Posts Tagged ‘libertate’

E NEVOIE DE REGLEMENTAREA FOLOSIRII INTERNETULUI?

August 13, 2009

              La 11 august, Adrian Nastase a publicat pe blogul sau un interesant articol intitulat “Gherila digitala. Un rau necesar?”. In el se arata ca, in timp ce “ziarele si televiziunile sunt controlate de moguli, internetul este in continuare un teritoriu al nimanui, o zona de libertate absoluta”. Beneficiind de anonimitatea autorilor si eludand orice reguli, in Romania internetul a devenit “un instrument periculos” de gherila, ceeace nu numai impiedica dialogul si dezbaterile utile, ci si manipuleaza nepermis opinia publica. Forumurile online ale ziarelor si blogurile sunt tot mai mult orientate spre “schimbul violent de insulte, injuraturi si acuzatii calomnioase” la adresa oamenilor politici, intre “echipe platite” ale diverselor partide. Daca impiedicarea acestei derive depinde in buna parte si de “bunul simt al proprietarul domeniului”, ea ar trebui sa devina – ca in Occident –o obligatie de “reglementare democratica a spatiului virtual” prin institutii responsabile de restabilirea unei atmosfere prielnica dialogului.

            Problema pusa in discutie este importanta, ceeace si explica de ce ea a suscitat peste 150 de comentarii. Majoritatea acestora considera ca orice interventie de restrictie venita din afara celui ce administreaza forumul sau blogul aduce o incalcare a libertatii de opinie si deci a democratiei. Totodata un comentariu subliniaza just ca “transpunerea lui <<laissez-faire>> din economia liberala reala in domeniul virtualului, nu va duce decat la ceeace a dus si liberalismul economic necontrolat : la criza. Doar ca va fi vorba de o criza morala, in care amabilitatea va fi inlocuita cu agresivitatea”. Dar ce ar inseamna atunci “reglementarea democratica a dezbaterilor din virtual?”. Raspunsul e dat de un alt comentator : adoptarea unui cod de conduita, convenit prin votul majoritatii din randurile celor ce folosesc internetul. Si ni se reaminteste ca un asemenea instrument de protejare impotriva poluarii cu vulgaritati a spatiului blogurilor ar exista. El este codul in sapte puncte al lui Tim O’Reilly : 1.- Asumă-ţi responsabilitatea nu numai pentru propriile tale cuvinte, ci şi pentru comentariile pe care le permiţi pe blogul tău; 2.- Marchează-ţi nivelul de toleranţă pentru comentariile abuzive; 3.- Ia în considerare eliminarea comentariilor anonime; 4.- Ignoră trollii; 5.- O conversaţie trebuie purtată offline, sau discută direct, eventual găseşte un intermediar care poate să o facă; 6.- Dacă ştii că o persoană se comportă rău, spune-o şi informează; 7.- Nu spune online ceva ce n-ai spune direct.

            Cele de mai sus ma indeamna sa fac la randul meu cateva complectari.

            In prezent in intreaga lume sunt 1,6 miliarde utilizatori de internet. Dintre acestia 298 milioane traiesc in China (adica 22% din intreaga populatie a tarii); 227 milioane – in SUA (adica 75% din populatie); 94 milioane – in Japonia (74%); 81 milioane – in India (8%); 68 milioane – in Brazilia (34%); 55 milioane – in Germania (67%); 44milioane – in Marea Britanie (72%). La ce s-a folosit Internetul in 2008? Iata volumele datelor pe 2008 : 45% in Web, 25% in reteaua de computere (Peer-to-Peer); 8% in Streaming (de pilda Web-Radio, Web-TV); 6 % pentru e-mail; 3% – pentru telefonare prin Internet; 2% – pentru jocuri; 11% – pentru diverse. Cate bloguri sunt in lume? Nimeni nu cred ca le-a numarat, dar intr-un saptamanal german am gasit informatia ca doar in Germania sunt in prezent 200.000 bloguri active.

