Posts Tagged ‘Noul capitalism romanesc’

Impresii din Romania (septembrie 2013)

October 8, 2013

M-am reintors de cateva zile acasa in Germania, dupa ce am petrecut, ca in fiecare an, o luna de zile in tara de bastina. Dupa intreruperea textelor pe acest blog in luna august, voi relua inscrierea pe blog a unor reflectii despre evenimentele si cartile citite in ultimul timp. In acest an, calatoria a avut ca scop si audierea catorva concerte in cadrul Festivalului George Enescu. Nu are insa rost sa comentez aici nici placerea audierii in direct a unor muzicieni renumiti ca Daniel Barenboim sau Radu Lupu, nici plimbarea pe strazile Bucurestilor, care rezerva mereu surprize celui nou venit.
Vizita in Romania este si o intalnire cu trecutul. Regasim tineri ce au devenit acum adultisi care uneori poarta primele semna ale varstei, dar mai ales cu cei de etatea noastra , pe fata carora sunt inscrise ravagiile batranetii. Poate ca si ei se gandesc, privindu-ne, cat de mult ne-am schimbat noi in acesti ani. Discutiile cu ei se invartesc in jurul durerilor sau bolilor de care sufera, iar uneori despre cei dragi care au murit. Soarta batranilor este inegala. Unii se tin inca bine la 80 de ani , altii – de varsta mai mica – par daramati si se misca cu mare greutate. Sunt mistere ale biologiei si geneticii, pe care nici situatia sociala, nici modul de viata nu le poate explica. Unii batrani il descopera abia acum pe Dumnezeu, iar daca acesta nu exista, il inventeaza, fiecare dupa mijloacele sale intelectuale. Iar cei ce nu au nici asta, ca mine de exemplu, accepta gandul teribil ca ca drumul pe care mergem noi toti nu duce nicaieri, decat in mormant.
Pentru un roman plecat de un sfert de secol din tara de bastina, fiecare calatorie in Romania are surprizele ei . Ne bucuram de autostrada excelenta de la Bucuresti la Constanta, desi la iesirea din Capitala se pot vedea halele unor fabrici inchise. Admiram mall-urile nou deschise, cu o varietate mare de produse din vest, dar remarcam si numarul relativ redus al cumparatorilor. Au aparut persoane cu averi considerabile, prezentate intr-un caiet publicat de revista Capital despre cei 500 de milionari romani, dar ziarele informeaza si ca 15% din populatia tarii (cca. 3 milioane de fiinte umane) nu-si poate asigura cele necesare pentru traiul de zi cu zi, adica practic mor de foame. Acest contrast social se vede bine comparand publicul clasei mijlocii venit sa asculte concertele in Sala Palatului, cu cetatenii intalniti prin cartierele marginase ale Capitalei sau prin metrou, cu fete pamantii si haine uzate.
In zilele petrecute acolo, evenimentele de importanta „mondiala“ ce ocupau programele canalelor de televiziune erau: decesul in Turcia al „regelui“ tiganilor de la Sibiu, inmormantarea lui pompoasa si incoronarea fiului lui (desi mai exista si un „imparat“ al tiganilor); beatificarea monseniorului Vladimir Ghika, preot catolic mort in inchisoare acum 65 de ani; moartea intr-un parc din centrul Capitalei a unui copil muscat de niste caini salbaticiti, ceeace a provocat manifestatii pro si contra eutanasierii javrelor prinse de hingheri si nereclamate de nici un stapan; problema exploatarii miniere de la Rosia- Montana, care dintr-o chestiune ce trebuie cantarita la rece, cu argumente tehnico-economice, a devenit o tradare de politicieni a intereselor nationale. Continua totodata conflictul dintre presedintele Traian Basescu si primul ministru, social-democratul Victor Ponta, cu acuzatii reciproce, desi exista o intelegere de cohabitare intre cei doi, impusa de Uniunea Europeana. Ponta insa are avantajul ca e sprijinit de cca. 70% din membrii parlamentului, in timp ce Basescu si-a risipit suportul pe care-l avea din partea partidului PD-L. Presedintele nu mai are decat un an pana cand va trebui sa paraseasca functia suprema in stat, timp in care incearca fie sa-si faureasca un partid care sa ii fie fidel, fie sa ii compromita cu un scandal pe Ponta sau pe viitorul candidat probabil la presedintie, liberalul Crin Antonescu.
Dar astea sunt doar aspectele superficiale ale societatii romanesti actuale. Se pare insa ca profund mocneste nemultumirea celor ce sperau dupa revolutie intr-o situatie mai buna, a tarii si a lor personala. E evidenta dezamagirea unor tineri care nu-si vad un viitor in aceasta societate, care sunt amenintati de saracie, fara speranta de a fi ajutati de stat prin crearea de locuri de munca, prin conditii accesibile la educatie sau prin construirea de locuinte. Este explicatia plecarii atator romani pentru a cauta de lucru in strainatate, de unde nu se stie daca se vor mai intoarce, situatie dramatica fata de care autoritatile se dovedesc incapabile sa ia vreo masura. Iar Bucurestiul nu e un loc caracteristic pentru starea de lucruri generala din tara. Oare cate drame nu au loc in micile orase sau in sate, de unde tineretul nu poate evada pentru a pasi pe treptele afirmarii? Problema cainilor salbaticiti din Capitala se desbate ore intregi in talk-show-uri si pare mai importanta decat sutele de mii de oameni ce se gasesc in situatia numita oficial „saracie severa“. Guvernele ce se succed, indiferent de culoarea politica, par a-si pune intreaga speranta in atragerea de capital strain sau in privatizarea bunurilor ramase inca in proprietatea publica. Intreaga aceasta politica, ce se desfasoara fara un program de anvergura supus dezbaterii si acceptat de majoritate, ingrijoreaza pe cele cateva persoane constiente de destinele acestui popor. Iar pentru a se mentine stabilitatea sociala, se vantura mereu steagul anticomunismului, desi comunismul este mort si ingropat, si nu mai constituie un risc pentru capitalismul in plin avant.
In alte articole pe acest blog ma voi opri cu comentarii asupra altor aspecte din aceasta vizita care m-au impresionat.

