Posts Tagged ‘ISAF’

Iarasi despre razboiul din Afganistan

April 25, 2010

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a declarat recent, cu prilejul plecarii la Praga la semnarea acordului START 2, urmatoarele:   

“Punctul nostru de vedere este, în continuare, acela că trebuie să ne asumăm integral responsabilitatea aducerii Afganistanului la stadiul de stat democratic. De altfel, pentru a-şi garanta securitatea propriilor trupe, având în vedere misiunile pe care le are de îndeplinit, România şi-a dublat în 2009 efectivele, faţă de 2008, trecând de la circa 500 de militari, la 1.038 de militari, iar pentru anul acesta aveam prevăzută o creştere de 150 de militari, să ajungem până la 1.200 de militari. În penultima şedinţă CSAT, am constatat că, din cauza misiunilor pe care le îndeplinim, ne punem trupele în insecuritate dacă nu mărim efectivele cu încă 600 de militari. Deci, până în luna septembrie, România va avea în Afganistan 1.800 de militari, pentru a-şi putea îndeplini misiunea şi cu maximă securitate pentru trupele pe care le avem dislocate acolo.”

E bine de reamintit ca in prezent in Afganistan sunt 61.000 soldati straini in ISAF (International Security Assistance Force), dintre care cca.30.000 sunt americani. Pe langa acestia actioneaza in luptele cu talibanii inca 18.000 soldati americani in cadrul OEF (Operation Enduring Freedom) si 100.000 soldati ai armatei nationale afgane (ANA). Pierderile ISAF s-au ridicat pana in decembrie 2009, conform datelor oficiale, la 1267 morti, din care 751 americani (si inca 300 din trupele OEF), 188 britanici, 125 canadieni, 40 francezi, 25 spanioli, 24 danezi, 19 olandezi, 15 italieni, 15 polonezi, 11 romani. Numarul total al ranitilor ISAF se ridica la 2309 soldati. Aceste pierderi sunt relativ reduse, daca tinem seama ca in razboiul dus de URSS in Afganistan intre 1979 si 1989 trupele sovietice au avut 15.000 morti si 37.000 raniti, pentru cca. un milion de afgani ucisi. 

Problema participarii in continuare la actiunile militare din Afganistan a fost temeinic discutata recent in Germania, atat in Bundestag, cat si in opinia publica, deoarece in ultimele doua saptamani au cazut in lupte inca sapte soldati, din cei peste 3500 militari germani dislocati pentru a combate talibanii din acea tara. Iata de pilda opinia catorva intelectuali germani despre acest conflict, ce nimeni nu indrazneste inca sa-i spuna razboi.

Claus Peymann (72 ani) directorul teatrului Berliner Ensemble: “Cu fiecare soldat german mort, sporeste indignarea cu privire la nebunia din Afganistan. Din pacate nu mai ies milioane de oameni pe strada pentru a protesta impotriva acestui razboi, asa cum era impotriva razboaielor coloniale din Vietnam si Coreea. Ma intreb de ce oare? Pentru ca multi cred aceasta ipoteza cinica si ridicola ca noi aparam libertatea in muntii Hindukush. Un motiv kafkaescpentru lipsa protestelor este ca acolo nu e vizibil adversarul. Talibanii sunt o fantoma, un dusman de umbra, invizibil, ceeace face dificila solidarizarea cu el. Toti stiu ca razboiul din Afganistan nu poate fi castigat. Stiu asta si Obama si Merkel, dar continua sa trimita tinerii la moarte. Dar eu, care am imbatranit in teatru, ma consider un iluminist, ce trebuie sa lamureasca lumea. Si de aceea am schimbat programul teatrului  si am introdus piesa autorului britanic Mark Ravenhill intitulata “Shoot/Get Treasure/Repeat”. Ma ocup astfel cu daunele colaterale ale acestui razboi nedeclarat, cu faptele groaznice pe care le creeaza in suflete, paranoia si militarismul.”

Hans Magnus Enzensberger (80 ani) scriitor: “Nu ma pricep in problemele Afganistanului, nu cunosc nici un afgan, nu stiu cum functioneaza aceasta societate a clanurilor. Dar sunt in joc interese germane acolo? Asa ceva nu cred. Mai curand e vorba de relatiile cu Statele Unite, care ne tin in cleste. Chestiunea e daca am accepta o divergenta cu SUA in aceasta privinta. Schröder a indraznit sa ia aceasta atitudine in problema Irakului, dar in culise se colabora cu americanii. Ceeace ar trebui totusi sa li se spuna americanilor este: Ascultati, avem niste sondaje care arata ca 70% din populatie este impotriva acestui razboi si de aceea nu putem sa sporim in continuare numarul soldatilor.

