Posts Tagged ‘ONU’

CALEIDOSCOP – 3

July 30, 2013

Continuam seria CALEIDOSCOP, cu stiri de pe glob, necomentate
Pentru a evita plata impozitelor, bogatasii planetei isi golesc conturile din bancile elvetiene si investesc banii in opere de arta. Aceasta a facut sa se desvolte un nou domeniu de afaceri, anume cel al construirii depozitelor in care sa se stocheze aceste valori. Asa este de pilda depozitul din beton armat, fara ferestre, pe 6 etaje, al lui Free Port & Warehouses Ltd. din Geneva, unde sunt inchise in safe-uri un numar mare de tablouri de Degas, Monet, Rothko s. a. Doar galeristii firmei Nahmad din New-York au depozitate acolo cca. 300 opere ale lui Picasso. Acest spatiu imens de stocare (140.000 m.p.) cere chirii considerabile. Safe-ul cel mai mic, de numai 10 m.p. pretinde o chirie anuala de 22.000 franci elvetieni (17.800 euro), dar intregul depozit este deja plin.
Conform datelor din World Wealth Report Capgemini, in lume sunt astazi 12 milioane de milionari, cu un million mai mult decat cu un an inainte. Averile lor se ridica pe total la 46,2 bilioane de dolari, adica cu 10% mai mult decat in anul precedent. Bogatii devin, pe zi ce trece, tot mai bogati, iar preocuparea lor este ce sa faca cu aceste sume uriase. Se evalueaza ca,din avutia privata pe intreg globul, 26,1% e in actiuni, 15,7 % in hartii de valoare, 26,1 % in imobiliar, 28,2% sunt bani numerar sau in conturi curente si 10,1%, adica cca. 4 bilioane dolari, sunt asa zisele “alternative investments”, adica diverse obiecte de valoare : automobile Oldtimer, colectii de vinuri faimoase, picturi si sculpturi celebre. Criza financiara si masurile guvernelor pentru a evitarea ei pe viitor, obliga bancile sa coopereze tot mai mult cu fiscul, ceeace sperie persoanele bogate si ii determina sa-si retraga depunerile din banci. Unii dintre ei transforma banii in lingouri de aur (neimpozabile, ceeace face Elvetia cel mai mare importator de aur din lume), dar altii ii investesc in opere de arta. Acesta face deosebit de atractiv targul Art Basel din luna iunie, unde anual vin milionarii din intreaga lume pentru a cumpara ultimele opere ale artistilor plastici. Un “mobile” de Alexander Calder a fost vandut cu 12 milioane dolari, cinci copii ale unei sculpturi de artistul german Georg Baselitz au dost vandute cu un milion dolari fiecare, o pictura de Gerhard Richter pe care s-a cerut 3,5 milioane – s-a vandut imediat.
Sponsorul principal al targului de arta de la Basel este UBS, cea mai importanta banca din tara cantoanelor. Dar nu numai elvetienii au descoperit strategia de a face arta obiect al investitiilor. Mari depozite destinate pastrarii in conditii de maxima siguranta a pieselor de arta sunt in constructie si in Luxemburg si la Singapore, unde se spera ca vor fi atrasi oligarhii rusi si noii milionari chinezi.
*
In prezent ONU are cea mai mare parte a “castilor albastre” ocupate in 15 misiuni de pace pe glob. Cele mai importante trupe pentru asigurarea bunei desfasurari a misiunilor sunt cele provenite din Bangladesh (8826 soldati), Pakistan (8251 soldati), India (7812), Nepal (4456), Etiopia (6514), Nigeria (4741) , Egipt (3053), Iordania (3503), Ghana (2829 soldati). Pentru aceste tari, folosirea unor soldati in trupele ONU este o binevenita sursa de valuta. Astfel Bangladesh primeste anual pentru soldatii pe care ii are in “castile albastre” 300 milioane de dolari. Dar care sunt tarile ce platesc sumele necesare pentru intretinerea si armamentul acestot misiuni de pacificare? Ele sunt, cu contributia platita de fiecare, in % din totalul cheltuielilor : SUA – 27.1% ; Japonia – 12,5%; Marea Britanie – 8,2% ; Germania – 8,0; Franta – 7,6%; Italia – 5%; China – 3,9%¸Canada – 3,2%; Spania – 3,2%; Coreea de sud – 2,3%; Altii – 19% (Sursa datelor : ONU)
*

