Posts Tagged ‘Personalitati’

Lumea in 2014

December 1, 2013

Pentru a prezenta cat se poate de succint evenimentele anului viitor voi face apel la caietul special dedicat acestei teme de revista britanica “The Economist“, aparut cu cateva zile in urma. Se stie ca aceasta publicatie nu are o orientare conservatoare, dar este departe de a fi de stanga. Asa incat unele previziuni elaborate de grupul de specialisti solicitati trebuie privite cu rezervele cuvenite, chiar daca prognoza se refera la o perioada scurta fata de sfarsitul acestui an.  

Unul dintre cele mai apropiate evenimente il reprezinta Jocurile Olimpice de Iarna de la Soci, oras la Marea Neagra si la poalele muntilor Caucaz. Rusii nu s-au zgarcit pentru a pune la punct toate instalatiile necesare, dar sunt ingrijorati cu privire la cantitatea insuficienta de zapada ce ar putea ninge in aceasta zona in luna februarie. Un alt eveniment, poate chiar mai mare ca numar de spectatori, va avea loc in Brazilia la 13 iulie, cand se vor deschide jocurile pentru cupa mondiala de fotbal. Cheltuielile enorme pentru construirea sau extinderea stadioanelor au provocat deja mari proteste ale locuitorilor din Rio de Janeiro, lipsiti de locuinte elementare.

Pe langa aceste evenimente sportive, miliarde de oameni vor fi captivati de problemele politice si economice ale anului ce vine. Alegeri la scara nationala vor avea loc in numeroase tari, care impreuna cumuleaza cca. 40% din populatia globului. Cele mai ample vor avea loc In India, ele putand aduce la putere un discutabil nationalist hindus, Modi, dar sanse are mai curand o coalitie de partide, in frunte cu partidul Congresului. In Indonezia, cea mai populata tara islamica de pe glob (253 milioane loc.), alegerile pot fi castigate de un anume Joko Widodo, sef al opozitiei si primar al capitalei Jakarta. Alegerile din luna mai pentru Parlamentul European ar putea scoate in evidenta sporirea influentei euroscepticismului in tarile membre si in special in Marea Britanie. Nu ar fi exclus ca in luna septembrie scotienii sa voteze la referendum -pentru desprinderea de Anglia si recastigarea independentei, dupa peste 300 de ani de la actul de unificare. Miscari separatiste vor zgaltai si unitatea Belgiei, Spaniei si Canadei. Dar, ca si in cei cativa ani precedenti, trei sunt tarile care atrag prioritar privirile analistilor: USA, China si Rusia.

Occidentul spera ca Statele Unite isi vor recastiga influenta mondiala pierduta in ultimii 2-3 ani. In primul rand este vorba de cresterea economiei americane, ce va beneficia de o abundenta energetica prin gazul de sist. Dar mai important decat asta este cum se va comporta Barack Obama, dupa ce in luna noiembrie vor avea loc alegeri ale Congresului. Daca republicanii vor castiga majoritatea si in Senat, iar nu numai in Camera Reprezentantilor, incercarile de reforma ale presedintelui vor fi mult franate. Analiza lui „The Economist“ sustine ca oriunde America a dat inapoi (in Orientul Apropiat, in America Latina, in Africa), s-a creat un vacuum nesanatos. Obama ar trebui sa fie mai ambitios in felul de a trata problemele cu Iranul si in faurirea unei zone transatlantice si transpacifice de schimb liber de marfuri. Faptul ca America are un presedinte de culoare nu a ajutat cu nimic tarile africane, iar el ar putea sprijini mai ferm India in confruntarile pe care le are cu China. „In 2014 lumea va avea o nevoie imperioasa de un „leadership“. Obama trebuie sa o satisfaca“, exclama analistul britanic. Dupa parerea mea, sefii guvernelor europene ar dori mai curand o America de tipul celei a lui George W. Bush, adica de jandarm mondial, care sa faca treaba murdara in locul lor.