Ingo Schulze(47 ani) scriitor : “Nu ejista o solutie militara in acest conflict.Acesta trebuie sa fie baza in orice discutie pe aceasta tema. Noi platim acum pentru greselile trecutului, Nu trebuie uitat de accea ca acest conflict este produsul colonialismului si al razboiului rece si nici ca cu jumatate de an inaintea intrarii trupelor sovietice in Afganistan in 1979, Presedintele Carter a semnat o directiva prin care adversarii regimului de la Kabul trebuie sprijiniti. Aceasta va declansa interventia armata sovietica, a spus Zbiniek Brzezinski. Si asa s- petrecut. Brzezinski a declarat acum cativa ani ce operatia a fost o idee excelentaIn 1998 talibanii, fosti aliati ai amercanilor, erau deja la Kabul.In schimb in 1979 ei ar fi putut fi infransi de rusi, fara ajutorul americam. De ce as regreta acum ca rusii s-au prins in capcana pe care noi o intinsesem?

Thomas Brussig (44ani) : “Nu sunt deloc impotriva ca Germania sa-si asigure influenta in lume, sa ne raspandim valorile. Construirea de scoli si licee ar fi cel mai buna cale. Dar vedem ca metodele noastre, care au functionat acasa, nu reusesc sa se aplice in Afganistan. Dificultatea in aprecierea acestui razboi sta si in cantarirea efectelor operatiilor duse. Acum am avut 4 morti, adica cat mor intr-o saptamana pe o autostrada in Germania. Astea nu sunt cifre care sa emotioneze prea mult masele, care sa faureasca o opinie publica potrivnica razboiului. Exista desigur o anumita stare de spirit in randurile soldatilor, cu tendinte de abrutizare, fara insa a atinge limita insuportabilului. Se ajunge treptat la o situatie in care se pune intrebarea : Cum de n-am reactionat mai devreme la asa ceva?”. 

Retragerea trupelor straine din Afganistan nu este deloc o treaba simpla. Exista riscul ca in lipsa lor, regimul Karzai sa se prabuseasca iar puterea sa basculeze din nou in mana talibanilor. Mai mult chiar, ca aceasta situatie sa cuprinda si tara islamica vecina, Pakistanul, care este de 5 ori mai populata decat Afganistanul si poseda bomba atomica. Iata de ce conflictul afgan va dura cu certitudine inca multi ani. Retragerea unilaterala de catre o tara a trupelor sale, obligand umplerea golului astfel creat cu noi trupe americane, ar fi cu siguranta un gest rau receptat la Washington. De aceea nici o alta tara europeana nu a recurs inca la aceasta masura, desi toti sunt convinsi din experienta trecutului, ca un razboi in Afganistan nu poate fi castigat. In orice caz acest conflict este departe de a preocupa opinia publica romaneasca.

Afganistan: mai mult sau mai putin razboi?

