Posts Tagged ‘foamea pe glob’

MILIOANE DE OAMENI MOR DE FOAME IN INDIFERENTA GENERALA

January 1, 2010

Jean Ziegler, fost deputat in parlamentul elvetian, actual expert al ONU in problemele alimentatiei si autor a numeroase carti, a acordat un interviu revistei germane “Fluter”, in numarul consacrat asigurarii cu hrana a lumii. In cele ce urmeaza voi prezenta pasagii din acest interviu, care ilustreaza ravagiile pe care foamea le face pe glob, in timp ce la conferintele internationale se vorbeste cu emfaza despre “drepturile omului”. Unele dintre cele descrise pot ingrijora si pe oamenii nostri politici ce se ocupa de asigurarea cu hrana a populatiei in viitor.

 

               – Ati mancat vreodata turta din noroi, domnule Ziegler?

Da, din pacate. In Haiti, aceasta – numita acolo “biscuit dur” – este pentru multi mancarea principala. Femeile amesteca noroiul cu resturi de zarzavat si fructe sau cu alge si lasa turtele sa se usuce la soare. Ele sunt apoi vandute la piata celor care nu mai pot cumpara faina sau malai, din cauza exploziei preturilor. Mestecate, ele dau senzatia de hrana, blocheaza stomacul si potolesc foamea teribila. 

Pe cine loveste cel mai rau foamea?

– Pe copiii cei mai mici. Faza critica este de la perioada prenatala  si pana in primele 24 de luni post natale, timp in care in creierul fiintei umane se formeaza neuronii. Chiar cand mai tarziu tatal capata de lucru si isi poate hrani copilul, acesta ramane cu intelectul vatamat, handicapat pe viata.  

Dupa datele din World Food Report, pe glob, la fiecare 5 secunde, un copil pana la 5 ani moare de foame sau de boli cauzate de nutritie. La fiecare 4 minute un om isi pierde vederea din lipsa de vitamina A. Incepand din luna aprilie 2009, pentru prima oara in istorie sunt peste un miliard de oameni grav subnutriti, desi lumea este acum mai bogata decat niciodata. Cum se poate explica aceasta situatie?

            – Sa va povestesc ceva. La 12 octombrie 2008 s-au intalnit la Paris sefii de state  si au anuntat ca, pentru combaterea crizei financiare, vor acorda bancilor 1.700 miliarde euro pentru credite si garantiii. Iar dupa doua luni, fondurile pentru ajutoare de hrana ale lui World Food Program au fost reduse cu 41 %, de la 6 miliarde dolari la mai putin de 4 miliarde.  

     – Inseamna oare ca starea elor mai sarace tari s-a inrautatit datorita crizei bancilor?

Da, desigur. In Bangladesh, in urma acestei masuri, de la o zi la alta, la un milion de copii li s-a taiat hrana pe care o primeau la scoala si care, pentru cei mai multi dintre ei, reprezenta unica masa zilnica. 

ONU a calculat ca agricultura de pe glob ar fi in masura sa hraneasca 12 miliarde de oameni, adica aproape de doua ori mai multi decat exista astazi. Atunci de ce sufera de foame atat de multi?

In realitate nu ar trebui sa flamanzeasca nimeni. In secolul 21 nu mai exista fatalitati care sa constranga oamenii sa emigreze in masa, cum se mai intampla in secolul 19 prin unele parti de pe glob. Un copil ce moare de foame astazi, se poate spune ca este ucis. Infometarea este faurita de oameni. Sunt asa numitele “cauze structurale” ale foamei, create de structurile de productie insuficiente in tarile sarace. Un hectar de teren in zona Sahel da 600 kg. cereale, in timp ce in Bavaria se scot de pe aceiasi suprafata zece tone. Iar asta nu fiindca taranul din Burkina Faso sau Mali este mai putin competent, ci pentru ca taranul din Germania are seminte bune, ingrasaminte, tractoare etc. Taranul din Africa nu are nimic, pentru ca tara lui este inglodata in datorii. Din cele 53 de state ale Africii, 37 sunt tari pur agrare, care nu aloca agriculturii decat 4 % din buget. Ele au nevoie de toate devizele disponibile, doar pentru a-si achita dobanzile datoriilor. Pe  glob sunt 122 tari in desvoltare , care impreuna au o datorie de 2.100 miliarde dolari. FMI, prin politica sa, obliga aceste tari sa plateasca bancilor creditele efectuate. Pentru asta tarile respective trebuie sa cultive anumite produse, de pilda in Senegal –  alune pentru ulei de masa sau bumbac pentru industria textila. Peste tot unde se amesteca FMI, sporesc suprafetele de terenuri pentru produse agricole de export. Dar unde se cultiva bumbacul, nu mai se poate cultiva meiul. Mali a exportat in anul trecut 380.000 tone bumbac, dar trebuie sa importe 70 % din produsele sale alimentare.  

