Posts Tagged ‘fotbal’

Fotbalul – fenomen social

June 23, 2010

Revista „La vie des idees“ publica in numarul din 16.06.2010 un amplu articol al lui Igor Martinache intitulat “Le football au prisme des sciences sociales”, in care se face un bilant sintetic al lucrarilor stiintifice consacrate impactului social al fotbalului. Voi prezenta mai jos cateva idei interesante din acest articol.

In ciuda faptului ca fotbalul este privit ca sportul universal prin excelenta, el este dispretuit de numerosi intelectuali. In ultimii ani au aparut totusi o serie de monografii stiintifice, in care s-a relevat rolul sau major ca suport fie al identificarilor politice locale (Murray, 1988; Karady si Hadas, 1994; Breuer si Lindner, 1994), fie al unui nationalism deghizat (Gebauer, 1994). Care este insa raportul intre fotbal si globalizare? In Franta, Pascal Boniface sustine ca “fotbalul nu conduce desigur lumea, dar e totusi un element important in stralucirea si prestigiul statelor”. Reamintind o serie de cazuri, ca “razboiul fotbalului” din 1969 dintre Salvador si Honduras sau victoria echipei RDG asupra celei a RFG la cupa mondiala din 1974, el explica ca, departe de a fi “continuarea razboiului cu alte mijloace”, meciurile de fotbal sunt mai curand o expresie a tensiunilor sociale dintre natiuni si din interiorul acestora.

Pe de alta parte, Albert Sonntag scria in 2008 ca fotbalul e un “revelator nu numai al problemelor identitare pe care le pune tranzitia intre modernitate si postmodernitate, dar – mai general – al sentimentelor si nevoilor colective, a relatiilor si perceptiilor intre natiuni, a incertitudinilor si intrebarilor proprii epocii noastre”. Dupa el acest sport a permis “reactivarea unui suport de autoperceptii intrate mai demult in memoria colectiva nationala”. Richard Giulianotti si Robert Robertson (2009) au examinat dimensiunile financiare si culturale ale fotbalului mondializat. Din punct de vedere cultural, are loc o concordanta a tendintelor de cosmopolitism si nationalism pe acelas teren de sport, iar din punct de vedere economic, comercializarea sportului e o expresie a neo-liberalismului. Banii pentru retransmisia televizata a jocurilor, sumele platite ca salarii, indatorarea cluburilor de elita, etc. fac ca fotbalul sa se impleteasca strans cu activitatea firmelor multinationale, care desi au in continuare legaturi economice si simbolice cu tara de bastina, se transnationalizeaza in recrutarea jucatorilor, in actionariatul cluburilor si in marketingul lor, ilustrat prin metamorfoza in ultimii zece ani a clubului englez Manchester United. Subliniind conflictele actuale, mai mult sau mai putin mocnite, intre cluburi si institutiile supranationale si organizatiile internationale, autorii prezic ca aceasta comercializare a fotbalului va accentua conflictele la nivel national si international, sportul devenind o parte a diviziunii internationala a muncii si accentuand o noua forma a negotului de sclavi, victimele caruia sunt tinerii jucatori africani.

