Posts Tagged ‘Nationalism’

Nationalism si patriotism, notiuni contradictorii

December 7, 2013

Deseori acesti doi termeni se confunda, desi au semnificatii diferite. Desi continutul notiunilor poate fi discutabil, este necesar a se face o distinctie intre patriotism si nationalism, deoarece in decursul timpului fiecare a capatat o incarcatura de sensuri politice care necesita descifrare.

Despre patriotism ca virtute cetateneasca nu s-a vorbit mai deloc in ultimele doua decenii, deoarece „elita“ intelectuala ce a stapanit „corectitudinea politica, considera ca acesta e un termen caduc intr-o epoca a mondializarii si integrarii europene. Notiunea  de patriotism in discursul public a fost in plus subminata de insasi economia de piata.

Angajate in cursa de crestere a PIB/loc., statele se compara acum intre ele in functie de performantele economice. Iar cand economia constitue pricipalul tel si motor al politicii, consumatorul devine mai important decat cetateanul, iar diviziunea internationala a muncii – mai importanta decat coeziunea nationala. Cand interesele individului sunt puse inaintea intereselor colective, virtutea patriotica este estompata. Cresterea economica depinde tot mai putin de interventia statului, ceeace face ca valorile cristalizate in ideea de patrie sa-si piarda din importanta. Reformele economice fauritoare de bunastare  generala se lasa asteptate, iar ele nu sunt suficiente pentru exaltarea sentimentelor de mandrie cu privire la capacitatea de efort si inovatie a celor ce formeaza natiunea sau la locul pe care tara il ocupa in lume. Iar asta e o conditie minima pentru sporirea increderii in calitatile poporului  si deci a unei politici responsabile in orice stat. 

Pe de alta parte, nu se poate trece cu vederea ca pe glob lumea este tot mai interconectata, natiunile tot mai legate unele de altele, politica – tot mai dependenta de cea a tarilor invecinate sau ale continentului. Romania nu a reusit sa arate in cele peste doua decenii din urma ca este capabila sa-si rezolve singura o serie de probleme proprii si deci a fost o necesitate apartenenta la un ansamblu politic si economic , cum este Uniunea Europeana. Dar pana unde poate merge aceasta dependenta, aceasta cedare de suveranitate, care intr-adevar ar face patriotismul desuet?

O cauza a crizei patriotismului este insusi nationalismul. Sfertul de secol ceausist a fost numit „national-comunism“. Proslavirea pana la ridicol a virtutilor romanului si a succeselor – reale sau imaginare – ale conducerii tarii in politica interna si externa, aveau trasaturile unei propagante nationaliste. Odata cu prabusirea comunismului, a suferit insa o lovitura puternica si nationalismul, care la noi facea corp comun cu el. Romanul, leganat ani de zile in iluziile atentiei acordate conducatorului tarii atat de Est, cat mai ales – in chip interesat – de Occident, a trebuit brusc sa constate cat de mica e importanta reala a tarii pe tabla de sah mondiala si ca proslavirea identitatii nationale nu numai ca nu e apreciata, ci chiar privita cu suspiciune. Unii au mai inteles ca intr-o lume bipolara ca cea a razboiului rece, nu calitatile intrinseci ale lui Ceausescu ii permiteau acestuia actele de fronda in tabara comunista, aplaudate ipocrit in Vest, ci prezenta si deasupra Romaniei a scutului militar nuclear al Pactului de la Varsovia, inlocuit acum cu cel al NATO. Uitand sau neintelegand aceste realitati, multi romani se simt umiliti ca tara lor e ignorata si a incetat sa mai fie in centrul atentiei lumii.

Ce este in fond nationalismul? El se bazeaza pe o judecata simpla : individul isi sporeste valoarea proprie, sugestionandu-se ca natiunea din care face parte e superioara altora.. Afirmand ca natiunea joaca un rol esential in lume, ca ea constituie o valoare suprema ce tine loc de ideologie, nationalistul aseaza natiunea sa in opozitie cu alte natiuni, care – prin definitie – sunt inferioare. Iar superioritatea proprie nu poate – crede el – decat sa provoace invidia celorlalti, de unde decurge suspiciunea ca acestia sunt potentiali dusmani. Iar de aici – deraparea in sovinism, xenofobie, antisemitism, excese ce sunt apanajul tuturor miscarilor nationaliste.