          – Ce rol joaca razboaiele si catastrofele naturale ?

     – Astea sunt “cauze conjuncturale”, de care in acest moment sunt afectate 71 milioane de persoane. Masacrul din Darfur a pus pe fuga peste 2 miloane de oameni ce au devenit dependenti total de Programul de alimentatie al ONU. Dar in Darfur si Somalia, ONU imparte adultilor ratii zilnice de 1.500 calorii. Nevoia unui om pentru a supravietui este insa de minimum 2.200 calorii. Cu alte cuvinte, din lipsa de mijloace, chiar ONU organizeaza subnutritia , care in cele din urma duce la agonie.  

            – Ce rol joaca subventiile UE pentru agricultura europeana?

     – Asa numitul Dumping agrar este ucigas. In ultimul an, natiunile industriale au acordat 349 miliarde dolari ca subventii taranilor lor pentru productie si export. Productia in exces rezultata este exportata in Africa si in alte continente. In orice piata din orasele africane se pot cumpara fructe, zarzavaturi sau carne de pasare din Germania sau Franta,  chiar cu jumatate din pretul acelorasi produse africane. Taranul ce trudeste cu sotia si copiii sub soarele arzator, nu are nici o sansa in fata subventiilor. Si ne mai miram apoi ca cei ce supravietuiesc, incearca sa traverseze Marea Mediterana in niste biete barci, pentru a ajunge in paradisul european.  

Dupa prabusirea sectorului imobiliar, bancile s-au intors spre sectorul agrar al economiei. Ce poate decurge de aici?

– Hedge-funds s-au orientat asupra pietelor agricole si au declansat operatii speculative si afaceri la termen cu care castiga sume astronomice. La toate bancile elvetiene se propun acum spre vanzare “Exchange Certificate” pentru orez, adica un fel de pariu pe cresterea pretului orezului. Cu cat se cumpara mai mult din aceste certificate, cu atat creste pretul orezului. Dar acesta este un produs esential pentru hrana saracilor din intreaga lume, pentru cei ce traiesc in slums-urile din Rio, Karachi sau Mexico-City, care la aceste preturi nu se mai pot alimenta. 

Ati criticat si introducerea combustibilului bio-diesel, desi se stie ca acesta contribuie la reducerea incalzirii planetei.

Cu doi ani in urma in SUA s-au ars 138 milioane tone de cereale pentru a se reduce dependenta Americii de livrarile de titei din tarile arabe. Dar atunci cand pe glob un copil moare de foame, arderea cerealelor drept combustibil este o crima impotriva umanitatii. Pentru obtinerea a 50 de litri combustibil diesel se folosesc 120 kg. porumb, adica atat cat are nevoie un copil din Zambia sau Mexico pentru a trai un an intreg. 

Se poate oare combate in mod eficient foamea pe glob ? 

– Cauzele catastrofelor se datoreaza oamenilor si ele pot fi corectate tot de catre oameni. Jean-Paul Sartre spunea ca cel ce vrea sa-i iubeasca pe oameni, trebuie sa urasca foarte tare ceeace ii oprima si asupreste. Iar in acest caz e vorba despre ordinea mondiala canibala, dictatura capitalului financiar globalizat, ce are azi o putere pe care nici un rege sau imparat nu le-a avut vreodata. Se pot numi cauzele foametei si se pot lua, intr-un stat democratic, masuri pentru anularea lor. Se poate, de pilda, interzice prin lege specularea la bursa a produselor agrare, se poate aplica un moratoriu asupra arderii produselor alimentare, se poate interzice dumpingul agrar. Cetatenii tarilor occidentale ar putea pretinde ca ministrii lor de finante sa ceara ca FMI sa anuleze datoriile celor mai sarace tari, in loc de a sprijini doar interesele creditorilor.

