solda cu pedepse grele, Bundestag-ul intentioneaza sa puna in discutie interzicerea acestui partid, care de altfel nu are greutate in spectrul politic german. Dar este un exemplu ce trebuie luat in consideratie si la noi in Romania, inainte ca unii fanatici sa treaca la fapte, inflacarati de predicile lui Giurgea.

Cand politica se facea prin asasinate…

March 26, 2013

Am in mana o carte-document aparuta cu 72 de ani in urma si intitulata „Asasinatele de la Jilava..Snagov si Strejnicul – 26-27 noiembrie 1940”. Editata de Comandamentul Militar al Capitalei si tiparita la Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, aceasta carte din 1941, de 546 pagini, continand si cateva fotografii ale celor executati si ale asasinilor, a fost reeditata prin fotografiere in 1992 in Ed. Scripta si este un exemplar mai dificil de gasit. Ea este un document cutremurator si ilustreaza un eveniment caracteristic pentru cele cca. 4 luni in care a functionat in Romania Statul National-Legionar (adica de la plecarea din tara a regelui Carol al II-lea in 6 septembrie 1940 pana la rebeliunea legionara din 21-23 ianuarie 1941 ce avea ca scop eliminarea generalului Ion Antonescu.

Dupa cum se stie, in dupa amiaza zilei de 27 noiembrie 1940, prof. Nicolaie Iorga, fost prim-ministru si presedinte al Academiei Romane, a fost ridicat de la locuinta sa din Sinaia de un grup al politiei legionare, sub pretextul ca urmeaza sa dea o declaratie la Prefectura de Politie a Capitalei. Tot sub acelasi pretext si in aceiasi zi a fost ridicat de la domiciliul sau din Bucuresti, de un alt grup legionar, si prof. Virgil Madgearu, fost ministru. Primul a fost gasit asasinat langa comuna Strejnicul-Prahova, iar cel de al doilea – in padurea Snagov, la locul numit “Coada Lunga”.

In noaptea de 26-27 noiembrie un grup al politiei legionare s-a deplasat la inchisoarea Jilava, unde cu cateva zile inainte fusesera adusi arestati o serie de oameni politici si ofiteri de politie si jandarmerie, acuzati ca i-ar fi persecutat pe legionari dupa asasinarea de Garda de Fier a primului-ministru Armand Calinescu. Aici membrilor politiei legionare li s-au repartizat cele 19 celule ale detinutilor, pe care apoi i-au asasinat cu focuri de revolver. Printre ce 60 de persoane ucise erau: Victor Iamandi – fost ministru de justitie; generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Politiei Capitalei si fost ministru al Ordinei Publice; generalul Gh. Argesanu, fost prim-ministru; generalul Bengliu Ion, fost inspector general al Jandarmeriei; Radu Pascu, fost prim-presedinte al Curtii de Apel Bucuresti; Moruzov Mihail, fost director al Serviciului Secret de Informatii; Nicky Stefanescu, fost subdirector al serviciului secret de informatii s.a.

Scurt timp dupa acest masacru, cativa dintre legionarii faptasi la Jilava s-au dus la Prefectura Politiei Capitalei unde se aflau arestati 5 comisari de cariera. Trei dintre ei au fost ucisi in beciurile Prefecturii, iar ceilalti doi au fost dusi intr-o padure pe sos. Bucuresti-Ploiesti unde au fost impuscati. Unul dintre ei a scapat cu viata, grav ranit.

Planul de lichidare a clasei politice nu prevedea sa se incheie cu aceste omoruri. In dimineata zilei de 27 noiembrie au mai fost ridicati de la domiciliile lor, cu intentia de a fi ucisi, urmatorii prim-ministri si demnitari ai statului: G-ral C. Ilasievici, fost ministru al Apararii; Cons. Argetoianu, fost prim-ministru; Gheorghe Tatarescu, fost prim-ministru; Ion Gigurtu, fost prim-ministru; Mihail Ghelmegeanu, fost ministru de interne; g-ral dr. C. Marinescu, fost ministru al sanatatii. Ei au fost inchisi intr-o camera a Prefecturii de Politie si – prin interventia unui subsecretar de stat al Min. de Interne, au fost transferati la acest minister, unde s-au baricadat intr-o camera intreaga noapte, in timp ce un grup de legionari incercau sa patrunda, spargand usa.

In timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, au avut loc in cateva locuri din tara mai multe pogromuri, jafuri si distrugeri in dauna populatiei evreiesti, in special masacrul de la Iasi.