Gandirea sociologica asupra fotbalului, si in general asupra sportului, a fost total reactualizata de lucrarile lui Norbert Elias si Eric Dunning (1986). Ei inscriu nasterea sportului modern in schema “procesului de civilizare”, care asociaza nasterea statului modern unei transformari a moravurilor, vadita prin autocontrolul impulsurilor. Se contrazice astfel ideea ca sportul ar fi o relicva a barbariei. Aparut in sanul acelei “gentry” britanice din sec. 18 si legat de regimul parlamentar, sportul in forma sa moderna exprima o eliberare controlata a impulsurilor, fotbalul fiind rezultatul si suportul unui proces de socializare. Monique Selim afirma in 1993 ca initial fotbalul permitea muncitorilor angajati in joc o “depasire simbolica” a conditiei lor precare. El semnifica insa uneori strangerea impreuna a unor indivizi dotati de un capital cultural si economic pentru formarea unui “ordin social local”. Diferitele clase sociale nu se diferentiaza prin sportul pe care il practica, cat mai mult prin felul in care se angajeaza in sport. Intrarea intr-un club profesionist, inseamna intrarea intr-o alta lume, un univers cu reguli si norme proprii, diferit de domeniul spatiului privat. Traectoria fotbalistului profesionist reprezinta o adevarata “cariera” in sensul sociologic al termenului (Howard Becker – 1963). Intr-un studiu din Marea Britanie al lui Martin Roderick (2006), care a investigat conditiile concrete de viata ale jucatorilor profesionisti, s-a relevat ca departe de imaginea de confort material pe care o poate lasa reusita catorva, majoritatea lor nu sunt decat o marfa cu viitor incert, care – cand li se incheie cariera – le este greu sa-si valorifice in alte domenii competentele castigate.

Cercetarea sociologica a fotbalului nu ignora domeniul spectatorilor, depasind clasificari facile (pasivi/activi; docili/violenti; esteti/sovini). Un aspect analizat este cel al “fan coaching”, al grupelor de suporteri, mai mult sau mai putin auto-organizate (Zimmerman, 2008). Distanta crescanda intre jucatori si suporteri trebuie avuta in vedere pentru a intelege formele de suporterism extrem , cu divizarea grupelor in “hooligans” si “ultras”. Ele dau nastere la mari “pasiuni partizane” care, pentru unii membri ai lor, tin loc chiar de familie. Reorganizarea stadioanelor, in deosebi in Marea Britanie, reflecta si fenomenul mercantilizarii sportului, spectatorul fiind in primul rand client al unor emotii, dar si al tot soiul de gadgeturi si embleme ale cluburilor ce i se ofera acolo.

In ce priveste implicatiile politice ale fotbalului, sunt doua interpretari opuse. Prima – face din fotbal un factor intrinsec de pace, de educatie, de sanatate si de integrare. Cea de a doua, teoria critica radicala a sportului, considera sportul in forma sa competitiva moderna (iar fotbalul e in frunte), ca “un aparat ideologic determinat de raporturile de productie capitaliste si de forma aparatului de stat burghez” (Brohm si Perelmann, 2006). Deci un nou “opium al popoarelor”, violent si acaparator al spatiului public, destinat a asigura hegemonia totalitara a capitalismului contemporan. Dar nici influenta fotbalului asupra politicului, nici cea a politicului asupra acestui sport nu sunt suficient cercetate sociologic pana acum. In afara de cateva cazuri de implicatii reciproce cu caracter local, sau de prezenta unor jucatori palestinieni in echipe israeliene, ceeace confera minoritatii arabe oportunitatea integrarii in societatea evreiasca israeliana, dar creeaza si o tribuna pentru promovarea unui protest politic arab, domeniul inca asteapta sa fie investigat.

In incheiere se pare ca trebuie renuntat de a extrage din fotbal interpretari definitive si univoce pentru a lamuri cum se impleteste el cu alte fenomene sociale. Este un sport ce scoate la iveala tensiunile existente intre grupurile sociale, mai curand decat le creeaza. Dar uneori el contine si mize politice reale, dar subtile, ce sunt mascate de discursurile pasionale.  

  

CALEIDOSCOP MONDIAL (VII)

October 5, 2008

                                

            Curiozitati . Un avocat al baroului de la Rabat (Maroc) a depus o plangere contra seicului Abderrahman Al-Magraui, preot salafist, ce a emis o fatwa prin care se permite fetelor musulmane casatoria de la varsta de 9 ani. Clericul se apara sustinand ca la aceasta varsta felele sunt sexual la fel de performante ca cele mai in varsta. Si invoca numele profetului Mahomed a carui prima sotie, Aisha, avea doar 6 ani la nunta, casatoria fiind „consumata“ cand ea avea 9 ani. In fata unor asemenea argumente grele, judecatorul tribunalului islamic a fixat termenul de pronuntare peste trei luni, aratand ca problema necesita studierea a numeroase texte si o reflectie aprofundata…