Excitarea sentimentelor nationaliste, calea cea mai usoara de a castiga aderenti in lupta politica, face ca discursul nationalist sa fie deseori si demagogic. Intr-un articol-manifest al cuzismului, miscare de extrema dreapta interbelica, seful acesteia, A. C. Cuza, arata – fara teama de ridicol – ca doctrina nationalist-crestina se bazeaza pe cateva teze fundamentale, printre care: „- Nationalitatea, care e puterea organica, spirituala, a sangelui unificat, a rasei inzestrata cu insusiri pozitive; – Legea nationalitatii, este modul de manifestare a acestei puteri a naturii, puterea creatoare a culturii umane, ajungand astfel la constiinta de sine, a carei expresie este vointa nationala; – Natia, este totalitatea indivizilor de acelasi sange, insufletiti de puterea naturala a nationalitatii, organisme vii ale caror organe sunt cele trei clase: clasa rurala, clasa de mijloc si clasa dirigenta, conducatoare a tuturor intereselor natiei si creatoare a valorilor ei superioare; – Crestinismul, invatatura galileanului de rasa ariana, care este un antisemitism superior; – Antisemitismul, etc.“

Nu mai reproduc alte declaratii sforaitoare ale unor fruntasi legionari, menite sa fanatizeze masele si sa pregateasca spiritual echipele de sacrificiu ale Garzii de Fier. Multe din ele au fost republicate in cartea „Ideea care ucide“ (Editura Noua Alternativa, Bucuresti, 1994). Dar este de subliniat ca daca nationalismul este o forma a constiintei nationale, nu orice constiinta nationala este automat si nationalism. Putem vorbi de constiinta nationala sau de ideologie nationala, fara ca prin aceasta sa intelegem neaparat o forma de nationalism. Un om de cultura, un politician sau chiar un partid pot lucra eficient pentru afirmarea natiunii sale, fara ca prin aceasta sa practice nationalismul. Constiinta nationala nu presupune a gandi propria natiune ca un fragment separat din umanitate si care se opune celorlalti.

Ca ansamblu de idei si sentimente privind propriul popor, nationalismul este un fenomen subiectiv. Nationalistul considera ca aceste idei sunt patriotismul insusi si nu isi poate imagina ca modul sau de intelegere a ideii nationale poate contraveni intereselor nationale, ca poate fi daunator propriului sau popor. O politica autentic patriotica nu poate gandi binele natiunii proprii prin lichidarea altui popor, asa cum a procedat nazismul cu poporul evreu si cum promiteau sa o faca si legionarii. Pentru extrema dreapta romaneasca interbelica, nationalismul a avut ca axa ideologica  puritatea etnica, cultivarea traditiilor, misticism si religiozitate crestin-ortodoxa, respectarea monarhiei, absolutizarea continuitatii istorice, antisemitismul intolerant, anticomunismul.  Nimic dintre aceste trasaturi nu pot fi intalnite in definitia patriotismului.

Caracteristic pentru patriotism este fidelitate fata de istoria tarii, mandria fata de succesele obtinute si amintirea infrangerilor suferite, respectarea limbii ce face ca cel ce se considera roman sa se simta inradacinat in acest teritoriu, chiar daca vicisitudinele istoriei il fac sa traiasca in strainatate. Saint Just scria acum pest 200 de ani: „Patria nu este doar solul, ci comunitatea de afectiuni care face ca fiecare dintre cei ce lupta pentru salvgardarea a ce ii este drag, sa apere si patria“.

 Intr-o epoca a desfiintarii frontierelor, a intreprinderilor ce se internationalizeaza, rolul de a duce consecvent si sincer o politica patriotica i-ar reveni stangii. A unei stangi ce nu accepta demontarea treptata a statului, doar de dragul creerii conditiilor optime pentru ca piata sa-si impuna nestingherita regulile. Montesquieu scria in „L’esprit des lois“ (vol.4): „Dragostea de patrie se poate defini ca cea care da preferinta continua interesului public fata de interesul personal. Este o dragoste care nu priveste decat democratiile, singurele in care guvernul este in grija fiecarui cetatean“.  