Cele aratate mai sus nu ar avea nevoie de comentarii. Miscarea legionara (adica a partidului intitulat in interbelic mai intai “Legiunea Arhanghelului Mihail” si apoi “Garda de Fier”) a fost pusa in afara legii de generalul Antonescu si a ramas asa in urmatoarele decenii. Dupa 1989 s-a incercat revenirea ei politica, bazandu-se pe logica simplista a anticomunismului si a aurei de martiri ai celor ramasi credinciosi nationalismului fanatic. Aceasta incercare a esuat insa , caci crimele de care era insotit numele ei o compromisesera definitiv.

In ultimul timp insa, pe fondul privatiunilor materiale ale populatiei, este tot mai frecventa exprimarea unei nemultumiri generale fata de intreaga clasa politica. Se repeta ideea ca in politica romaneasca nu mai exista nici stanga, nici dreapta, ci numai interesele individuale ale politicienilor, ca acestia – odata la putere – se dovedesc fie incapabli, fie corupti, ca nu merita sa votezi atata timp cat nu se face o curatenie radicala in randul celor ce au ales politica drept meserie etc. Aceste pareri sunt in parte indreptatite, dar generalizarea lor este periculoasa. Caci daca intreaga clasa politica este condamnabila si trebuie aruncata la cos, se pune intrebarea: cine sa vina in locul acestor oameni si a acestor partide? Intrucat – in conditiile date – este tabu orice solutie care sa sugereze oportunitatea unei schimbari in favoarea unui sistem al stangii veritabile, ar ramane – din pacate – doar doua ipoteze:

  • Venirea la putere a unei miscari de extrema dreapta, indiferent de numele ei, dar sprijinita de BOR, institutie ce beneficiaza de increderea unei bune parti a populatiei. Nu este o ipoteza a acestui an, poate nici a celui urmator, dar nemultumirea poate exploda dupa schimbarea presedintelui statului. Atunci Basescu, mare amator de lovituri senzationale, poate imbraca armura de unic salvator al natiunii. Exemplul Ungariei nationaliste, care ignora sfaturile si reprosurile Comisiei de la Bruxelles, poate fi ispititor si pentru unii oligarhi din Romania, care ar sustine o asemenea varianta.
  • Numirea de UE a unei echipe straine, care sa conduca o tara incapabila de a se guverna singura. Caci se tot repeta de presa si televiziune ca Romania a devenit o simpla colonie a vestului…

Acuzatiile permanente aduse clasei politice nu sunt de natura a-i elimina defectele, ci pot doar infierbanta poporul in vederea unei eventuale revolte pentru aducerea la carma statului a unui regim autoritar, chiar teocratic. Asta poate satisface pe unii, dar in nici un caz pe cei ce alcatuiesc marea majoritate a populatiei…

Raspunsuri asteptate din partea stangii

March 8, 2010

                                      

Lumea este in plina schimbare si, de vreo trei decenii, ea intrat intr-o epoca ce se poate numi contrarevolutionara. Este o perioada in care stanga este in retragere, in timp ce dreapta isi impune agresiv valorile. O perioada in care neoliberalismul conservator sustine, printre altele, ca nu mai este posibil, cel putin in tarile europene, sa se pastreze nivelul de protectie sociala si de aparare a drepturilor celor ce muncesc, cucerite in decursul secolului 20, caci asta nu permite cresterea economica. La aceste teze, imbratisate si de dreapta la putere din tara noastra, stanga are, sau ar trebui macar sa aiba pregatite cateva replici esentiale.

In primul rand trebuie aratat ca sistemele de protectie sociala faurite prin grele lupte sociale in decursul secolului trecut, nu sunt o piedica, ci chiar baza necesara a prosperitatii economice si coeziunii sociale. Sporirea bunei stari a tuturor cetatenilor, iar nu numai a unor elite, permite cresterea capacitatii de rezistenta a fiecarei tari si a Europei in ansamblu la sfidarile economice ale altor continente. O dovada in acest sens o reprezinta statele scandinave, unde protectia sociala si nivelul de ocupare a fortei de munca sunt cele mai ridicate din U.E., dar care sunt si printre cele mai competitive economic.