CATEVA HANDICAPURI ALE ROMANIEI

May 19, 2008

                  

            Printre cartile de analiza a mersului Romaniei pe calea de a deveni o tara de tip occidental, una dintre cele mai bune este, dupa mine, cea a politologului Vladimir Pasti intitulata „Noul capitalism romanesc“ (Ed. Polirom – 2006 – 540 pag.). Examinand cu luciditate premisele noului proiect de societate care se edifica acum la noi, ca si fortele politice si sociale ce pot sprijini sau frana edificarea sa, autorul considera ca in acest proiect se imbina trasaturi ale lumii occidentale, cu altele diferite, uneori chiar contradictorii. Este o carte ce trebuie citita pentru a intelege mai bine unele fenomene pe care le traim si a reflecta asupra lor. Voi reproduce mai jos, cu nesemnificative prescurtari, cateva pasaje (pag.44-49) ce prezinta un punct de vedere privind perspectivele mai putin optimiste de integrare „deplina“ a societatii romanesti in civilizatia occidentala. Pentru a combate aceste handicapuri este poate nevoie de o radicala schimbare a politicii dusa pana acum…

 

         Dificultati de achizitionare a unei civilizatii de tip occidental  

 

            1. Declinul rapid al capitalului autohton. Prabusirea comunismului a declansat un proces accelerat de formare si afirmare politica si sociala a unei noi clase de capitalisti autohtoni, care in mai putin de un deceniu, a preluat conducerea economiei, politicii si vietii sociale romanesti. Pentru aceasta, ea a modificat in propriul folos functionarea celor mai importante institutii ale noii economii de piata, ale democratiei politice, ale administratiei si ale statului. Simbioza dintre politicieni si capitalisti a dat nastere in politica la clientelismul romanesc, relatie ce este inacceptabila insa in civilizatia capitalista, ce separa net politica de afaceri. (…) Dar, ca urmare a deciziei de integrare a Romaniei in UE, capitalul occidental nu numai ca nu face eforturi de a se adapta la aceste particularitati, dar a adoptat strategia de a remodela economia romaneasca in asa fel incat sa asigure preeminenta regulilor de functionale ale unei economii de tip occidental. In aceasta intreprindere el dispune de sprijinul politic neconditionat al clasei politice occidentale si de avantajele competitive ale tehnologiei avansate, ale menagementului superior si ale unor resurse financiare mult mai mari decat ale capitalului autohton. Rezultatul confruntarii dintre capitalul occidental si cel autohton este previzibil – desfiintarea capitalului autohton si subordonarea economiei romanesti deciziilor luate in marile centre financiare si economice ale UE. Populatia Romaniei, clasa politica romaneasca si noua clasa a capitalistilor autohtoni sunt pregatite sa accepte un asemenea viitor? Istoria politica, ideologica si socio-economica a ultimului deceniu indica mai degraba dorinta de a incerca sa reziste.