Cand stanga doarme…

May 25, 2009

La 11 iunie anul trecut am publicat pe acest blog un articol despre fenomenul pe care il constituie “Garda maghiara” intr-o Europa excesiv de toleranta. Iata ca recent apare in saptamanalul german “Die Zeit” (7 mai 2009) un amplu articol, ilustrat cu numeroase fotografii, despre acelasi subiect, iscalit de Christian Schmidt-Häuer, vechi observator al situatiei din Ungaria. In cele ce urmeaza voi prezenta pe scurt continutul acestui articol.

Anul trecut Ungaria a evitat falimentul doar prin capatarea de la Fondul Monetar International si de la Banca Centrala Europeana a unui ajutor de 20 miliarde dolari. Abia atunci s-a vazut in ce hal e economia unei tari lipsita total de materii prime si cu enorme datorii externe. Chiar pe vremea regimului comunist al lui Janos Kadar, Ungaria traia cu un nivel al consumului peste posibilitatile reale, dorind sa se uite astfel mai repede esecul rascoalei din 1956 inabusita de tancurile sovietice. Intreprinderile maghiare privatizate au fost apoi inghitite de concernele multinationale occidentale, iar elita postcomunista maghiara nu s-a mai ocupat decat de afaceri, iar deloc de refacerea tarii. Majoritatea populatiei a considerat deci intrarea Ungariei in Uniunea Europeana drept inca o abandonare. Este doar unul din motivele exploziei radicalismului de dreapta, a nationalismului, antisemitismului si a cererii de revizuire a frontierelor. Pornind de aici se manipuleaza revizuirea istoriei. Maghiarii sunt o populatie venita tarziu de dincolo de Urali si care – odata ajunsa in Europa – s-a simtit stramtorata de vecini. Acum o buna parte din populatie rataceste prin labirintul miturilor ce aveau circulatie inainte de primul razboi mondial. Tratatul de la Trianon, prin care Ungariei i s-a luat doua treimi din teritoriu si jumatate din populatie, s-a sperat ca va fi aruncat la cos prin alianta lui Horthy cu Hitler. Inca in interbelic s-a ivit ideologia nationalista ce proslavea maghiaritatea : cauza tuturor relelor erau comunistii si liberalii, iar evreii erau prezentati ca principalul pericol pentru cultura maghiara. Dupa decenii, aceste idei au reaparut astazi. Bustul lui Miklos Horthy sta pe postament ca un mare om al istoriei Ungariei, iar tot acolo, in piata Libertatii, este eternizat si Albert Vass, care dupa asasinatele infaptuite in Transilvania in timpul razboiului, a fugit in America. Noua generatie traieste leganata de legende etnice. Multi tineri cred ca pactul de la Trianon a fost semnat anul trecut si ca de el se face vinovat primul-ministru Ferenc Gyurcsany, ce tocmai s-a retras.
In mai toate tarile U.E. extremismul de dreapta este tinut in carantina, dar in Ungaria nu. Nu exista proteste organizate, nici un consens democratic impotriva lui. Granita intre extremismul de dreapta si conservatorism este tot mai stearsa, o buna parte a populatiei se scufunda in mlastina prejudecatilor nationaliste si rasiste. Seful opozitiei populiste Viktor Orban, care se crede ca va reusi sa intruneasca la urmatoarele alegeri majoritatea voturilor, a chemat anul trecut cetatenii sa se rascoale contra parlamentului, pentru a dobori guvernul sub presiunea strazii. In jurul sau a strans majoritatea preotilor catolici si protestanti. Nici un articol de lege nu impiedica cuvantarile pline de ura la adresa evreilor sau tiganilor. La 18 aprilie un grup de manifestanti s-a postat in fata ambasadei germane agitand pancarde prin care se afirma ca Holocaustul este o minciuna.
In 2007, sub conducerea lui Gabor Vona a luat fiinta Garda maghiara, grupare paramilitara a partidului extremist Jobbik, “miscare pentru o Ungarie mai buna si mai dreapta”. Membrii ei au cizme si uniforme negre, iau lectii de tir, depun juramantul pe un text in care promit sa lupte pentru trimiterea tiganilor in India, iar Transilvania, Voivodina si alte regiuni pierdute sa fie returnate Ungariei. In preambul acest text fascistoid spune: “Garda maghiara este dura ca un pumn strans si ascutita ca o sabie”.
Principalul aliat al partidului Jobbik este partidul national-conservator Fidesz al lui Orban. La alegerile din 7 iunie va intra probabil ca deputata in parlamentul european Krisztina Morvai, docent pentru drept penal la Universitatea Lorand Eötvös si membru fruntas al lui Jobbik, care – zilele trecute – intr-un discurs a spus ca actualul guvern socialist este o creatie a diavolului si trebuie ca toti ungurii sa lupte contra Satanei. De altfel discursurile atatatoare sunt la moda si tinerii sunt indemnati sa lupte contra “iudeo-bolsevismului” si a coplesirii maghiarimii de catre straini. Tuturor acestor manifestari nu li se da nici o riposta. Partidul socialist este prizonierul unor afaceristi, printre care si actualul prim-ministru, Gordon Banjai. Intreaga opinie publica e convinsa ca la viitoarele alegeri partidul lui Orban va lua peste doua-treimi din locurile in parlament, permitand o modificare a Constitutiei in sensul unei democratii prezidentiale autoritare. Adica un amestec de Sarkozy, Berlusconi, Kacsinsky si Horthy. Viktor Orban a promis ca indata dupa castigarea alegerilor va pune sa fie arestati membrii fostului guvern si tradusi in fata justitiei pentru ca au dus tara la ruina. Desi se stie ca si el, pe vremea cand era prim-ministru, a fost amestecat in diferite afaceri dubioase. Situatia economica a Ungariei este insa astfel incat si Orban va fi nevoit sa aplice programul drastic de economii initiat de actualul guvern si impus de FMI.