In al doilea rand o bunastare generala pretinde drept conditie egalitatea in drepturi si indatoriri a tuturor membrilor societatii, egalitate greu de obtinut in conditiile dominatiei neingradite a economiei de piata. Recenta criza financiara si economica mondiala, a demonstrat, printre altele, rolul esential pe care il joaca statul in salvarea capitalismului de excesele sale si inadvertenta capacitatii de reglare automata a “mainii invizibile”. Dar ea a mai dovedit ca democratia este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru a combate saracia ce raneste demnitatea umana. Singura, democratia parlamentara nu este capabila sa asigure nici macar egalitatea de sanse cu care se lauda, ca performanta, neoliberalismul. Iata de ce se impune instituirea de reguli, de norme stricte in cadrul carora sa actioneze sistemul financiar, fara de care este asigurata repetarea acelorasi greseli ca au dus la ravagiile crizei.

In al treilea rand este de semnalat, ca un pericol real, reinvierea extremei drepte, nu numai in tarile foste comuniste, ci si in cele occidentale, cu o veche traditie democratica. Este vorba despre miscari, poate reduse ca proportii, dar care au mai toate caracteristicile extremismului de dreapta antebelic: rasism, nationalism fanatic, anticomunism, misticism religios, cultul unui sef autoritar si atotstiutor, dornic sa-si lichideze pe orice cale adversarii politici. E drept ca lipseste inca o componenta a ideologiei extremiste antebelice: proslavirea nazismului german si a fascismului italian. Dar s-a gasit un surogat al acestora in sustinerea politicii reactionare a dreptei americane, ceeace explica furia cu care a fost intampinata alegerea la Casa Alba a presedintelui Obama.

In al patrulea rand este necesara o luare nepartinitoare de atitudine fata de experienta comunista. In Romania dreapta si-a spus raspicat parerea in privinta asta prin raportul de analiza a dictaturii comuniste al comisiei prezidate de Vl. Tismaneanu. Cu toate obiectiunile aduse de diferite persoane unor aspecte abordate in acest document, nu-mi amintesc ca stanga sa fi luat o atitudine clara, nu asupra raportului, ci fata de cei 40 de ani in care la putere in tara noastra a fost partidul comunist, cu partile bune si rele ale acestei perioade. La peste 20 de ani de la prabusirea acestui regim, este nu numai posibil, ci si necesar a se privi cu obiectivitate la aceste decenii in care incontestabil, pe langa crime de neiertat, s-au facut pasi importanti pe drumul modernitatii.

Ar mai fi desigur si alte probleme la care se asteapta ca stanga romaneasca sa dea raspuns, ca de pilda relatia ei cu biserica, masura in care social-democratia imbratiseaza cu fidelitate valorile stangii, atitudinea ce trebuie adoptata de ea in privinta conflictelor militare declansate pe alte continente de puteri aliate s.a. Dar important este ca omul de stanga sa reziste atacurilor la care e supus zilnic de propaganda insidioasa a dreptei si a mass-mediilor ei. In aceasta privinta si in alte tari stanga cauta argumente in disputa cu un adversar care nu e numai de idei.  Un exemplu este editorialul aparut mai demult in Le Monde diplomatique sub iscalitura lui Ignacio Ramonet si care, in buna masura, e valabil si pentru stanga noastra. 

                                   REZISTENTE           

A rezista este a spune NU. Nu – dispretului. Nu – arogantei. Nu – distrugerii economice. Nu – noilor stapani ai lumii. Nu – fortelor financiare. Nu – “consensului de la Washington”. Nu – pietei totalitare. Nu – liberului schimb de marfuri dus la exces. Nu – dominatiei FMI, Bancii mondiale, OCDE, OMC. Nu – nu hiper-productivismului. Nu – organismelor genetic modificate. Nu – privatizarilor permanente. Nu – extinderii irezistibile a sectorului privat in economie. Nu – marginalizarii. Nu – sexismului. Nu – regresiunii sociale. Nu – demolarii protectiei sociale. Nu – saraciei. Nu – inegalitatilor. Nu – distrugerii mediului. Nu – hegemoniei militare a unei singure puteri. Nu – razboiului preventiv. Nu – razboaielor de invadare. Nu – terorismului. Nu – atentatelor contra populatiei civile. Nu – rasismului. Nu – antisemitismului. Nu – islamofobiei. Nu – supravegherii politienesti generalizata. Nu – degradarii culturale. Nu – noilor tipuri de cenzura. Nu – mediilor care mint. Nu – mediilor ce ne manipuleaza.