Despre China. Urmaresc din 1993 caietul revistei „The Economist“ cu prognozele pentru anul urmator si, in mai toti anii, am intalnit opinia ca ii este imposibil Chinei sa continue dezvoltarea economica in ritm de 8-10 % anual. Iar de fiecare data datele statistice au aratat apoi ca aceste preziceri erau false. In caietul din acest an se subliniaza ca nu va avea loc o crestere a PIB „decat“ de 7,3% (fata de 2,6% in St. Unite si de 3,3 % in Rusia), dar contrastele sociale sporesc (averile celor mai bogati 50 deputati in Congresul Poporului s-ar ridica la 95 miliarde US dolari), milioane de chinezi se vor sufoca in continuare datorita emisiunilor de bioxid de carbon, iar noua conducere a partidului si statului nu va reusi sa taie din radacini coruptia. Pentru o tara cu 1,34 miliarde locuitori, un PIB/loc. prognozat de 11.000 US dol. (in expresie PPP), este o performanta de atins remarcabila.

Pentru revista britanica, definirea rolului Rusiei in actualul ciclu istoric obliga sa se dea raspuns la intrebarea cat va mai dura domnia lui Putin. Cresterea prognozata a PIB in Rusia este destul de buna (3,3%), dar viitorul e confuz. Sporul cu doua cifre procentuale a veniturilor populatiei in decursul anilor 2000, nu mai poate fi sustinuta. Nationalismul, xenofobia si antiamericanismul sunt folosite de guvern ca elemente de sprijin, dar au slaba trecere in randul clasei avute, care isi cheltuieste banii in strainatate. Oscilarea lui Putin din 2013 intre masuri de represiune si ademenire, nu va mai putea fi continuata in 2014. Revista britanica reaminteste numele lui Hodorkovski, care va fi eliberat din inchisoare in anul ce vine, precum si cel al lui Navalnii, fruntas al manifestatiilor anti-Putin in 2013. Mai lipsea doar sa se verse o lacrima pentru soarta celor doua Pussi Riot, care dansand despuiate in biserica au crezut ca fac un gest de eliberare a femeilor de sub tirania mujicului rus si au ajuns la inchisoare. Cu oarecare regret revista aminteste insa loviturile diplomatice reusite de Rusia in politica internationala in anul 2013 (Siria, Ucraina), dar nu indrazneste sa faca nici o prognoza despre perioada in care Putin va mai fi la carma uriasei tari.

Romaniei i se aloca un mic spatiu in acest caiet special, aratand ca USL conduce cu o confortabila majoritate, dar intampina antagonismul presedintiei. Contradictiile intre partenerii coalitiei vor fi mentinute in limite, deoarece unitatea este pretioasa pana la alegerile prezidentiale de la sfarsitul anului, cand favorit e un candidat USL. Politica economica va urmari indrumarile FMI, care doreste un regim financiar strans si un progres al privatizarilor. Sporirea consumului si extinderea exporturilor vor contribui la refacerea economica. Revista prognozeaza o crestere a PIB de 3,3 %  si un nivel al PIB/loc. de 14.100 US dol. (in expresie PPP). In alta parte a caietului, unde se prognozeaza riscul de tulburari sociale in lume, Romania este inscrisa printre tarile cu risc inalt, alaturi de state ca Pakistan, Ucraina, Moldova sau Iran. Nu este insa singurul caz pe care l-am intalnit de contraziceri intre cei ce au participat la elaborarea acestui studiu.