MILIOANE DE OAMENI MOR DE FOAME IN INDIFERENTA GENERALA

January 1, 2010

Jean Ziegler, fost deputat in parlamentul elvetian, actual expert al ONU in problemele alimentatiei si autor a numeroase carti, a acordat un interviu revistei germane “Fluter”, in numarul consacrat asigurarii cu hrana a lumii. In cele ce urmeaza voi prezenta pasagii din acest interviu, care ilustreaza ravagiile pe care foamea le face pe glob, in timp ce la conferintele internationale se vorbeste cu emfaza despre “drepturile omului”. Unele dintre cele descrise pot ingrijora si pe oamenii nostri politici ce se ocupa de asigurarea cu hrana a populatiei in viitor.

 

               – Ati mancat vreodata turta din noroi, domnule Ziegler?

Da, din pacate. In Haiti, aceasta – numita acolo “biscuit dur” – este pentru multi mancarea principala. Femeile amesteca noroiul cu resturi de zarzavat si fructe sau cu alge si lasa turtele sa se usuce la soare. Ele sunt apoi vandute la piata celor care nu mai pot cumpara faina sau malai, din cauza exploziei preturilor. Mestecate, ele dau senzatia de hrana, blocheaza stomacul si potolesc foamea teribila. 

Pe cine loveste cel mai rau foamea?

– Pe copiii cei mai mici. Faza critica este de la perioada prenatala  si pana in primele 24 de luni post natale, timp in care in creierul fiintei umane se formeaza neuronii. Chiar cand mai tarziu tatal capata de lucru si isi poate hrani copilul, acesta ramane cu intelectul vatamat, handicapat pe viata.  

Dupa datele din World Food Report, pe glob, la fiecare 5 secunde, un copil pana la 5 ani moare de foame sau de boli cauzate de nutritie. La fiecare 4 minute un om isi pierde vederea din lipsa de vitamina A. Incepand din luna aprilie 2009, pentru prima oara in istorie sunt peste un miliard de oameni grav subnutriti, desi lumea este acum mai bogata decat niciodata. Cum se poate explica aceasta situatie?

            – Sa va povestesc ceva. La 12 octombrie 2008 s-au intalnit la Paris sefii de state  si au anuntat ca, pentru combaterea crizei financiare, vor acorda bancilor 1.700 miliarde euro pentru credite si garantiii. Iar dupa doua luni, fondurile pentru ajutoare de hrana ale lui World Food Program au fost reduse cu 41 %, de la 6 miliarde dolari la mai putin de 4 miliarde.  

     – Inseamna oare ca starea elor mai sarace tari s-a inrautatit datorita crizei bancilor?

Da, desigur. In Bangladesh, in urma acestei masuri, de la o zi la alta, la un milion de copii li s-a taiat hrana pe care o primeau la scoala si care, pentru cei mai multi dintre ei, reprezenta unica masa zilnica. 

ONU a calculat ca agricultura de pe glob ar fi in masura sa hraneasca 12 miliarde de oameni, adica aproape de doua ori mai multi decat exista astazi. Atunci de ce sufera de foame atat de multi?