            Introducerea de reglementari si chiar de cenzurare a Internetului se poate face, ba chiar se practica pe scara larga. Conform datelor din OpenNet-Initiative (openet.net) in prezent, pentru continutul social (sex, jocuri de noroc, droguri, alcool etc.) se efectueaza o cenzura totala in Iran, Arabia saudita, Tunisia, tarile din Golf, Sudan si Coreea de nord, dar o anumita cenzura partiala are loc, punctiform, si in tari ca SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia si unele tari din America de sud. Pentru continutul politic se efectueaza cenzura totala a paginilor de internet in China, Vietnam, Coreea de nord, Birmania, Iran, Siria si Tunisia, dar partial si in tari ca Arabia saudita, Libia, Etiopia, Pakistan, Thailanda.

            Impotriva oricarei restrictii in folosirea Internetului se ridica miscari de protest in mai multe tari din Europa occidentala, unele ajungand sa ia forma de partid politic. Astfel in Suedia, Partidul Piratilor a reusit recent sa isi trimita cativa deputati in parlamentul european de la Strasbourg. Si in Germania, cu lozinci ca “Jos labele de pe Internet!” si “Sa reparam democratia!” o miscare a “piratilor” a reusit sa castige ceva voturi. Dar Internetul nu e numai amuzament, reclama sau conversatie politicoasa, ci uneori pe el domneste razboiul, furtul si teroarea. Se poate gasi reteta pentru fabricarea unei bombe, se face recrutare pentru participare la actiuni teroriste, se ademenesc copii pentru pedofili, se difuzeaza pornografia in formele cele mai josnice. In multe tari occidentale ministerele de interne, dar si cele ale familiei si protectiei copilului cer si deseori reusesc trecerea prin parlament a unor legi care sa permita controlul datelor e-mail ale unor categorii de cetateni. Se faureste astfel un conflict constitutional de mari proportii, care pune in discutie rolul statului ca putere de mentinere a ordinei in societate. In decursul timpului statul a luat masuri pentru apararea drepturilor omului, pentru protectia proprietatii, pentru protectia sociala etc. De ce nu ar face-o si in privinta acestui domeniu ce devine din ce in ce mai important in viata omului contemporan? Lawrance Lessig, profesor de drept la Stanford University spune : “Lasarea lui Cyber Space de capul lui nu este o conditie pentru indeplinirea promisiunilor libertatii”.

            Fie ca se doreste sau nu, dar o “Lex digitalis” este deja pe cale de infaptuire, asemanator cu „Lex mercatoria“ care reglementeaza piata marfurilor. Iar aceasta sarcina revine lui ICANN (International Corporation for Assigned Names and Numbers), instanta ce isi are sediul in California, la marginea or. Los Angeles. Icann administreaza astazi domeniilor Top-Level ale Internetului : .org, .com, .net, stabileste regulile si disputele in acordarea adreselor pe internet, dar poate sa se implice si in functionarea necorespunzatoare a unor locatii ale membrilor sai. Icann poseda chiar un fel de tribunal de judecare a divergentelor si are ca deviza : “Internet este un esafodaj al comunicatiei mondiale, iar libertatea cuvantului trebuie sa stea la baza regulilor sale de drept”. O regula a dreptului fara amestecul statului, iata poate primul consens international valabil pentru intreg globul. In acest moment Icann e subordonat ministerului comertului al St. Unite, dar doar pana la 30 septembrie 2009. Sunt toate conditiile pentru ca dupa aceea Icann sa devina o organizatie supranationala independenta, inzestrata cu toate imputernicirile si mijloacele necesare.

INTELECTUALUL DE STANGA

November 10, 2008

                                  

           Cu cativa ani in urma am scris articolul de mai jos, pentru ca mi se parea ca tacerea celor cu conceptii de stanga in tara noastra se datoreaza si zgomotului pe care il fac intelectualii de dreapta, care isi striga stapanirea deplina pe care o au asupra spatiului cultural romanesc. Departe de a se fi ameliorat de atunci situatia, ea s-a agravat, dreapta este de 4 ani la putere, fie la Cotroceni, fie la guvern, iar intelectualitatea de stanga e tot mai timida, rusinata parca sa se afirme ca atare in public. Lucru care face ca Romania sa se deosebeasca si prin aceasta de tarile occidentale ale Europei. Este o explicatie si o justificare pentru publicarea si aici a acestui articol, care nu si-a pierdut deloc din actualitate.