Rasfoind in continuare caietul de prognoza pe 2014, intalnim cateva date ce merita a fi mentionate, ca de pilda:

–        In ianuarie Grecia preia presedintia UE pentru urmatoarele 6 luni;

–        In luna martie are loc carnavalul la Rio de Janeiro, „cel mai mare show pe glob“;

–        In aprilie 1564, adica acum 450 de ani, s-a nascut la Stratford William Shakespeare

–        In luna mai au loc in toate tarile membre alegeri pentru Parlamentul European;

–        In iunie are loc intalnirea la nivel inalt (G8) in Rusia, la Soci;

–        La 28 iulie se implinesc 100 de ani de la declansarea primului razboi mondial;

–        Tot in iulie Italia preia prin rotire presedintia Uniunii Europene;

–        Tot in luna iulie incepe turul ciclist al Frantei, locul de unde se va da startul in acest an fiind in Yorkshire (Anglia);

–        In august se celebreaza centenarul canalului Panama;

–        In septembrie se deschide la New York Adunarea Generala a ONU;

–        In octombrie au loc la Washington sesiunile anuale ale FMI si Bancii Mondiale;

–        Au loc in noiembrie alegerile de la jumatatea termenului pentru Congresul SUA;

–        Tot in noiembrie se sarbatoresc 25 de ani de la caderea Zidului Berlinului, eveniment considerat inceputul prabusirii comunismului;

–        In decembrie trupele americane ISAF din Afganistan se reintorc in patrie.

Dar lumea e mai mare si mai complexa decat se poate intrevedea din datele de mai sus. Vor apare cu siguranta surprize, care vor contrazice niste preziceri ce corespund uneori mai curand dorintelor analistului britanic decat realitatii.

Ce inseamna a fi om mare in istorie? (II)

July 7, 2013

(urmare)
Conceptul “omului indispensabil” comporta riscuri, caci reduce tema discutiei la individ, excluzand masele, conjunctura, spiritual timpului, toti factorii ce contribuie la modelarea istoriei. Multi (Sidney Hook, Sebastian Haffner) sunt de pilda de parere ca Napoleon, Jefferson, Lincoln, Bismarck si chiar Lenin nu au fost indispensabili in istorie si ca “peste o mie de ani va fi total indiferent pentru omenire daca ei au trait sau nu”. Aceasta apreciere poate fi extinsa asupra inventatorilor si descoperitorilor. Columb sau Amundsen, Newton, Edison sau R. Diesel, toti au inventat lucruri sau au descoperit taramuri care peste putin ar fi fost desigur realizate de un altul. In plus, dovada indispensabilitatii este greu de apreciat, deoarece nu se poate cunoaste rezerva prezumata de personae pe care natura le are la dispozitie si care ar fi putut, atunci si acolo, sa-I ia locul pe scena istoriei individului considerat mare. Daca Columb ar fi murit inca din leagan, America ar fi fost totusi descoperita, ceeace insa nu s-ar putea spune despre Platon sau Rafael. Daca Michel Angelo ar fi murit de tanar, Capela Sixtina ar fi fost poate pictata, dar in nici un caz asa.

Intr-un celebru Lexicon in 12 volume aparut intre 1970 si 1979 la Zürich sub titlul “Marile personalitati ale istoriei mondiale”, figureaza 706 nume de oameni care au avut un rol important asupra destinelor omenirii. Adoptandu-se insa de autorii lexiconului a unui punct de vedere ce se dorea moral, din randul acestora lipsesc numele lui Attila, Robespierre, Hitler si Stalin. Nu a fost totusi uitat Genghiz Han. Lexiconul amintit si-a concentrat atentia asupra figurilor integratoare, organizatoare ale vietii sociale, asupra descoperitorilor de legi ale naturii sau a posibilitatilor de imbunatatirea conditiilor de viata. In paginile lui se intalnesc numele a 182 oameni de stiinta, inventatori, tehnicieni si industriasi, si numai a 16 compozitori. Lipsesc astfel Berlioz, Brahms, Ceaicovski, Haydn, Liszt, Mahler, Mendelsohn, Rossini, Schumann, Vivaldi, Weber. Sunt prevazuti 104 scriitori, dar printre acestia nu figureaza Milton, Defoe, Melville, Stendhal, Baudelaire, Maupassant, Strindberg, Cehov, Lope de Vega,Orwell, Jorge Luis Borges.  Insa Kant si Montaigne acordau preferinta tocmai creatorilor spiritului si mai putin descoperitorilor  si inventatorilor de tehnica. Socrate era pentru ei mai mare decat Alexandru cel Mare, iar Voltaire scria: “Mare il numesc pe acel om care se evidentiaza prin ceva util sau inaltator. Ceilalti, care lupta si cuceresc teritorii, sunt doar eroi”.