In realitate nu ar trebui sa flamanzeasca nimeni. In secolul 21 nu mai exista fatalitati care sa constranga oamenii sa emigreze in masa, cum se mai intampla in secolul 19 prin unele parti de pe glob. Un copil ce moare de foame astazi, se poate spune ca este ucis. Infometarea este faurita de oameni. Sunt asa numitele “cauze structurale” ale foamei, create de structurile de productie insuficiente in tarile sarace. Un hectar de teren in zona Sahel da 600 kg. cereale, in timp ce in Bavaria se scot de pe aceiasi suprafata zece tone. Iar asta nu fiindca taranul din Burkina Faso sau Mali este mai putin competent, ci pentru ca taranul din Germania are seminte bune, ingrasaminte, tractoare etc. Taranul din Africa nu are nimic, pentru ca tara lui este inglodata in datorii. Din cele 53 de state ale Africii, 37 sunt tari pur agrare, care nu aloca agriculturii decat 4 % din buget. Ele au nevoie de toate devizele disponibile, doar pentru a-si achita dobanzile datoriilor. Pe  glob sunt 122 tari in desvoltare , care impreuna au o datorie de 2.100 miliarde dolari. FMI, prin politica sa, obliga aceste tari sa plateasca bancilor creditele efectuate. Pentru asta tarile respective trebuie sa cultive anumite produse, de pilda in Senegal –  alune pentru ulei de masa sau bumbac pentru industria textila. Peste tot unde se amesteca FMI, sporesc suprafetele de terenuri pentru produse agricole de export. Dar unde se cultiva bumbacul, nu mai se poate cultiva meiul. Mali a exportat in anul trecut 380.000 tone bumbac, dar trebuie sa importe 70 % din produsele sale alimentare.  

          – Ce rol joaca razboaiele si catastrofele naturale ?

     – Astea sunt “cauze conjuncturale”, de care in acest moment sunt afectate 71 milioane de persoane. Masacrul din Darfur a pus pe fuga peste 2 miloane de oameni ce au devenit dependenti total de Programul de alimentatie al ONU. Dar in Darfur si Somalia, ONU imparte adultilor ratii zilnice de 1.500 calorii. Nevoia unui om pentru a supravietui este insa de minimum 2.200 calorii. Cu alte cuvinte, din lipsa de mijloace, chiar ONU organizeaza subnutritia , care in cele din urma duce la agonie.  

            – Ce rol joaca subventiile UE pentru agricultura europeana?

     – Asa numitul Dumping agrar este ucigas. In ultimul an, natiunile industriale au acordat 349 miliarde dolari ca subventii taranilor lor pentru productie si export. Productia in exces rezultata este exportata in Africa si in alte continente. In orice piata din orasele africane se pot cumpara fructe, zarzavaturi sau carne de pasare din Germania sau Franta,  chiar cu jumatate din pretul acelorasi produse africane. Taranul ce trudeste cu sotia si copiii sub soarele arzator, nu are nici o sansa in fata subventiilor. Si ne mai miram apoi ca cei ce supravietuiesc, incearca sa traverseze Marea Mediterana in niste biete barci, pentru a ajunge in paradisul european.  

Dupa prabusirea sectorului imobiliar, bancile s-au intors spre sectorul agrar al economiei. Ce poate decurge de aici?

– Hedge-funds s-au orientat asupra pietelor agricole si au declansat operatii speculative si afaceri la termen cu care castiga sume astronomice. La toate bancile elvetiene se propun acum spre vanzare “Exchange Certificate” pentru orez, adica un fel de pariu pe cresterea pretului orezului. Cu cat se cumpara mai mult din aceste certificate, cu atat creste pretul orezului. Dar acesta este un produs esential pentru hrana saracilor din intreaga lume, pentru cei ce traiesc in slums-urile din Rio, Karachi sau Mexico-City, care la aceste preturi nu se mai pot alimenta. 

Ati criticat si introducerea combustibilului bio-diesel, desi se stie ca acesta contribuie la reducerea incalzirii planetei.