February 11, 2009

In Afganistan continua un razboi pe care, in timpul campaniei electorale, Barack Obama a promis ca vrea sa il castige. Minimum 7.000, poate chiar 30.000 de soldati vrea el sa-i trimita suplimentar in aceasta tara pentru a-i infrange pe talibani si Al-Qaida, deoarece aici – spune noul presedinte al Americii – este „frontul principal al luptei contra terorismului“. Daca insa el crede sincer asa ceva, inseamna ca pentru oamenii din aceasta tara vor veni zile grele. Interventia in Afganistan este o actiune careia aliatii europeni ai Americii ar dori sa-i puna capat imediat, deoarece ei au inteles demult ca Afganistan este „mormantul marilor puteri“. Aici a fost infrante intai imperiul britanic, apoi armata rosie, acum e lovita forta militara americana impreuna cu aliatii ei. Dar nici plecarea occidentalilor nu prezice vremuri bune pentru populatia de acolo, daca ar fi lasata pe mana unor extremisti sangerosi.
Expertii care cunosc bine aceasta tara sunt insa convinsi ca escaladarea unui razboi asimetric nu va face decat sa agraveze situatia. In schimb apare tot mai evident ca s-ar impune o schimbare de strategie, printr-o treptata dezarmare nu numai militara, ci si verbala si ideologica. Retorica necesitatii acestui razboi serveste doar stimularii talibanilor. Bombardamentele avioanelor NATO, carora le cad victime numerosi civili, sunt prezentate drept exemplu de dispretul pe care occidentalii il au pentru vietile si obiceiurile locuitorilor neoccidentali si fac sa sporeasca numarul recrutilor in randurile miscarii de rezistenta afgane. Credinta ca printr-un numar mai mare de soldati straini se va putea stabiliza situatia, nu face decat sa intareasca o veche idee falsa de pe vremea administratiei Bush.
Au trecut opt ani de cand s-a declansat acest razboi si situatia este acum urmatoarea : din cei 32.000 soldati americani si 18.000 sub comanda ISAF (International Security Assistance Force), au fost ucisi 1004, din care 625 americani. Aproape 40% dintre acestia au cazut in ultimele 4 luni. De partea afgana, majoritatea victimelor sunt persoane civile, doar in anul 2008 fiind ucisi intre 1000 – 1500 de civili, ceeace a provocat indignarea pana si a lui Karzai si a autoritatilor de la Kabul. In acesti ani nu s-a reusit sa se indeplineasca nici una din sarcinile de lichidare a Al-Qaida si democratizare a tarii, puse ca tel de America indata dupa atentatul din 11 septembrie 2001. Este clar ca Al-Qaida nu poate fi infranta pe cale militara, caci nu se prea stie unde e frontul contra ei. Exista tendinta ca operatiile sa fie extinse in regiunile de frontiera ale Pakistanului. Asa zisul razboi contra terorismului i-a infrant pe talibani in octombrie 2001, dar nu a facut sa dispara fundamentalismul, care e cauza relatiilor feudale inca persistente in societatea afgana. In locul talibanilor s-au instalat sefii unor triburi, care au mentalitati apropiate lor. Desi pana acum “ajutoarele” acordate de SUA si Uniunea europeana din 2001 acestei tari s-au ridicat la suma de 35 miliarde dolari, in prezent – dintr-o populatie de 26 milioane locuitori, 20 milioane traiesc sub nivelul de saracie oficial (sub 2 dolari pe zi). Circa 70% din populatia adulta este analfabeta. Cei 40 de ani de razboi au distrus soselele afgane, stare la care a contribuit si miscarea de rezistenta, care cauta sa impiedice transporturile de aprovizionare a trupelor americane si ISAF din regiunile mai izolate.
Doua sunt propunerile prin care se crede ca s-ar aduce o licarire de speranta in dilema geostrategica a acestui conflict. Prima ar fi pregatirea in culise a unei conferinte de pace la care sa ia parte toate statele limitrofe, inclusiv deci India, Pakistanul si Iranul, alaturi de SUA si Uniunea Europeana, la care sa se discute nu numai chestiunea talibanilor, ci si cele ale comertului cu droguri si contrabandei de arme. Cea de a doua este legata de insasi soarta acestui stat. Caci nimeni nu mai crede posibila crearea unui stat centralizat democratic, sub indrumare occidentala. Afganistanul este o tara fragmentata, pulverizata in mainile a douazeci de mii de sfaturi locale, care fiecare primeste credite pentru reconstructie si intretinerea administrativa. Tocmai in sprijinirea acestor mici unitati locale, pentru construirea unui canal de apa, a unei scoli sau a unui dispensar medical, ar sta – dupa parerea celor care au participat cu mari riscuri la ajutorarea refacerii tarii in acesti 7 ani – cheia unui progres lent in directia pacii.
Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a spus acum cateva zile ca in Afganistan e nevoie, mai mult decat orice, de personal civil de ajutorare: tehnicieni, medici, invatatori. Poate ca in aceasta declaratie este si recunoasterea esecului militar al NATO, dar in orice caz dovedeste intelegerea faptului ca alta este calea de aplanare a conflictului. Chiar in St. Unite sunt numeroase organizatiile care cer tot mai tare incetarea acestui razboi, asa cum se poate constata pe site-urile internet : http://www.iacenter.org; http://www.antiwar.com; http://www.votenowar; http://www.moveon.org; http://www.commondreams.org; s. a.