Posts Tagged ‘FAO’

MILIOANE DE OAMENI MOR DE FOAME IN INDIFERENTA GENERALA

January 1, 2010

Jean Ziegler, fost deputat in parlamentul elvetian, actual expert al ONU in problemele alimentatiei si autor a numeroase carti, a acordat un interviu revistei germane “Fluter”, in numarul consacrat asigurarii cu hrana a lumii. In cele ce urmeaza voi prezenta pasagii din acest interviu, care ilustreaza ravagiile pe care foamea le face pe glob, in timp ce la conferintele internationale se vorbeste cu emfaza despre “drepturile omului”. Unele dintre cele descrise pot ingrijora si pe oamenii nostri politici ce se ocupa de asigurarea cu hrana a populatiei in viitor.

 

               – Ati mancat vreodata turta din noroi, domnule Ziegler?

Da, din pacate. In Haiti, aceasta – numita acolo “biscuit dur” – este pentru multi mancarea principala. Femeile amesteca noroiul cu resturi de zarzavat si fructe sau cu alge si lasa turtele sa se usuce la soare. Ele sunt apoi vandute la piata celor care nu mai pot cumpara faina sau malai, din cauza exploziei preturilor. Mestecate, ele dau senzatia de hrana, blocheaza stomacul si potolesc foamea teribila. 

Pe cine loveste cel mai rau foamea?

– Pe copiii cei mai mici. Faza critica este de la perioada prenatala  si pana in primele 24 de luni post natale, timp in care in creierul fiintei umane se formeaza neuronii. Chiar cand mai tarziu tatal capata de lucru si isi poate hrani copilul, acesta ramane cu intelectul vatamat, handicapat pe viata.  

Dupa datele din World Food Report, pe glob, la fiecare 5 secunde, un copil pana la 5 ani moare de foame sau de boli cauzate de nutritie. La fiecare 4 minute un om isi pierde vederea din lipsa de vitamina A. Incepand din luna aprilie 2009, pentru prima oara in istorie sunt peste un miliard de oameni grav subnutriti, desi lumea este acum mai bogata decat niciodata. Cum se poate explica aceasta situatie?

            – Sa va povestesc ceva. La 12 octombrie 2008 s-au intalnit la Paris sefii de state  si au anuntat ca, pentru combaterea crizei financiare, vor acorda bancilor 1.700 miliarde euro pentru credite si garantiii. Iar dupa doua luni, fondurile pentru ajutoare de hrana ale lui World Food Program au fost reduse cu 41 %, de la 6 miliarde dolari la mai putin de 4 miliarde.  

     – Inseamna oare ca starea elor mai sarace tari s-a inrautatit datorita crizei bancilor?

Da, desigur. In Bangladesh, in urma acestei masuri, de la o zi la alta, la un milion de copii li s-a taiat hrana pe care o primeau la scoala si care, pentru cei mai multi dintre ei, reprezenta unica masa zilnica. 

ONU a calculat ca agricultura de pe glob ar fi in masura sa hraneasca 12 miliarde de oameni, adica aproape de doua ori mai multi decat exista astazi. Atunci de ce sufera de foame atat de multi?

In realitate nu ar trebui sa flamanzeasca nimeni. In secolul 21 nu mai exista fatalitati care sa constranga oamenii sa emigreze in masa, cum se mai intampla in secolul 19 prin unele parti de pe glob. Un copil ce moare de foame astazi, se poate spune ca este ucis. Infometarea este faurita de oameni. Sunt asa numitele “cauze structurale” ale foamei, create de structurile de productie insuficiente in tarile sarace. Un hectar de teren in zona Sahel da 600 kg. cereale, in timp ce in Bavaria se scot de pe aceiasi suprafata zece tone. Iar asta nu fiindca taranul din Burkina Faso sau Mali este mai putin competent, ci pentru ca taranul din Germania are seminte bune, ingrasaminte, tractoare etc. Taranul din Africa nu are nimic, pentru ca tara lui este inglodata in datorii. Din cele 53 de state ale Africii, 37 sunt tari pur agrare, care nu aloca agriculturii decat 4 % din buget. Ele au nevoie de toate devizele disponibile, doar pentru a-si achita dobanzile datoriilor. Pe  glob sunt 122 tari in desvoltare , care impreuna au o datorie de 2.100 miliarde dolari. FMI, prin politica sa, obliga aceste tari sa plateasca bancilor creditele efectuate. Pentru asta tarile respective trebuie sa cultive anumite produse, de pilda in Senegal –  alune pentru ulei de masa sau bumbac pentru industria textila. Peste tot unde se amesteca FMI, sporesc suprafetele de terenuri pentru produse agricole de export. Dar unde se cultiva bumbacul, nu mai se poate cultiva meiul. Mali a exportat in anul trecut 380.000 tone bumbac, dar trebuie sa importe 70 % din produsele sale alimentare.  