 

            Ce este oare un om ce poarta numele de intelectual ?       El nu este desigur numai un om care a citit mult, desi aceasta e si ea una din trasaturilesale. Nu este nici omul ce se crede in posesia adevarului si arata semenilor sai – de la amvon sau de la tribuna – unde este ascuns dusmanul ce impiedica schimbarea in bine a lumii, desi un angajament politic sau moral este deseori si el un apanaj al intelectualului veritabil.

            Mihail Ralea scria in 1936 ca intelectualul trebuie sa fie in primul rand un om inteligent, adica acela „care nu confunda niciodata punctele de vedere. Iar asta exclude obsesia, ideea fixa, sistemul monoton“.

            Jean Paul Sartre credea ca o caracteristica a intelectualului este spiritul de nesupunere si luciditate. El spunea ca „un intelectual este cineva care e fidel unui ansamblu politic si social, dar care nu inceteaza de a-l contesta. Se intampla desigur sa apara si contradictii intre fidelitatea si contestarea sa, dar asta e un lucru bun, este o contradictie fructuoasa. Daca insa exista fidelitate fara contestare, atunci omul nu mai e liber“.

            In fine, Regis Debray sublinia ca intelectualul nu este doar cel ce gandeste lumea, ci si cel ce are puterea de a transmite celorlalti gandirea sa despre lume, care are deci capacitatea de a-si face ideile cunoscute. Dar, atentie, spunea el, caci „intelectualul de azi, cel ce apare la televiziune si in pagini de ziare, a devenit portavocea elitelor politice si economice. Acest intelectual nu mai rosteste adevarul, caci adevarul raneste, loveste in interesele si iluziile in care ne scaldam cu totii. Un intelectual cu mare succes de public, este cel ce spune ceeace oamenii doresc sa auda, desi o stiu deja. Adica nu mai e un intelectual veritabil.“

            Mi se pare ca tocmai de asemenea „intelectuali“ suntem inconjurati noi astazi, adica de cei ce fac cu alte mijloace jocul celor aflati la putere, de cei care in spatiul culturii sunt avocatii noilor boieri ai politicii. Se petrec lucruri ciudate cu intelectualitatea de astazi. Odinioara, atat la noi cat si in alte tari, una din datoriile de onoare ale scriitorului ce nu isi punea vocatia in slujba divertismentului cititorului, era sa ia, cu talentul sau, apararea celor multi si oropsiti.  A desvalui nedreptatile cele mai strigatoare ale unei societati imperfecte, a pune cu pana sa la stalpul infamiei pe cei ce asupreau fara mila taranul, muncitorul, micul functionar, pe cei ce smulgeau painea de la gura copiilor infometati, a celor ce constrangeau pensionarii la sinucidere, iar femeile – la prostitutie,era nu numai mesajul operei lui Charles Dickens, Lev Tolstoi, Upton Sinclair, Emil Zola, Heinrich Böll, ci si al lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, I.Al. Bratescu-Voinesti, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Geo Bogza, s.a. si m-am gandit numai la opera lor antebelica. Dar si astazi in occident, scriitori ca Umberto Eco, Saramago, Günter Grass, Nadine Gordimer, unii dintre ei laureati ai premiului Nobel, nu se sfiesc sa-si afirme opiniile politice de stanga, uneori chiar radicale. Aceasta traditie a scriitorului umanist, ce isi ridica cu indignare glasul in apararea omului slab, pare ca a disparut astazi la noi. Oare s-au evaporat si abuzurile, nedreptatile, infractiunile nepedepsite, ticalosiile nesanctionate,inegalitatile tipatoare, ce ar justifica o atitudine idilica ? Situatia este din contra alta : analizele CASPIS arata ca mizeria cuprinde cca. 15 % din populatie, iar inegalitatea e in crestere in societatea noastra. Atunci de ce aceasta tacere asurzitoare ? Un raspuns ar fi ca, in societatea de piata, in care fondurile alocate prin buget culturii sunt minime, multi oameni de litere isi pun condeiul in slujba unor idei in care nu cred, doar pentru a supravietui. Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem insa este daca mai exista la noi acea constiinta a natiunii, acea sira a spinarii morala, care ar trebui sa impiedice pe intelectual sa-si negocieze atat de jos autoritatea numelui punandu-l in slujba unor cauze dubioase.