GARDA MAGHIARA SI SEMNIFICATIILE EI

June 11, 2008

                        

            Stanga  nu este si nu poate fi nationalista, pentru ca nationalismul se alimenteaza din sentimentul celor convinsi ca natiunea lor e superioara altor  natiuni si ca invidia popoarelor invecinate constitue o permanenta amenintare, acestea fiindu-i dusmani potentiali. In schimb stanga moderna este animata de patriotism, de justa apreciere a calitatilor si defectelor celor ce traiesc de secole pe acelasi teritoriu, de atasament fata de valorile culturii proprii, privite ca o contributie originala la cultura umanitatii.

            Am facut aceasta introducere pentru a atrage atentia ca, odata cu inasprirea confruntarilor politice, exista tendinta ca in randurile celor cu opinii de dreapta din numeroase tari sa se iveasca miscari extremiste, la care nationalismul atinge forme ce repeta excesele naziste si fasciste. Starea de nemultumire a unei parti din populatie poate lua forme deviante si perverse, asa cum s-a vazut dupa primul razboi mondial, cand in Germania Hitler a infiintat N.S.D.A.P. (Partidul muncitoresc german national-socialist). Un astfel de caz este cel al aparitiei in Ungaria a formatiunii paramilitare „Magyar Garda“, despre care cu ingrijorare relateaza un articol din ultimul numar al revistei germane „Der Spiegel“ (No. 24/ 2008), pe care il reproducem  cu neinsemnate prescurtari in cele de mai jos. Acest fenomen, al recrudescentei unei extreme drepte nationaliste, antisemite si sovine, cu un limbaj violent si revansard, nu este propriu starilor de lucruri din Ungaria. El se inregistreaza si in Rusia, in Polonia si pe teritoriul fostei RDG, dar are toate conditiile sa apara si la noi, pe terenul fertil al anticomunismului postcomunist …

                                                                                              N. Raducanu

 

            Suntem in luna mai 2008 la Szeged, oras capitala de provincie din sudul Ungariei, unde pe terenul „Napsugar“ are loc o mare adunare a organizatiei „Magyar Garda“. Tineri in cizme si camasi kaki, cu brate tatuate si capul ras, purtand pe tricouri cifrele 88 (a opta cifra din alfabet e H, deci HH = Heil Hitler), agita steagurile lui Arpad, folosite odinioara de miscarea „Crucilor cu sageti“. Adica a acelui partid care in octombrie 1944 a preluat puterea la Budapesta si a pus sa fie imediat deportati 80.000 evrei la Auschwitz. Jozsef Kelemen, instalator, venit aici imbracat in uniforma, ne spune : „Ungurii sunt persecutati. Acum o mie de ani, chiar si germanii ne erau supusi, dar acum suntem victime ale globalizarii si ale acelora care le-au furat palestinienilor patria. Doar Magyar Garda poate salva Ungaria“.