Cu doi ani in urma in SUA s-au ars 138 milioane tone de cereale pentru a se reduce dependenta Americii de livrarile de titei din tarile arabe. Dar atunci cand pe glob un copil moare de foame, arderea cerealelor drept combustibil este o crima impotriva umanitatii. Pentru obtinerea a 50 de litri combustibil diesel se folosesc 120 kg. porumb, adica atat cat are nevoie un copil din Zambia sau Mexico pentru a trai un an intreg. 

Se poate oare combate in mod eficient foamea pe glob ? 

– Cauzele catastrofelor se datoreaza oamenilor si ele pot fi corectate tot de catre oameni. Jean-Paul Sartre spunea ca cel ce vrea sa-i iubeasca pe oameni, trebuie sa urasca foarte tare ceeace ii oprima si asupreste. Iar in acest caz e vorba despre ordinea mondiala canibala, dictatura capitalului financiar globalizat, ce are azi o putere pe care nici un rege sau imparat nu le-a avut vreodata. Se pot numi cauzele foametei si se pot lua, intr-un stat democratic, masuri pentru anularea lor. Se poate, de pilda, interzice prin lege specularea la bursa a produselor agrare, se poate aplica un moratoriu asupra arderii produselor alimentare, se poate interzice dumpingul agrar. Cetatenii tarilor occidentale ar putea pretinde ca ministrii lor de finante sa ceara ca FMI sa anuleze datoriile celor mai sarace tari, in loc de a sprijini doar interesele creditorilor.

Dar si ca simplu individ se poate face ceva. Un tanar nu trebuie niciodata sa creada ca e neputincios in acest domeniu. In democratie nu se poate vorbi de neputinta cetateanului. Trebuie sa se constientizeze ca sunt in joc interese politice si ca partidele ce vor ca in viitor sa castige alegerile  trebuie sa imbratiseze cerintele societatii civile. Chiar si concernele trebuie sa resimta presiunea consumatorului. Trebuie sa ne eliberam de credinta orbeasca in puterea netarmurita a pietei, in legile economice ca legi imuabile ale naturii.          

           

              