            Un muzicant negru din Brooklyn (New York) este in aceste zile preferatul presei si televiziunii americane. Nu pentru talentele lui muzicale, ci pentru ca doreste sa stranga fonduri pentru campania lui Barack Obama. Numele muzicantului de culoare este…John McCain. Situatie care-i poate inspira si pe politicienii din tara noastra : gasirea unui cetatean cu numele Traian Basescu, care sa faca propaganda pentru alegerea ca prim-ministru a lui Popescu-Tariceanu sau a lui Mircea Geoana. Sau invers…

            In fotbal suporterii se declara gata sa moara pentru echipa lor. Luand „a la lettre“ aceasta idee, clubul de fotbal din Hamburg a cumparat intr-un mare cimitir al orasului un spatiu de 300-500 morminte, ce este rezervat suporterilor decedati. Aceasta zona a cimitirului a fost amenajata in chip de teren de fotbal, avand la capete doua porti din beton de dimensiuni reglementare. Probabil ca cei ce vor fi admisi in aceasta parte a cimitirului, vor fi ingropati cu steagul clubului, cu trompetele si tobele lor. Pe lumea cealalta, regasindu-se impreuna, vor face un vacarm de ii vor scula pe mortii din vecinatate. Un meci pentru eternitate, in care nu va mai fi nici un cartonas galben sau rosu, ci doar unul : negru.

                                                     *

            Helmut Schmidt despre invazia ruseasca in Georgia. Fostul cancelar social-democrat al Germaniei da un interviu in ultimul numar al saptamanalului „Die Zeit“ ( 01.10.2008) din care extragem esentialul :

            Relatarile din presa despre Rusia nu-mi plac – spune batranul cancelar – si inca cu mult inainte de razboiul din Georgia. Asta imi aminteste de doctrina Monroe, din anul 1832, care contine doua principii ale politicii intereselor americane. Primul: europenii nu au ce cauta in America. Al doilea: noua nu ne pasa de cele ce faceti voi in Europa. Prima parte a acestei doctrine se aplica pana acum. Cand cineva se amesteca, de pilda Hrusciov in Cuba, se poate ajunge pana la un nou razboi mondial. Partea doua insa s-a uitat, caci intre timp America se amesteca politic in toate colturile pamantului. Pentru alte mari puteri, precum China si Rusia, asta e motiv de suparare. In clasa politica americana sunt persoane care cred ca acum e momentul de a patrunde in sfera de actiune a altor mari puteri, iar presa occidentala e influentata de ele. De pilda se discuta cu toata seriozitatea ca Georgia sa fie primita in NATO. Dar Georgia nu face parte din Europa, ci este o parte din Asia. In pactul NATO se vorbeste ca in el pot intra alte state europene, dar despre state asiatice – nici un cuvant.

            „Nu am nimic impotriva sa criticam Rusia – adaoga Helmut Schmidt – dar obiectez ca rusii singuri sa fie pusi in boxa acuzatilor. De la Gorbaciov incoace Georgia este unicul caz al unei interventii militare rusesti, dar in aceasta perioada America a intervenit in Serbia, Afganistan si Irak. In prezent cred ca germanii sunt cei ce ii inteleg cel mai bine pe rusi, ceeace se explica prin suferintele ce si le-au adus in trecut reciproc. Noi ne cunoastem bine unii pe altii, iar asta e valabil atat pentru Brejnev si Gorbaciov, cat si pentru Putin. Multor nemti le este acum mai teama de americani decat de rusi, lucru de inteles vazand razboiul din Irak, impreuna cu Abu-Graib si Guantanamo. Cand noul guvern american va pune capat acestor mizerii, nemtii isi vor schimba parerea. Am incredere in vitalitatea democratica a natiunii americane, de care s-a abuzat atat de ordinar in timpul administratiei Bush“.