          – Ce rol joaca razboaiele si catastrofele naturale ?

     – Astea sunt “cauze conjuncturale”, de care in acest moment sunt afectate 71 milioane de persoane. Masacrul din Darfur a pus pe fuga peste 2 miloane de oameni ce au devenit dependenti total de Programul de alimentatie al ONU. Dar in Darfur si Somalia, ONU imparte adultilor ratii zilnice de 1.500 calorii. Nevoia unui om pentru a supravietui este insa de minimum 2.200 calorii. Cu alte cuvinte, din lipsa de mijloace, chiar ONU organizeaza subnutritia , care in cele din urma duce la agonie.  

            – Ce rol joaca subventiile UE pentru agricultura europeana?

     – Asa numitul Dumping agrar este ucigas. In ultimul an, natiunile industriale au acordat 349 miliarde dolari ca subventii taranilor lor pentru productie si export. Productia in exces rezultata este exportata in Africa si in alte continente. In orice piata din orasele africane se pot cumpara fructe, zarzavaturi sau carne de pasare din Germania sau Franta,  chiar cu jumatate din pretul acelorasi produse africane. Taranul ce trudeste cu sotia si copiii sub soarele arzator, nu are nici o sansa in fata subventiilor. Si ne mai miram apoi ca cei ce supravietuiesc, incearca sa traverseze Marea Mediterana in niste biete barci, pentru a ajunge in paradisul european.  

Dupa prabusirea sectorului imobiliar, bancile s-au intors spre sectorul agrar al economiei. Ce poate decurge de aici?

– Hedge-funds s-au orientat asupra pietelor agricole si au declansat operatii speculative si afaceri la termen cu care castiga sume astronomice. La toate bancile elvetiene se propun acum spre vanzare “Exchange Certificate” pentru orez, adica un fel de pariu pe cresterea pretului orezului. Cu cat se cumpara mai mult din aceste certificate, cu atat creste pretul orezului. Dar acesta este un produs esential pentru hrana saracilor din intreaga lume, pentru cei ce traiesc in slums-urile din Rio, Karachi sau Mexico-City, care la aceste preturi nu se mai pot alimenta. 

Ati criticat si introducerea combustibilului bio-diesel, desi se stie ca acesta contribuie la reducerea incalzirii planetei.

Cu doi ani in urma in SUA s-au ars 138 milioane tone de cereale pentru a se reduce dependenta Americii de livrarile de titei din tarile arabe. Dar atunci cand pe glob un copil moare de foame, arderea cerealelor drept combustibil este o crima impotriva umanitatii. Pentru obtinerea a 50 de litri combustibil diesel se folosesc 120 kg. porumb, adica atat cat are nevoie un copil din Zambia sau Mexico pentru a trai un an intreg. 

Se poate oare combate in mod eficient foamea pe glob ? 

– Cauzele catastrofelor se datoreaza oamenilor si ele pot fi corectate tot de catre oameni. Jean-Paul Sartre spunea ca cel ce vrea sa-i iubeasca pe oameni, trebuie sa urasca foarte tare ceeace ii oprima si asupreste. Iar in acest caz e vorba despre ordinea mondiala canibala, dictatura capitalului financiar globalizat, ce are azi o putere pe care nici un rege sau imparat nu le-a avut vreodata. Se pot numi cauzele foametei si se pot lua, intr-un stat democratic, masuri pentru anularea lor. Se poate, de pilda, interzice prin lege specularea la bursa a produselor agrare, se poate aplica un moratoriu asupra arderii produselor alimentare, se poate interzice dumpingul agrar. Cetatenii tarilor occidentale ar putea pretinde ca ministrii lor de finante sa ceara ca FMI sa anuleze datoriile celor mai sarace tari, in loc de a sprijini doar interesele creditorilor.