Dar si ca simplu individ se poate face ceva. Un tanar nu trebuie niciodata sa creada ca e neputincios in acest domeniu. In democratie nu se poate vorbi de neputinta cetateanului. Trebuie sa se constientizeze ca sunt in joc interese politice si ca partidele ce vor ca in viitor sa castige alegerile  trebuie sa imbratiseze cerintele societatii civile. Chiar si concernele trebuie sa resimta presiunea consumatorului. Trebuie sa ne eliberam de credinta orbeasca in puterea netarmurita a pietei, in legile economice ca legi imuabile ale naturii.          

           

              

GOANA DUPA TERENURILE AGRICOLE

August 3, 2009

                  Prognozele ONU arata ca in anul 2050 populatia globului va ajunge la 9,1 miliarde oameni, fata de aproape 7 milioane in 2010. Dar chiar in urmatorii 20 de ani nevoile de hrana ale omenirii vor creste cu 50%, asa cum s-a aratat la conferinta ce a avut loc recent la New York cu privire la comertul cu terenuri agricole (Global AgInvesting 2009). Acolo s-a aratat ca daca in 1950 reveneau 5600 m.p. teren agricol pe locuitor, in 2000 aceasta suprafata se redusese la 2300 m.p.. iar in 2050 se prognozeaza ca se va ajunge la doar 1500 m.p. In Zambia sau Mozambic hectarul de teren costa 350-500 USdolari, in timp ce in SUA sau in Argentina – de zece ori mai mult. Recolta la hectar a unui taran african a ramas neschimbata in ultimii 40 de ani, pe cand – cu ceva ingrasaminte si putina irigare – se poate obtine o recolta de cateva ori mai mare. Si bineinteles, un profit corespunzator al marilor proprietari occidentali, ce cumpara acum zeci de mii de hectare in Africa, America de sud si Asia.

            Doamna Susan Payne din Marea Britanie este in fruntea unui Fonds care a achizitionat 150.000 ha. in Africa de sud, Zambia si Mozambic, unde sunt prevazute investitii agricole de cca. 500 milioane dolari. BlackRock, o societate americana de administrarea averilor, cumpara si ea in diverse colturi ale globului terenuri in valoare de 30 milioane dolari, pentru investitii agricole de 200 milioane. Investorul rus “Renaissance Capital” a cumparat 100.000 ha. in Ucraina. Deutsche Bank impreuna cu banca de investitii Goldman Sachs investesc milioane in cresterea porcilor si pasarilor de casa in China, cu obtinerea de drepturi asupra terenurilor.

            Caci numarul celor ce sufera de foame pe glob se apropie de un miliard. Treptat, hrana devine o problema mondiala la fel de importanta ca si petrolul. Iar multi considera ca astfel se instaleaza un nou gen de colonialism. Nou este ca guvernele unor tari slab desvoltate doresc arzator sa le fie cumparata sau inchiriata tara.

  • Primul ministru al Etiopiei declara ca in tara sa sute de mii de hectare asteapta sa fie achizitionate sau arendate.
  • Terenuri agricole ofera la fel si ministrul agriculturii din Turcia.
  • Si guvernul Pakistanului face reclama in tarile arabe pentru un milion de hectare oferite vanzarii.
  • 1,5 milioane ha. din cel mai bun pamant de ferma il ofera guvernul sudanez statelor arabe din golf, Egiptului si Coreei de sud. Paradoxul afacerii sta in aceea ca Sudanul este cel mai mare primitor de ajutor de hrana din lume, iar 5,6 milioane sudanezi supravietuiesc numai datorita acestui ajutor.
  • Kuweitul a arendat 130.000 ha. de campuri de orez in Cambogia.
  • Egiptul doreste sa cultive pe 840.000 ha. in Uganda, grau si porumb.
  • Presedintele Rep. Democratice Congo a oferit in arenda Rep. Sud-Africane zece milioane hectare.
  • Filipinele vor sa atraga statele arabe din golf oferindu-le 1,2 milioane hectare.