Definirea deci a ceeace este cu adevarat “mare” nu e usor de facut. Sigmund Freud scria ca sensul original al cuvantului exprima “o recunoastere, folosita cu usurinta si destul de arbitrar, a unei desvoltari supradimensionate a anumitor insusiri omenesti”. Politologul german Sebastian Haffner exprima asta asa : “maximul pe care oamenii il pot realiza in diferite domenii. Ei trebuie priviti ca niste atleti ce se pregatesc sa faca un salt cu valoarea unui record mondial”. Adica ceeace un om indrazneste si reuseste sa faca maret, trebuie masurat dupa posibilitatile domeniului sau de activitate si ale timpului in care a trait.

Dar a fi o mare personalitate e diferit de a fi celebru. Istoria ne arata ca exista oameni celebri care au fost cu adevarat mari: Immanuel Kant, Bismarck, lordul Nelson, Johann Strauss s.a., dupa cum si oameni exceptionali care niciodata nu au devenit celebri. Nenumarate sunt persoanele cu calitati remarcabile care au disperut in anonimitate. Probabil a fost nevoie de o suta de Napoleoni pentru ca unul singur, ca soldat, sa supravietuiasca grindinei de gloante si apoi sa intruneasca conditiile favorabile pentru a-si dovedi talentele. Caci Bonaparte in 1793, la asediul fortaretei Toulon, a fost zgariat pe frunte de o schije, in 1794 a fost arestat pentru tradare si a fost la un pas de ghilotina, iar in 1795, bolnav si infometat, ratacea prin Paris, ezitand daca sa se sinucida sau sa intre mercenary in armata turca.

Si artistii se gasesc in egala masura la dispozitia imprejurarilor. Mozart a fost al saptelea copil in familie (deci astazi el nu ar fi avut nici o sansa de a se mai naste!), dintre care doar doi au supravietuit. Probabil insa ca la fiecare Mozart, care a avut norocul de a creste la Salzburg in familia unui muzicant, au existat sute de necunoscuti al caror talent echivalent a fost nimicit de epidemiile de holera si ciuma ce bantuiau pe atunci. Ce s-ar fi intamplat cu Dante, daca limba lui ar fi fost bulgara sau finlandeza?Dar cu Greta Garbo daca s-ar fi nascut inainte de aparitia cinematografului? Pentru ca Mozart sa poata compune sau Napoleon sa invinga, a mai intervenit deci si o anumita doza de noroc. Sporirea sanselor in acest joc de noroc necesita insa si circumstante avantajoase, cunostinte profunde si o anumita vointa de fier. Multi considera in plus ca egoismul, imbinat cu lipsa de scrupule, vanitatea si talentul de a se pune in valoare  sunt conditii indispensabile ale reusitei. Richard Wagner si Salvador Dali excelau in aceasta privinta, in timp ce Schiller, Schubert sau Verdi sunt exceptii ce contrazic aceasta regula.

Sansele depend uneori si de conditiile istorice. Timp de 455 de anisansa de a devein papa o avea numai un cardinal Italian. Nici un prelat francez, spaniol sau polonez, oricat de erudite si intelept ar fi fost, nu putea fi ales in aceasta functie. In 1978 arhiepiscopul de Cracovia a fost ales papa nu pentru ca era mai evlavios decat alti candidate italieni, ci pentru ca majoritatea cardinalilor doreau sa sprijine astfel catolicismul polonez amenintat de communism. Pe de alta parte , primul ministru Clement Atlee este cel ce a lichidat imperiul britanic, presedintele Frantei De Gaulle – imperiul francez, iar Mihail Gorbaciov – imperiul sovietic. Pot fi ei considerati oameni mari doar pentru asta? Sau ei au fost doar cei care au dus pana la capat un process ireversibil?