A rezista este insa si a spune DA. Da – solidaritatii intre cei 6 miliarde de oameni ai planetei. Da – drepturilor femeilor. Da – existentei unei ONU reinnoita. Da – unui plan de ajutorare a populatiilor africane. Da – eliminarii analfabetismului pe glob. Da – unei ofensive generale pentru lichidarea fracturii informatice. Da – pentru un moratoriu international de protectie a apei potabile. Da – pentru medicamente esentiale accesibile tuturor. Da – pentru pastrarea culturilor minoritare. Da – dreptatii sociale si economice. Da – pentru o Europa mai putin supusa exigentelor pietei. Da – unei taxe Tobin de ajutorare a cetatenilor. Da – unui impozit pe vanzarea de arme. Da – suprimarii datoriilor tarilor sarace. Da – interzicerii paradisurilor fiscale.

A rezista, inseamna a visa ca o alta lume e posibila. Si a contribui la faurirea ei.

CUVANTUL LIBER, publicatie a stangii romanesti interbelice

January 22, 2010

 

            Atunci cand in fata noastra se multiplica blogurile ce isi afiseaza cu mandrie ideologia de extrema-dreapta si cand sunt numeroase revistele si ziarele ce se afirma democrate, dar intoneaza prohodul stangii, impresia este ca istoria se repeta. Ca se reia filmul interbelic si ca, de vreme ca comunismul european s-a prabusit (in urma propriilor greseli si lacune), asta presupune ca adversarii interbelici ai acestuia – legionari, cuzisti, etc. – au fost niste clarvazatori si deci ar trebui respectati. Se uita insa ca cel de al doilea razboi mondial, cu cei 50 de milioane de morti, a avut ca drept cauza esentiala fascismul, ce a crescut stimulat de toleranta puterilor democrate occidentale. Iar in Romania, sporirea amenintatoare a extremei drepte in anii ’30, insotita de oribile asasinate ale oamenilor politici, a avut loc pe fondul luptelor politicianiste iresponsabile dintre partidele istorice.

Unii ar putea crede ca, fiind confruntata cu evenimentele grave din preajma razboiului, intreaga intelectualitate romaneasca interbelica a sprijinit miscarile de extrema dreapta sau ca macar ar fi asistat cu pasivitate la actiunile lor agresive. Nu este insa asa, caci numeroase figuri marcante ale intelectualitatii noastre s-au opus cu scrisul lor asaltului fortelor ce pregateau instaurarea dictaturii, mai intai carliste, apoi a celei antonesciene. O publicatie de prestigiu a stangii democratice a fost in acel timp revista Cuvantul liber.

Ivita in 1933 sub conducerea lui Tudor Teodorescu-Braniste, deci intr-o vreme cand Garda de Fier si LANC (Liga Apararii Nationale Crestine), speculand mizeria si lipsa de cultura politica a polpulatiei, isi teseau migalos panza de paianjen a sovinismului extremist, aceasta publicatie isi punea drept tel strangerea in paginile ei a tuturor celor ce credeau in valorile stangii. Cu un tiraj intre 25 si 35 de mii de exemplare (tiraj exceptional pentru un saptamanal in acea vreme), revista a avut 150 de numere, timp in care a suportat nu numai atacurile vehemente ale presei legionare (Porunca vremii, Sfarma Piatra, Bunavestire, Axa, etc.), ci si interdictia autoritatilor. Partidul Comunist Roman a incercat sa foloseasca revista ca tribuna pentru ideile sale, fara a reusi insa, caci marea majoritate a autorilor ce contribuiau la Cuvantul liber erau doar democrati convinsi, ce intelegeau ca idealurile lor de stanga sunt in primul rand grav amenintate de ridicarea Germaniei naziste si a Italiei fasciste, care inspirau si sustineau material si spiritual extrema dreapta romaneasca. O spune limpede directorul revistei intr-un articol din 2 noiembrie 1935: “Nu sunt comunist. Si nu sunt, fiindca nu cred in comunism. Daca as crede, as fi. Daca as fi, as spune-o. Nu mi-a fost niciodata frica  sa-mi marturisesc credintele. Impotriva oricui. Impotriva strazii – uneori. Impotriva altora – in alte dati. Nefiind comunist, nici Cuvantul liber nu e o foaie comunista. Este numai o revista de stanga, in paginile careia am incercat o cat mai larga concentrare a publicistilor de stanga, indiferent de nuanta”.