WAITING FOR OBAMA

January 14, 2009

Venirea primului presedinte de culoare la Casa Alba, care in timpul campaniei electorale a promis in mod repetat ca politica lui va fi cea a schimbarii, este privita nu numai in America, ci in intreaga lume cu speranta sau macar cu curiozitate. Intr-o omenire aflata in plin mars al globalizarii, sunt la ordinea zilei cateva mari probleme ce isi asteapta rezolvarea: clima, explozia demografica, saracia majoritatii populatiei globului, asigurarea consumului cu apa potabila, dezarmarea, pentru a nu mai aminti si de criza financiara si economica. Ce semnal asteapta acum lumea din partea presedintelui celei mai bogate si mai bine inarmate tari a lumii?
In primul rand universul lui Obama va inceta sa mai fie unipolar. Intr-o lume multipolara este cert ca, indata dupa depunerea juramantului, el se va pronunta in privinta relatiilor Statelor Unite cu Rusia, cu China si cu Europa. In relatiile internationale, doua sunt optiunile posibile: confruntarea sau cooperarea. Dar nici una din marile probleme amintite nu-si pot gasi solutie continuand politica de confruntare, careia Bush ii acordase preferinta. Va fi aproape cert abandonata si doctrina lui septembrie 2002, prin care SUA isi arogase dreptul de a declansa orice razboi, chiar preventiv si fara mandat din partea Consiliului de securitate.
Aceasta nu inseamna ca America se va retrage ca un melc in gaoace, reinviind izolationismul intr-o lume tot mai interconectata. Obama si ministrul sau de externe, Hillary Clinton, vor afirma vocatia SUA de Primus inter Pares (primul intre egali), ceeace presupune o mai mare incredere acordata ONU si deciziilor adoptate acolo. Iar relatia Americii cu restul lumii va fi pusa la incercare peste doar doua luni si ceva, pe 2 aprilie, cand la Londra va avea loc reuniunea sefilor celor 20 de tari mai importante de pe glob, pentru a desbate si a decide reformarea capitalismului. Nicolas Sarkozy, caruia ii place rolul de figura conducatoare a Europei, s-a si pronuntat pe 8 ianuarie : „ Am fost mereu partizan al unei aliante stranse cu Statele Unite, dar sa ne fie clar: in secolul XXI nu mai exista nici o natiune care sa spuna celorlalte ce trebuie facut si ce trebuie gandit“. Si a adaogat : „In 1945, la Bretton Woods exista dolarul ca moneda unica, pe baza careia s-a faurit prosperitatea lumii. Dar in 2009 sunt mai multe monezi, si fiecare tara trebuie sa si-o gospodareasca singura pe a sa. Nu mai exista o tara unica, care sa spuna celorlalte: platiti voi datoriile noastre. Europa nu trebuie sa astepte acordul SUA pentru adoptarea unei reforme a capitalismului financiar. Contribuabilii din intreaga lume asteapta rezultate. Ele pot fi mai usor obtinute daca vom cadea de acord cu Barack Obama, dar asta nu mai e o conditie sine qua non.“
In privinta relatiilor cu Rusia, cel de al 44-lea presedinte al SUA este de presupus ca va abandona politica de confruntare, va renunta la instalarea de rachete si sisteme radar la frontierele acesteia si va relua controlul armamentelor si plafonarea inarmarii, chiar si ideea dezarmarii nucleare, abandonate de predecesorul sau. Probabil ca noua line de politica externa americana se va inaugura prin inceperea tratativelor cu toate puterile nucleare pentru prelungirea acordurilor SALT si START. In relatia cu China, tara cu care economia americana este strans interconectata, nu se vad deocamdata probleme politice majore, confruntarea China-Taiwan aplanandu-se cu timpul intre cele doua tari, fara nici o interventie din afara. Dar rolul Chinei in faurirea unei noi ordini mondiale este crucial.
Mult mai dificila va fi rezolvarea conflictelor din Orientul Apropiat. Pe 13 ianuarie d-na Clinton a declarat ca va stabili contacte diplomatice cu Siria si Iran si va sprijini gasirea unei solutii pasnice in confruntarea dintre palestinieni si israelieni.“Trebuie sa folosim o asa zisa „smart power“ (putere inteligenta), cu toate instrumentele la dispozitie – diplomatice, economice, militare, politice, legale si culturale, alegandu-l pe cel mai potrivit in functie de fiecare situatie. Politica externa trebuie sa se bazeze pe impletirea principiilor cu pragmatismul, fara ideologie rigida. Trebuie sa ne bazam pe fapte si dovezi, iar nu pe emotii sau prejudecati“.
Toate cele de mai sus ridica multiple dileme in fata politicienilor romani. Odata cu Obama va intra intr-un con de umbra, si inca pe mult timp, neo-conservatismul agresiv, pe care mizase politica de dreapta romaneasca. Era o pozitie care nu a dovedit prin nimic ca e rodnica, dar era in spiritul tranzitiei. Este deci de presupus ca, respectand toate obligatiile ce-i revin din apartenenta la Uniunea Europeana, diplomatia romaneasca va folosi acest an de revizuire critica in intreaga lume a ideilor ultimilor doua decenii, pentru a-si orienta obiectivele geopolitice in sensul intereselor proprii, iar mai putin de satisfacere a pretentiilor diversilor „licurici“ situati de o parte sau alta a Atlanticului.

Despre “drepturile omului” : vorbe si fapte…

June 19, 2008

 

            Voi prezenta in cele de mai jos doua aspecte ce nu au aparent prea multa legatura, dar care ilustreaza distanta ce separa discursul politicienilor de realitati.