            Nevoia de a-si hrani populatia determina multe guverne sa cumpere terenuri in strainatate. In China traieste 20% din populatia globului, dar tara nu are decat 9% din suprafata mondiala de terenuri agricole. Japonia este cel mai mare importator mondial de porumb, iar Coreea de sud – al doilea. Statele din Golf importa 60% din hrana lor.

            Doua sperante sunt legate de acest intens trafic de terenuri. Mai intai, speranta statelor sarace ca in acest mod isi vor putea moderniza agricultura inca primitiva. Pe de alta parte, speranta restului lumii ca investorii occidentali vor putea , cu tehnica si capitalul adus, cu seminte si ingrasaminte, nu numai sa dubleze, ci in unele locuri din Africa, sa inzeceasca productia. Dar ce se va intampla cand intr-o lume globalizata reapar aceste colonii agricole? Ce se va intampla cand Arabia Saudita achizitioneaza o buna parte din provincia indiana Punjab, iar investorii rusi cumpara jumatate din Ucraina? Si ce se va petrece atunci cand in una din aceste tari vine foametea? Vor inconjura investorii cu garduru electrificate aceste terenuri si le vor apara cu trupe inarmate? Pakistanul a si anuntat ca are 100.000 oameni in forte de siguranta destinate pentru pazirea campurilor investorilor straini. Pe marii investori ii intereseaza siguranta investitiilor, dar nu si soarta taranilor ce au trait pana atunci pe aceste zeci de mii de hectare. Investorii cauta de aceea state slabe, care prin contractul incheiat sa nu le impuna nici un fel de conditii, unde sunt conducatori  care – desi populatia sufera de foame – aproba exportul de cereale. Banca Mondiala pregateste de aceea, impreuna cu alte institutii internationale, un cod de comportare al investorilor in agricultura. La conferinta amintita de la New York unul dintre oratori a subliniat urgenta problemei aratand ca populatia globului creste cu 154 oameni pe minut, 9240 – pe ora, 221.760 – pe zi. Si toti vor sa manance. 

            Problemele situatiei agriculturii mondiale si a celei romanesti au mai fost tratate de doua ori pe acest blog, la data de 19 decembrie 2008 (“Neocolonialism agrar”) si la data de 5 aprilie 2009 (“Cei ce cred ca pot scoate agricultura din impas”). As mai avea de aceasta data doar de adaogat  ca Romania are o pozitie privilegiata din punctul de vedere al resurselor agricole. Terenul arabil reprezinta 39,5% din suprafata totala a teritoriului tarii, fiind a sasea tara din lume in aceasta privinta. S-a evaluat ca fermierii romani, prin valorificarea deplina a fondurilor PAC ale UE, ar permite aprovizionarea cu produse o piata cu o populatie de 80 milioane locuitori.Teoretic Romania poate deveni a treia putere agricola a Europei, dupa Franta si Germania. 

            Toate astea sunt insa ipoteze optimiste. Realitatea este ca in 2008, din cele 14,7 milioane ha. terenuri agricole, doar 9,4 mln. ha. (64%) au fost cultivate. Ilie Sarbu, ministrul agriculturii, a spus la o conferinta de presa (26 mai 2009) ca daca in 1989 erau irigate 3 milioane ha., in prezent nu au putut fi reabilitate decat 553.000 ha., dar s-au irigat doar 200 mii ha. (dupa ce acum 2-3 ani se ajunsese la 40-50 mii ha.). Guvernul a mai aprobat fonduri pentru reabilitarea a inca 200 mii ha., dar 1.500 mii ha. nu vor mai putea fi reabilitate. Mai trebuie aratat ca pretul terenului agricol a crescut de 5 ori in ultimii 5 ani, pana la nivelul de 1.000 – 3.500 euro/ha., dar inca este de 3-7 ori mai scazut decat media europeana. Aceasta situatie determina sporirea interesului strainilor pentru piata funciara din Romania. Specialistii arata ca sectorul nostru agricol nu este inca pregatit sa raspunda adecvat noilor provocari. Iar eu as adaoga ca nici clasa politica nu e constienta deplin de riscul pe care il reprezinta pentru securitatea alimentara a tarii, cedarea cu usurinta a unor terenuri manoase investorilor din alte tari.