Dar si ca simplu individ se poate face ceva. Un tanar nu trebuie niciodata sa creada ca e neputincios in acest domeniu. In democratie nu se poate vorbi de neputinta cetateanului. Trebuie sa se constientizeze ca sunt in joc interese politice si ca partidele ce vor ca in viitor sa castige alegerile  trebuie sa imbratiseze cerintele societatii civile. Chiar si concernele trebuie sa resimta presiunea consumatorului. Trebuie sa ne eliberam de credinta orbeasca in puterea netarmurita a pietei, in legile economice ca legi imuabile ale naturii.          

           

              

Despre “drepturile omului” : vorbe si fapte…

June 19, 2008

 

            Voi prezenta in cele de mai jos doua aspecte ce nu au aparent prea multa legatura, dar care ilustreaza distanta ce separa discursul politicienilor de realitati.

            1.- La inceputul acestei luni a avut loc la Roma o adunare speciala convocata de Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie (FAO) la care 4.700 de delegati, reprezentand 183 de state, au discutat despre masurile de luat pentru a se lupta impotriva foametei in lume. Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon, a subliniat ca actuala criza ce ameninta milioane de oameni in urma cresterii drastice a preturilor la cereale „nu se datoreaza unei calamitati naturale, ci este faurita de oameni“. Iar presedintele Frantei, N. Sarkozy a spus : „Stim ca planeta poate fi asigurata cu hrana, dar zilnic mor de foame 25.000 de oameni“.          Senegalezul Jacques Diouf, care este presedintele FAO, a aratat ca din 1980 tarile bogate au redus la jumatate ajutorul lor pentru economia agrara in tarile slab desvoltate. In 2007 FAO a facut apel restului lumii de acordare de urgenta a unui ajutor de 1,7 miliarde dolari pentru a se asigura accesul tarilor sarace la ingrasaminte, seminte si hrana animalelor pentru recolta pe 2008. „Acest apel a fost zadarnic. Iar acum, pentru a lichida foametea, e nevoie de 30 miliarde dolari. Anual se dau 1.200 miliarde dolari pentru armament, anual tarile OCDE (cele 30 de state cele mai bogate din lume) acorda subventii agricole in valoare de 372 miliarde dolari prin care se falsifica jocul pietii de alimente. Dar nimeni nu intelege de ce nu se pot gasi 30 de miliarde dolari care le-ar permite la 862 milioane de oameni sa obtina cel mai elementar drept : dreptul la hrana“.

            Principala cauza a crizei sta in faptul ca in decurs de numai un an au crescut preturile pe piata mondiala astfel : la orez – cu 74 %, la soia – cu 87 %, la grau – cu pana la 170 %. Numarul celor loviti de criza alimentelor ar putea creste cu 100 milioane persoane, amenintand cu rascoale ale celor infometati. Cele mai afectate de aceasta situatie sunt tarile africane : Zimbawe, D.R. Congo, Burundi, Sudan, Somalia, Lesotho si Swaziland, Mauritania si Kenia. In total sunt 37 tari amenintate de infometare si care au nevoie urgenta de ajutor. 