            Aceasta organizatie e creatia lui Gabor Vona, 30 ani, presedintele partidului Jobbik al dreptei radicale. In august 2007 el a pus bazele trupelor paramilitare si de atunci calatoreste prin toata tara pentru recrutarea de membri : pana acum din aceste trupe fac parte 1.500 tineri si tinere, dar in curand – spera el – vor fi 4.000. Ei sunt organizati ierarhic, pe companii si batalioane si, in timpul liber, se antreneaza in lupta la corp si trageri la tinta cu arma. In fata monumentelor istorice, ca de pilda in fata monumentului eroilor din piata Mileniumului din Budapesta, Magyar Garda a organizat in acest an adunari festive, cu depuneri de juraminte pentru natiune, popor si patrie si cu atatare la ura impotriva evreilor si tiganilor. S-a proslavit Marele imperiu maghiar de odinioara si s-a cerut revizuirea tratatului de la Trianon din 1920, prin care Ungariei i s-a luat Transilvania si Voivodina.

            In cuvantarea sa la Szeged, Gabor Vona, profesor de istorie, s-a napustit asupra guvernului si a primului ministru, Gyurcsany, si a pomenit despre deformarea istoriei prin care ungurii sunt declasati la rangul de „popor mereu pagubos“, caruia nu i se mai recunoaste maretia trecutului. Unul dintre „gardisti“ e de parere ca problema celor 500.000 tigani si a vagabonzilor fara locuinta poate fi rezolvata prin raspandirea in randul acestora a bacteriilor tuberculozei. La sfarsit de saptamana „gardistii“ lui Vona intra in satele si comunitatile in care traiesc multi rromi cantand cantece patriotice si vai daca le cade cineva pe mana.

            Publicistul ungur Paul Lendvai considera ca „Garda nu e decat varful aisbergului“, caci pericolul real consta in absenta respingerii ei politice si ideologice de catre societate. „Biserica tace, iar opozitia cocheteaza cu ea“ spune Lendvai. Inca odata Viktor Orban, presedintele Fidesz (Uniunea tinerilor democrati) ce cauta din nou sa ia puterea, da dovada de contingenta cu extrema dreapta, caci la manifestatiile din toamna anului 2006 impotriva guvernului Gyurcsany, activistii lui Jobbik au fost cei ce au luat cu asalt televiziunea si au dus lupte de strada cu politia. In multe circumscriptii Fidesz a incheiat acorduri de colaborare cu Jobbik, iar in luna martie el a luat cuvantul in public alaturi de ziaristul Zsolt Bayer, care a scris articole antisemite, laudand totodata implinirea a 20 de ani de la infiintarea Fidesz in ziarul conservator de dreapta „Magyar Hirlap“.

            „Magyar Hirlap“ era un ziar liberal pana cand, acum cativa ani, a fost cumparat de miliardarul Gabor Szeles, care a declarat ca telul lui este „intarirea sufletului national“. El a concediat intreaga redactie si a facut publicatia un fel de amestec intre foaia nazista „Stürmer“ si ziarul „Pravda“. Caci „fascistii de gulas“ nu vor sa prinda in plasa lor doar extrema dreapta a spectrului politic, ci si pe cetatenii de la centru. Excluderea si ura au devenit acceptabile pentru o buna parte a populatiei, apreciaza socioloaga Maria Vasarhelyi, ce ii invinueste de asta pe politicieni, ce au estompat delimitarea intre extremisti si moderati. Iar politologul Pal Tamas crede ca 20 % din populatie sprijina ideologia dreptei radicale. Un recent sondaj a aratat ca 30 % din cei chestionati, majoritatea intre 18 si 29 ani, sunt „politic antisemiti“.

            Intre timp Vona castiga mereu de partea sa personalitati : alaturi de el a aparut d-na Krisztina Morvai, o cunoscuta jurista ce pana recent lua apararea femeilor, dar care acum afirma ca Ungaria nu trebuie sa mai fie o colonie a Occidentului, caci aproape intreaga economie e deja in mainile vestului. Cetateanul maghiar traieste cu spaima zilnica – crede ea – din cauza criminalitatii tiganilor si a comportamentului guvernului. Dar la adunarea Garzii Maghiare de la Szeged se vinde cu 5.800 de forinti (cca. 20 euro) cartea „Mein Kampf“ a lui Hitler, iar vanzatorul ei da, cu mandrie, asigurari ca nu e forma cenzurata, ci „chiar in editia originala a Führerului“…