In paginile acestei reviste au aparut admirabile si curajoase articole semnate de Geo Bogza, M. Sevastos, Demostene Botez, Mihail Sorbul, I. Peltz, Felix Aderca, Victor Eftimiu, Miron Radu Paraschivescu, Petre Pandrea, Lucia Demetrius, Eugen Jebeleanu, Al. Sahia, Gh. Dinu (St. Roll), Mircea Grigorescu, D.I. Suchianu, Scarlat Callimachi, C. Titel Petrescu, Serban Voinea si, bineinteles, temutul polemist care era Tudor Teodorescu-Braniste. Aproape in fiecare numar apareau poezii semnate de Ion Minulescu, Aron Cotrus, Sasa Pana, Ilarie Voronca, Virgil Gheorghiu, Gherasim Luca s.a., precum si desene semnate de Victor Brauner, Tonitza, Jiquide, Anestin, Ross s.a.

In orientarea data revistei de T. Teodorescu-Braniste, antifascismul ocupa primul loc, urmat fiind de gravele probleme sociale ale societatii romanesti si de tragerea semnalului de alarma fata de pericolul unui nou razboi. “Aici, in casa Cuvantului liber, sa uitam cu totii ca suntem national-taranisti, taranisti-radicali, social-democrati, socialisti-unitari sau mai stiu eu cum. Sa inlaturam tot ce ne poate desparti, tot ce ne poate dezbina. Sa cautam cu staruinta numai ceeace ne poate uni.Sa tinem seama ca ne solidarizeaza dusmania extremei-drepte. Hitleristii, cuzistii, fascistii ne invaluiesc cu aceiasi ura de moarte, in intelesul cel mai precis al cuvantului. Cand dusmanul nu face nici o deosebire intre noi, ar fi o nebunie sa ne deosebim noi singuri”, scria directorul revistei in 1935. Si el adaoga ca revista nu poate avea o perfecta unitate de vederi : “in ea pot exista deosebiri de nuante, nu insa deosebiri de tinte”.

Preocuparile revistei pentru lamurirea tineretului asupra telurilor ascunse ale extremei drepte inregistrau succese. Braniste spune intr-un articol de ce era el multumit de acest proces: “De unde stiu? Mi-o spun adversarii din randurile dreptei, prin injuraturile de grajd si prin ticalosiile cu care incearca sa inabuse glasul Cuvantului liber. E dovada cea mai buna ca actiunea acestei reviste ii stanjeneste in opera lor de cooptare a tineretului”. Iar intr-un articol din 1936 se scrie: “Instinctul nostru de conservare nationala ne indeamna sa fim alaturi de toti cei ce doresc sincer pacea. Deci sa fim antifascisti. Fascismul e anticultural, caci o turma inconstienta poate fi mai usor condusa decat un popor luminat. Fascismul e sistemul celei mai atroce exploatari a semenului si a incatusarii lui. Fascismul e cel mai mare dusman al culturii”.

Dupa asasinarea de catre legionari in decembrie 1933 a primului ministru, I. G. Duca, Cuvantul liber ia atitudine, aratand ca autorii morali ai crimei erau la Berlin. “Berlinul vrea o Romanie a lui. Iar Romania de azi, Romania lui Duca si Titulescu, Romania noastra a tuturor, este alaturi de democratie, de pace, de libertate. Oamenii acestei politici trebuie insa ucisi. In Romania hitlerismul a luat forma unei miscari teroriste in care – pentru fatada – sunt acceptati ratati politici din aristocratie si copii care “se joaca” cu pistolul”. Iar in iunie 1936 : “Hitlerismul infiltrat in Romania a declansat o ofensiva apriga prin oamenii sai cumparati. Prin oamenii ce cred ca lupta in numele unui patriotism, dar care comit crima cea mai abominabila fata de interesele si de politica poporului romanesc”:

Mizeria, ce sufoca o buna parte din populatie si despre care presa, atunci ca si acum, nu vorbeste, a facut in revista obiectul unor cutremuratoare reportaje ale lui Geo Bogza dedicate spalatoreselor, tabacarilor, sondorilor. Antisemitismul ce facea ravagii, atatat de oamenii lui C. Z. Codreanu, este condamnat, impreuna cu nationalismul sovin, in articole vehemente semnate de F. Aderca, F. Dima, M. Simionescu-Ramniceanu, Al. C. Constantinescu.

In septembrie 1936 revista publica un articol al lui Lucretiu Patrascanu. Luand drept pretext aparitia unui text semnat de un cunoscut comunist (care peste 18 ani va deveni el insusi victima a comunismului ajuns la putere), guvernul liberal ia decizia “democrata” a interzicerii Cuvantului liber.  Se accepta astfel nu numai cererea insistenta a miscarilor de dreapta, ci se pregatea teren liber dictaturii carliste a Frontului Renasterii Nationale. Cuvantul liber a ramas insa un stindard de prestigiu si mandrie in istoria stangii romanesti. Oare ce publicatie de factura macar apropiata are astazi stanga din tara noastra?