            2. – Miercuri 18 iunie a.c. Parlamentul European a adoptat o lege privind atitudinea pe care trebuie sa o adopte tarile membre U.E. fata de imigrantii ilegali. In aceasta lege se prevede o procedura in doua trepte prin care aceste persoane pot fi expulzate dintr-o tara membra a U.E.:
– se acorda un termen de 7-30 de zile in care persoana prinsa in ilegalitate sa poata parasi de buna voie spatiul U.E.
– daca aceasta nu accepta, ea este inchisa pe o perioada de 6 luni, car poate fi insa prelungita pana la 18 luni, daca persoana respectiva are un antecedent penal sau se dovedeste necooperativa cu autoritatile. Apoi ea este expulzata in tara de origine.
Dupa expulzare, este interzisa pe timp de 5 ani intrarea persoanei respective pe teritoriul oricarei tari membre U.E.
Legea a fost adoptata cu 369 voturi (crestini-democrati, conservatori, liberali si o parte din socialisti), impotriva ei votand 197 deputati (ecologisti si comunisti). Au fost 106 abtineri.
In principiu legea ii vizeaza pe unii cetateni din tarile africane, ce incearca sa ajunga fie in insulele Canare (Spania) fie in insula Lampedusa (Italia) pentru a gasi de lucru.

            Dupa intrarea in vigoare a legii, statele au 24 de luni la dispozitie pentru a introduce prevederile ei in legislatia nationala. Dupa aprecierile U.E. astazi traiesc in tarile U.E. cca. 8 milioane persoane. In prima jumatate a anului 2008 au fost retinute de politie 200.000 persoane in aceasta situatie, din care au fost expulzati cca. 90.000. Peste 90 % din milioanele de oameni ce traiesc mizerabil in conditii fara documente legale in spatiul U.E. provin din state africane, alungati din tarile lor de foame si lipsa locurilor de munca.

 

FOAMEA MONDIALA CE VINE

May 4, 2008

          Pe acest blog am publicat pe 23 martie a.c. un articol despre problemele grave ale alimentatiei in lume. Tot mai mult se dovedeste insa ca nu e vorba de niste probleme preocupante pentru cateva tari, ci de o adevarata criza mondiala ce se apropie si care a determinat FAO (Organizatia pentru alimentatie si agricultura a ONU) sa convoace pentru luna iunie o sesiune speciala  de cautare a masurilor de preintampinare a ei. Mi se pare deci oportun sa revin cu cateva complectari.

            Anul trecut in Mexic a avut loc asa zisa revolta „Tortilla“ a celor infometati. La inceputul acestui an s-au inregistrat revolte asemanatoare in Haiti, Tunisia si Egipt. Preturile la cereale pe piata mondiala au sporit in numai cateva luni de doua ori. Ucraina si Argentina au limitat exportul lor de grau, India si Vietnamul au oprit orice export de orez, iar China a inceput sa stranga mari rezerve strategice de orez.  Tarile occidentale acorda insa prea putina atentie fenomenului. Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei U.E., s-a  plans de „tendintele periculoase“ ale unor guverne europene de a face uitate obligatiile pe care si le-au luat de ajutorare a statelor in suferinta din cauza lipsei de alimente. Iar un document al ONU anunta ca pana in anul 2025 numarul celor ce vor suferi cronic de foame va creste pana la 1,2 miliarde oameni, adica de patru ori mai mult decat cifra prognozata pana acum.

            Politica alimentara este totodata si o problema de securitate : in Haiti a fost rasturnat din acest motiv guvernul, in Egipt se recurge la armata pentru potolirea revoltei, in Filipine transporturile de orez sunt insotite de soldati bine inarmati. Iar in Europa ? Aceste semnale ale crizei alimentare sunt luate in consideratie doar in legatura cu sporirea pretului la lapte si produse lactate, desi specialistii stiu deja ca vin tinpuri grele si aici. Ce ar fi de facut ? Una din masuri ar fi sa se sporeasca ajutorul acordat tarilor afectate. In 2006 presedintele Frantei, Jacques Chirac a propus ca fiecare bilet de avion vandut sa suporte un surplus de 2 dolari , suma astfel colectata urmand a fi varsata organizatiei Unitaid a ONU care cumpara medicamente pentru nevoile tarilor in desvoltare. Societatile aeriene au strigat ca asa ceva e imposibil tocmai cand creste pretul combustibilului, asociatiile de pasageri au spus ca e prea scump, dar doar in 2007 Unitaid a colectat pe aceasta cale 300 milioane dolari, iar in 2008 se conteaza pe 500 milioane. Cinci sute de milioane dolari nu e insa deloc mult, atunci cand Franta e datoare cu 6,3 miliarde euro ca ajutor ce trebuie sa-l acorde tarilor nevoiase. Iar daca statele nu acorda de la buget aceste ajutoare, este greu de presupus ca o vor face niste firme private cuprinse de sentimente filantropice.