            1.- La inceputul acestei luni a avut loc la Roma o adunare speciala convocata de Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie (FAO) la care 4.700 de delegati, reprezentand 183 de state, au discutat despre masurile de luat pentru a se lupta impotriva foametei in lume. Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon, a subliniat ca actuala criza ce ameninta milioane de oameni in urma cresterii drastice a preturilor la cereale „nu se datoreaza unei calamitati naturale, ci este faurita de oameni“. Iar presedintele Frantei, N. Sarkozy a spus : „Stim ca planeta poate fi asigurata cu hrana, dar zilnic mor de foame 25.000 de oameni“.          Senegalezul Jacques Diouf, care este presedintele FAO, a aratat ca din 1980 tarile bogate au redus la jumatate ajutorul lor pentru economia agrara in tarile slab desvoltate. In 2007 FAO a facut apel restului lumii de acordare de urgenta a unui ajutor de 1,7 miliarde dolari pentru a se asigura accesul tarilor sarace la ingrasaminte, seminte si hrana animalelor pentru recolta pe 2008. „Acest apel a fost zadarnic. Iar acum, pentru a lichida foametea, e nevoie de 30 miliarde dolari. Anual se dau 1.200 miliarde dolari pentru armament, anual tarile OCDE (cele 30 de state cele mai bogate din lume) acorda subventii agricole in valoare de 372 miliarde dolari prin care se falsifica jocul pietii de alimente. Dar nimeni nu intelege de ce nu se pot gasi 30 de miliarde dolari care le-ar permite la 862 milioane de oameni sa obtina cel mai elementar drept : dreptul la hrana“.

            Principala cauza a crizei sta in faptul ca in decurs de numai un an au crescut preturile pe piata mondiala astfel : la orez – cu 74 %, la soia – cu 87 %, la grau – cu pana la 170 %. Numarul celor loviti de criza alimentelor ar putea creste cu 100 milioane persoane, amenintand cu rascoale ale celor infometati. Cele mai afectate de aceasta situatie sunt tarile africane : Zimbawe, D.R. Congo, Burundi, Sudan, Somalia, Lesotho si Swaziland, Mauritania si Kenia. In total sunt 37 tari amenintate de infometare si care au nevoie urgenta de ajutor. 

            2. – Miercuri 18 iunie a.c. Parlamentul European a adoptat o lege privind atitudinea pe care trebuie sa o adopte tarile membre U.E. fata de imigrantii ilegali. In aceasta lege se prevede o procedura in doua trepte prin care aceste persoane pot fi expulzate dintr-o tara membra a U.E.:
– se acorda un termen de 7-30 de zile in care persoana prinsa in ilegalitate sa poata parasi de buna voie spatiul U.E.
– daca aceasta nu accepta, ea este inchisa pe o perioada de 6 luni, car poate fi insa prelungita pana la 18 luni, daca persoana respectiva are un antecedent penal sau se dovedeste necooperativa cu autoritatile. Apoi ea este expulzata in tara de origine.
Dupa expulzare, este interzisa pe timp de 5 ani intrarea persoanei respective pe teritoriul oricarei tari membre U.E.
Legea a fost adoptata cu 369 voturi (crestini-democrati, conservatori, liberali si o parte din socialisti), impotriva ei votand 197 deputati (ecologisti si comunisti). Au fost 106 abtineri.
In principiu legea ii vizeaza pe unii cetateni din tarile africane, ce incearca sa ajunga fie in insulele Canare (Spania) fie in insula Lampedusa (Italia) pentru a gasi de lucru.

            Dupa intrarea in vigoare a legii, statele au 24 de luni la dispozitie pentru a introduce prevederile ei in legislatia nationala. Dupa aprecierile U.E. astazi traiesc in tarile U.E. cca. 8 milioane persoane. In prima jumatate a anului 2008 au fost retinute de politie 200.000 persoane in aceasta situatie, din care au fost expulzati cca. 90.000. Peste 90 % din milioanele de oameni ce traiesc mizerabil in conditii fara documente legale in spatiul U.E. provin din state africane, alungati din tarile lor de foame si lipsa locurilor de munca.