Cand stanga doarme…

May 25, 2009

La 11 iunie anul trecut am publicat pe acest blog un articol despre fenomenul pe care il constituie “Garda maghiara” intr-o Europa excesiv de toleranta. Iata ca recent apare in saptamanalul german “Die Zeit” (7 mai 2009) un amplu articol, ilustrat cu numeroase fotografii, despre acelasi subiect, iscalit de Christian Schmidt-Häuer, vechi observator al situatiei din Ungaria. In cele ce urmeaza voi prezenta pe scurt continutul acestui articol.

Anul trecut Ungaria a evitat falimentul doar prin capatarea de la Fondul Monetar International si de la Banca Centrala Europeana a unui ajutor de 20 miliarde dolari. Abia atunci s-a vazut in ce hal e economia unei tari lipsita total de materii prime si cu enorme datorii externe. Chiar pe vremea regimului comunist al lui Janos Kadar, Ungaria traia cu un nivel al consumului peste posibilitatile reale, dorind sa se uite astfel mai repede esecul rascoalei din 1956 inabusita de tancurile sovietice. Intreprinderile maghiare privatizate au fost apoi inghitite de concernele multinationale occidentale, iar elita postcomunista maghiara nu s-a mai ocupat decat de afaceri, iar deloc de refacerea tarii. Majoritatea populatiei a considerat deci intrarea Ungariei in Uniunea Europeana drept inca o abandonare. Este doar unul din motivele exploziei radicalismului de dreapta, a nationalismului, antisemitismului si a cererii de revizuire a frontierelor. Pornind de aici se manipuleaza revizuirea istoriei. Maghiarii sunt o populatie venita tarziu de dincolo de Urali si care – odata ajunsa in Europa – s-a simtit stramtorata de vecini. Acum o buna parte din populatie rataceste prin labirintul miturilor ce aveau circulatie inainte de primul razboi mondial. Tratatul de la Trianon, prin care Ungariei i s-a luat doua treimi din teritoriu si jumatate din populatie, s-a sperat ca va fi aruncat la cos prin alianta lui Horthy cu Hitler. Inca in interbelic s-a ivit ideologia nationalista ce proslavea maghiaritatea : cauza tuturor relelor erau comunistii si liberalii, iar evreii erau prezentati ca principalul pericol pentru cultura maghiara. Dupa decenii, aceste idei au reaparut astazi. Bustul lui Miklos Horthy sta pe postament ca un mare om al istoriei Ungariei, iar tot acolo, in piata Libertatii, este eternizat si Albert Vass, care dupa asasinatele infaptuite in Transilvania in timpul razboiului, a fugit in America. Noua generatie traieste leganata de legende etnice. Multi tineri cred ca pactul de la Trianon a fost semnat anul trecut si ca de el se face vinovat primul-ministru Ferenc Gyurcsany, ce tocmai s-a retras.
In mai toate tarile U.E. extremismul de dreapta este tinut in carantina, dar in Ungaria nu. Nu exista proteste organizate, nici un consens democratic impotriva lui. Granita intre extremismul de dreapta si conservatorism este tot mai stearsa, o buna parte a populatiei se scufunda in mlastina prejudecatilor nationaliste si rasiste. Seful opozitiei populiste Viktor Orban, care se crede ca va reusi sa intruneasca la urmatoarele alegeri majoritatea voturilor, a chemat anul trecut cetatenii sa se rascoale contra parlamentului, pentru a dobori guvernul sub presiunea strazii. In jurul sau a strans majoritatea preotilor catolici si protestanti. Nici un articol de lege nu impiedica cuvantarile pline de ura la adresa evreilor sau tiganilor. La 18 aprilie un grup de manifestanti s-a postat in fata ambasadei germane agitand pancarde prin care se afirma ca Holocaustul este o minciuna.
In 2007, sub conducerea lui Gabor Vona a luat fiinta Garda maghiara, grupare paramilitara a partidului extremist Jobbik, “miscare pentru o Ungarie mai buna si mai dreapta”. Membrii ei au cizme si uniforme negre, iau lectii de tir, depun juramantul pe un text in care promit sa lupte pentru trimiterea tiganilor in India, iar Transilvania, Voivodina si alte regiuni pierdute sa fie returnate Ungariei. In preambul acest text fascistoid spune: “Garda maghiara este dura ca un pumn strans si ascutita ca o sabie”.
Principalul aliat al partidului Jobbik este partidul national-conservator Fidesz al lui Orban. La alegerile din 7 iunie va intra probabil ca deputata in parlamentul european Krisztina Morvai, docent pentru drept penal la Universitatea Lorand Eötvös si membru fruntas al lui Jobbik, care – zilele trecute – intr-un discurs a spus ca actualul guvern socialist este o creatie a diavolului si trebuie ca toti ungurii sa lupte contra Satanei. De altfel discursurile atatatoare sunt la moda si tinerii sunt indemnati sa lupte contra “iudeo-bolsevismului” si a coplesirii maghiarimii de catre straini. Tuturor acestor manifestari nu li se da nici o riposta. Partidul socialist este prizonierul unor afaceristi, printre care si actualul prim-ministru, Gordon Banjai. Intreaga opinie publica e convinsa ca la viitoarele alegeri partidul lui Orban va lua peste doua-treimi din locurile in parlament, permitand o modificare a Constitutiei in sensul unei democratii prezidentiale autoritare. Adica un amestec de Sarkozy, Berlusconi, Kacsinsky si Horthy. Viktor Orban a promis ca indata dupa castigarea alegerilor va pune sa fie arestati membrii fostului guvern si tradusi in fata justitiei pentru ca au dus tara la ruina. Desi se stie ca si el, pe vremea cand era prim-ministru, a fost amestecat in diferite afaceri dubioase. Situatia economica a Ungariei este insa astfel incat si Orban va fi nevoit sa aplice programul drastic de economii initiat de actualul guvern si impus de FMI.