            Cresterea brusca a pretului cerealeor a amplificat dimensiunea deja cunoscuta a problemei lipsei de alimente. Prin natura ei, agricultura este un domeniu al oscilatiilor preturilor, caci productia depinde de conditiile climatice si de intentiile anterioare ale producatorului. La asta se adaoga faptul ca piata cerealelor e destul de ingusta : doar 17,2 % din productia mondiala de grau se exporta, 12, 5 % din cea de porumb, si 7 % din cea de orez, ceeace explica de ce orice dezechilibru cantitativ duce la mari variatii ale preturilor. Agricultura incepe sa intereseze pe marii investori, care cumpara in prezent suprafete mari de terenuri agricole in Africa, America de sud, Uzbekistan, Kazahstan si alte tari. Sunt cumparate mari silozuri pentru formarea de stocuri, caci consumul de cereale sporeste mai repede decat productia. La bursa cerealelor de la Chicago, si nu numai acolo, se inregistreaza actiuni de specula in proportii neintalnite anterior. Nivelul minim de doua luni al stocului mondial stabilit de FAO pentru garantarea alimentarii planetei nu mai este asigurat. Tot mai multi specialisti cer introducerea de catre guverne a unor mecanisme de reglementare a preturilor.

            Criza alimentara ce se profileaza la orizont este agravata de simultaneitatea ei cu alte cinci crize : financiara, monetara, economica, energetica si ecologica. Un specialist francez in acest domeniu scrie (Le Monde din 28.04.2008)) : „Statele din sud nu mai sunt in pozitia de dominati, ci sunt de acum integrati in intrecerea economica mondiala. In ce priveste tarile din estul Europei, si ele s-au convertit la mecanismul pietei. Avem de aface deci cu o multime de actori ale caror interese sunt departe de a fi convergente. (…) Actuala criza este semnul unei rupturi totale a societatii. Capitalismul nu mai este in curs de desvoltare, ci in curs de terminare. Puterile occidentale nu-i mai pot face pe altii sa le plateasca costurile crizei, asa cum facusera in 1929 cu masiva scadere a preturilor materiilor prime. Asistam la un proces de autodistrugere fie a sistemului, fie a modului sau de functionare.“

            Ce se petrece in Romania ? Ar fi multe de spus, dar sunt suficiente cateva cifre. Conform Biroului de Statistica al Uniunii Europene (Eurostat) in 2007 comparativ cu 2006 preturile la produse agricole au sporit in ansamblu U.E. cu 6,5 % , dar in Romania – cu 13,8 %. La cereale in U.E. au sporit cu 49 %, dar in Romania – cu 81 %. La legume in U.E. – cu 0,4%, in Romania – cu 49 %. S-ar crede ca din aceasta au avut de castigat fermierii romani. Nici vorba de asa ceva, caci tot acolo se arata ca in Romania s-a inregistrat in 2007 aproape cel mai mare declin din U.E. al veniturilor pe cap de agricultor : – 16,1 %. Iar in timp ce intreaga lume are nevoie de tot mai multe cereale, in tara noastra dintr-un total de 15 milioane hectare teren agricol, aproape 4 milioane ha. stau in parloaga. O explicatie este si aceea ca, daca in tarile U.E. marimea unei exploatari agricole este in medie de 34,7 ha., ceeace permite proprietarilor sau asociatiilor de producatori sa efectueze chiar ei o parte din prelucrarea produselor si comercializarea lor, in Romania media unei exploatari este de doar 2,7 ha. , mult prea mica deci pentru o agricultura rentabila. Pe de alta parte si in agricultura romaneasca au patruns firme sau particulari straini, ce obtin profituri substantiale atat din cresterea preturilor, cat si din mentinerea cat mai scazuta a remunerarii salariatilor lor romani.