            Dar ce este intelectualul de stanga si ce il deosebeste de cel de dreapta. Profesorul Radu Florian, intr-un celebru articol scris cu putin inainte de a muri, adica cu zece ani in urma, intitulat „ De ce nu sunt de dreapta ?“ arata ca : „Inscrierea la dreapta pentru multi dintre intelectualii de azi vine din impartasirea valorilor si ideilor unor curente traditionaliste, de dreapta si chiar de extrema dreapta ce au dominat in trecut cultura romaneasca, a instalarii pe pozitiile acum comode ale dreptei antebelice revansarde, a imposibilei asumari critice a istoriei societatii romanesti.“ Si adaoga : „Nimeni dintre ei nu se simte jenat ca sub comunism a beneficiat de diverse avantaje care altora le-au fost interzise. Nimeni dintre ei nu are remuscari de constiinta ca a dat dovezi de adeziune febrile, pline de zel, cand la fel de bine puteau sa fie rezervati. Unii merg atat de departe incat isi detesta si lumea din care provin, societatea romaneasca si cultura ei, tot ce s-a realizat in trecutul apropiat : fabrici, universitati, opere de arta“.

            Intelectualul de stanga are insa o alta scara a valorilor si respinge ideea, tot mai frecvent repetata, ca astazi nu ar mai exista deosebiri esentiale intre stanga si dreapta, sub pretextul ca recunoasterea unanima a virtutilor pietii, i-ar fi facut pe toti mai mult sau mai putin liberali. Delimitandu-se de politica autoritarista a dictaturilor comuniste  ce au compromis valorile socialismului, stanga moderna are in centrul preocuparilor sale apararea drepturilor cetateanului, justitia sociala, nediscriminarea oamenilor dupa rasa, nationalitate sau sex. Idealurile stangii nu pot fi indeplinite decat intr-o societate democratica, in care consultarea desvaluie aspiratiile poporului, iar cucerirea puterii nu este un scop in sine, ci calea prin care aceste aspiratii pot fi traduse in viata. Stanga se opune dreptei ce doreste reducerea la minim a rolului statului, adica faurirea unei societati in care politicul sa stea in slujba economicului, dar totodata este impotriva exagerarii rolului statului, asa cum fac cei ce doresc un stat autoritar avand in frunte un sef atotstiutor si atotputernic. Dar stanga se opune si populismului, cu discurs demagogic, nationalist si mistic religios. Stanga moderna nu este egalitarist-nivelatoare ca in comunism, ci sustine o egalitate reala de sanse pentru toti cetatenii. Omul de stanga nu mai este internationalist , deoarece internationalismul a fost tradus in viata de marile concerne multinationale, ce promoveaza aspecte negative ale globalizarii. Dar el este patriot, caci isi iubeste tara si nu-i intelege pe cei ce contesta calitatile acestui popor. Stanga moderna se opune capitalismului salbatec, dar nu capitalismului in general, si sustine o politica ce urmareste imblanzirea lui. Stanga  crede in libertatea de expresie, doreste desvaluirea in mass-media a racilelor unei societati imperfecte, dar este critica fata de modul abuziv in care se foloseste aceasta libertate pentru manipularea opiniei publice in interese de grup sau personale.Stanga este singura miscare politica capabila sa lupte cu sinceritate impotriva saraciei. Ea este principial contra razboiului, dar nu este pacifista, adica prefera rezolvarea conflictelor mondiale prin tratative, iar nu prin exercitarea fortei. In fine, omul de stanga intelege ca pentru progresul societatii e nevoie permanent de un dublu compromis : intre capital si munca pe de o parte, si intre stat si piata, pe de alta parte.