GARDA MAGHIARA SI SEMNIFICATIILE EI

June 11, 2008

                        

            Stanga  nu este si nu poate fi nationalista, pentru ca nationalismul se alimenteaza din sentimentul celor convinsi ca natiunea lor e superioara altor  natiuni si ca invidia popoarelor invecinate constitue o permanenta amenintare, acestea fiindu-i dusmani potentiali. In schimb stanga moderna este animata de patriotism, de justa apreciere a calitatilor si defectelor celor ce traiesc de secole pe acelasi teritoriu, de atasament fata de valorile culturii proprii, privite ca o contributie originala la cultura umanitatii.

            Am facut aceasta introducere pentru a atrage atentia ca, odata cu inasprirea confruntarilor politice, exista tendinta ca in randurile celor cu opinii de dreapta din numeroase tari sa se iveasca miscari extremiste, la care nationalismul atinge forme ce repeta excesele naziste si fasciste. Starea de nemultumire a unei parti din populatie poate lua forme deviante si perverse, asa cum s-a vazut dupa primul razboi mondial, cand in Germania Hitler a infiintat N.S.D.A.P. (Partidul muncitoresc german national-socialist). Un astfel de caz este cel al aparitiei in Ungaria a formatiunii paramilitare „Magyar Garda“, despre care cu ingrijorare relateaza un articol din ultimul numar al revistei germane „Der Spiegel“ (No. 24/ 2008), pe care il reproducem  cu neinsemnate prescurtari in cele de mai jos. Acest fenomen, al recrudescentei unei extreme drepte nationaliste, antisemite si sovine, cu un limbaj violent si revansard, nu este propriu starilor de lucruri din Ungaria. El se inregistreaza si in Rusia, in Polonia si pe teritoriul fostei RDG, dar are toate conditiile sa apara si la noi, pe terenul fertil al anticomunismului postcomunist …

                                                                                              N. Raducanu

 

            Suntem in luna mai 2008 la Szeged, oras capitala de provincie din sudul Ungariei, unde pe terenul „Napsugar“ are loc o mare adunare a organizatiei „Magyar Garda“. Tineri in cizme si camasi kaki, cu brate tatuate si capul ras, purtand pe tricouri cifrele 88 (a opta cifra din alfabet e H, deci HH = Heil Hitler), agita steagurile lui Arpad, folosite odinioara de miscarea „Crucilor cu sageti“. Adica a acelui partid care in octombrie 1944 a preluat puterea la Budapesta si a pus sa fie imediat deportati 80.000 evrei la Auschwitz. Jozsef Kelemen, instalator, venit aici imbracat in uniforma, ne spune : „Ungurii sunt persecutati. Acum o mie de ani, chiar si germanii ne erau supusi, dar acum suntem victime ale globalizarii si ale acelora care le-au furat palestinienilor patria. Doar Magyar Garda poate salva Ungaria“.