            2. Clivajul dintre societatea romaneasca rurala si „insulele“ de civilizatie urbana de tip occidental. O particularitate a tranzitiei postcomuniste romanesti a fost confruntarea pentru resurse intre marile orase si restul societatii. In Romania exista 11 orase cu mai mult de 300.000 locuitori, dintre care insa numai putine au avut suficiente avantaje pentru a deveni, in timp, orase cu adevarat „europene“. Societatea romaneasca se divide, asemenea multor tari in curs de desvoltare, in doua societati distincte. Pe de o parte Capitala, care – cu 10% din populatie, produce mai bine de o treime din PIB, are aproximativ un sfert din numarul salariatilor si pe a carei piata cu amanuntul se desfasoara cca. jumatate din comertul national, si restul tarii, aflat seminificativ in urma. Mai desvoltate decat restul tarii, dar mult in urma Bucurestiului, sunt un numar mic de orase care beneficiaza de avantaje – portul in cazul Constantei, mari companii (Petrom sau Renault) in cazul Ploiesti sau Pitesti, apropierea geografica, culturala si istorica cu Occidentul desvoltat in cazul Timisoarei, Clujului sau Sibiului. Dincolo de acestea, se afla cca. 18 milioane de locuitori in grade diferite de dependenta, concurenta pentru resurse si oscilatie intre civilizatia de tip occidental si cea de tip traditional „romanesc“. O accelerare a introducerii civilizatiei occidentale in Romania nu face altceva decat sa accentueze diferentele de desvoltare dintre diferitele zone si sa transfere in interiorul societatii romanesti problemele raporturilor dintre centru si periferie din cadrul unor societati latino-americane si africane. O asemenea ruptura a mai existat in perioada interbelica, atunci cand Bucurestiul era considerat „micul Paris“, dar cea mai mare a populatiei tarii traia mai aproape de evul mediu decat de lumea moderna. In tranzitia postcomunista lumea este insa mai putin dispusa sa accepte drenarea resurselor nationale de catre Capitala si de un numar mic de orase occidentalizate si de aceea, in mod inevitabil, vor apare tensiuni.

            3. Economia romaneasca tinde sa se restranga, prin restructurare, ocupand o parte tot mai mica a populatiei active. La sfarsitul primului deceniu al tranzitiei, deja datele oficiale inregistrau ca fiind ocupata doar 56 % din populatia in varsta de 15-64 ani. O buna parte din aceasta populatie e alcatuita din tarani ce lucreaza in propria gospodarie, categorie ce va fi in continuare puternic redusa in cazul modernizarii agriculturii. Ca urmare a restructurarii industriei si lipsei de perspectiva in crearea de industrii noi si competitive, se va restrange si populatia ocupata. Lipsa de locuri de munca s-a rezolvat pana acum prin pensionari inainte de termen, prin cresterea populatiei ocupate „la negru“ si in activitati ocazionale si prin exportul de forta de munca, cu prioritate necalificata, in interiorul UE. Acest proces se va agrava, multitudinea de probleme sociale legate de populatia ocupata ocazional sau „la negru“ in tara sau strainatate va incepe sa se manifeste. Este putin probabil ca aceasta parte a populatiei va accepta fara reactii politice si sociale o ingreunare a situatiei proprii.

            4. Tensiuni sociale in domenii ce presupun schimbari culturale si ideologice in contradictie cu cultura si ideologia dominanta.  Modificarea atitudinii statului fata de minoritatile de orice fel – etnice, lingvistice, religioase, sexuale, culturale etc. – nu a fost insotita neaparat de o modificare corespunzatoare a atitudinii populatiei. Politicile de egalitate sau chiar de discriminare pozitiva a unor minoritati – maghiarii si romii, homosexualii, catolicii si cultele protestante etc. – au trezit din partea categoriilor majoritare reactii de respingere care au atins nivel politic.

           

            Toate cele de mai sus ridica intrebarea : care sunt categoriile ce reprezinta baza sociala a occidentalizarii societatii romanesti, adica acele grupuri pentru care consecintele sociale economice si culturale ale acestei civilizatii ar fi benefice. Deocamdata sunt putine asemenea grupuri si categorii care isi identifica propriile interese cu efectele proceselor de occidentalizare in ansamblul lor. Romania a putut face pasi mari in adoptarea unor institutii si forme ale societatii occidentale, pentru ca unii au gasit trasaturi care ii avantajeaza si au militat pentru implementarea si buna lor functionare. Dar sunt si grupuri pe care un numar mare de trasaturi le dezavantajeaza si care, fie se vor opune adoptarii acestora, fie se vor stradui sa le modifice, asa incat sa devina „realitati romanesti“.