            Aceasta organizatie e creatia lui Gabor Vona, 30 ani, presedintele partidului Jobbik al dreptei radicale. In august 2007 el a pus bazele trupelor paramilitare si de atunci calatoreste prin toata tara pentru recrutarea de membri : pana acum din aceste trupe fac parte 1.500 tineri si tinere, dar in curand – spera el – vor fi 4.000. Ei sunt organizati ierarhic, pe companii si batalioane si, in timpul liber, se antreneaza in lupta la corp si trageri la tinta cu arma. In fata monumentelor istorice, ca de pilda in fata monumentului eroilor din piata Mileniumului din Budapesta, Magyar Garda a organizat in acest an adunari festive, cu depuneri de juraminte pentru natiune, popor si patrie si cu atatare la ura impotriva evreilor si tiganilor. S-a proslavit Marele imperiu maghiar de odinioara si s-a cerut revizuirea tratatului de la Trianon din 1920, prin care Ungariei i s-a luat Transilvania si Voivodina.

            In cuvantarea sa la Szeged, Gabor Vona, profesor de istorie, s-a napustit asupra guvernului si a primului ministru, Gyurcsany, si a pomenit despre deformarea istoriei prin care ungurii sunt declasati la rangul de „popor mereu pagubos“, caruia nu i se mai recunoaste maretia trecutului. Unul dintre „gardisti“ e de parere ca problema celor 500.000 tigani si a vagabonzilor fara locuinta poate fi rezolvata prin raspandirea in randul acestora a bacteriilor tuberculozei. La sfarsit de saptamana „gardistii“ lui Vona intra in satele si comunitatile in care traiesc multi rromi cantand cantece patriotice si vai daca le cade cineva pe mana.

            Publicistul ungur Paul Lendvai considera ca „Garda nu e decat varful aisbergului“, caci pericolul real consta in absenta respingerii ei politice si ideologice de catre societate. „Biserica tace, iar opozitia cocheteaza cu ea“ spune Lendvai. Inca odata Viktor Orban, presedintele Fidesz (Uniunea tinerilor democrati) ce cauta din nou sa ia puterea, da dovada de contingenta cu extrema dreapta, caci la manifestatiile din toamna anului 2006 impotriva guvernului Gyurcsany, activistii lui Jobbik au fost cei ce au luat cu asalt televiziunea si au dus lupte de strada cu politia. In multe circumscriptii Fidesz a incheiat acorduri de colaborare cu Jobbik, iar in luna martie el a luat cuvantul in public alaturi de ziaristul Zsolt Bayer, care a scris articole antisemite, laudand totodata implinirea a 20 de ani de la infiintarea Fidesz in ziarul conservator de dreapta „Magyar Hirlap“.

            „Magyar Hirlap“ era un ziar liberal pana cand, acum cativa ani, a fost cumparat de miliardarul Gabor Szeles, care a declarat ca telul lui este „intarirea sufletului national“. El a concediat intreaga redactie si a facut publicatia un fel de amestec intre foaia nazista „Stürmer“ si ziarul „Pravda“. Caci „fascistii de gulas“ nu vor sa prinda in plasa lor doar extrema dreapta a spectrului politic, ci si pe cetatenii de la centru. Excluderea si ura au devenit acceptabile pentru o buna parte a populatiei, apreciaza socioloaga Maria Vasarhelyi, ce ii invinueste de asta pe politicieni, ce au estompat delimitarea intre extremisti si moderati. Iar politologul Pal Tamas crede ca 20 % din populatie sprijina ideologia dreptei radicale. Un recent sondaj a aratat ca 30 % din cei chestionati, majoritatea intre 18 si 29 ani, sunt „politic antisemiti“.

            Intre timp Vona castiga mereu de partea sa personalitati : alaturi de el a aparut d-na Krisztina Morvai, o cunoscuta jurista ce pana recent lua apararea femeilor, dar care acum afirma ca Ungaria nu trebuie sa mai fie o colonie a Occidentului, caci aproape intreaga economie e deja in mainile vestului. Cetateanul maghiar traieste cu spaima zilnica – crede ea – din cauza criminalitatii tiganilor si a comportamentului guvernului. Dar la adunarea Garzii Maghiare de la Szeged se vinde cu 5.800 de forinti (cca. 20 euro) cartea „Mein Kampf“ a lui Hitler, iar vanzatorul ei da, cu mandrie, asigurari ca nu e forma cenzurata, ci „chiar in editia originala a Führerului“…