In fine, ar mai trebui amintita categoria acelor celebritati istorice despre care se poate spune ca nu au fost oameni mari: Iuda, Ginghis Han, Hitler, Ceausescu. Totodata multe din “stelele” pe care moda si televiziunea le urca fulgerator pe firmamentul admiratiei publicului, nu pot pretinde la calificativul de “mare”, ca si cei pe care simplul fapt de a se fi nascut intr-o familie nobila sau bogata ii face renumiti. In cartea sa “Die Sieger” (Invingatorii), Wolf Schneider mentioneaza cateva nume de monarhi remarcabili: Alexandru cel Mare, Elisabeta I-a a Angliei, Caterina cea Mare a Rusiei, Friedrich al II-lea, imparat al Sfantului Imperiu Roman. Dar – subliniaza el – numai unul din douazeci de regi sau imparati, ajunsi pe tron prin hazardul ereditatii, ar putea baneficia in mod justificat de titlul de om mare.

Ce inseamna a fi om mare in istorie? (I)

July 7, 2013

Cu vreo zece ani in urma am citit cartea „Die Sieger“ a lui Wolf Schneider, din care mi-am extras cateva pagini despre oamenii mari din istoria omenirii. Am descoperit acum cateva zile acest text care mi s-a parut oportun a fi cunoscut azi cand, sub indrumarea lui Lucian Boia, are loc o asa zisa “demistificare a istoriei”. Extrasul din cartea amintita, il redau mai jos cu unele prescurtari.

 CE INSEAMNA A FI OM MARE IN ISTORIE ?

   Pentru valet nu exista eroi; acesta e un proverb cunoscut.   
  As mai adaoga: iar nu pentru ca nu ar exista eroi, ci pentru ca celalalt e valet             
   Hegel – Lectii despre filozofia istoriei

Nu e sigur ca Homer a existat in istorie, nici ca descoperitorul Americii ar fi Columb. Rezulta deci de aici ca trebuie contestati toti oamenii mari, geniile, conducatorii spirituali ai lumii? Nu, desigur. Dar trebuie clintita opinia ca oricine poarta cununa de lauri este si un om mare. Un monument nu inseamna deseori decat ca o autoritate cu bani a considerat necesar sa il edifice. Nu inseamna deloc insa ca mai marii acestei lumi sa fie minimizati, daca unele din aceste monumente sunt neavenite, iar altele – foarte necesare de altfel – au fost uitate. Ar trebui sa ne amintim de cele trei busturi ridicate la Fuerte Bulnes, in extremitatea de sud  republicii Chile: primul il arata pe generalul care a cucerit acest fort; cel de al doilea, pe  presedintele statului care a avut idea de a da acest ordin generalului; iar cel de al treilea este al celui care a avut initiativa de a edifica primele doua busturi.

Ce inseamna deci “mare”? Vrem prin asta sa numim niste calitati exceptionale? Care anume? Si oare numai atunci cand ele au fost folosite pentru obtinerea unei realizari deosebite, in timp ce exista atatia ghinionisti sau genii lenese? Sau avem in vedere un exceptional rol in istorie? De ce fel? Oare si in rau sau chiar si cand un om cu insusiri mediocre fost ales sa joace un rol deosebit de starea de lucruri, de complexul de imprejurari, asa cum a fost cazul cu numerosi regi?

Cine cauta raspunsul la aceste intrebari ajunge la mitologia antica sau in coridoarele semiinfundate ale sufletului uman. “Mari” cu adevarat ar fi atunci doar zeii sau Dumnezeu. Psalmistul spune: “Dumnezeu e mare si trebuie laudat, iar maretia lui e de necercetat”. Iar Iisus zicea: “Tatal meu e mai presus de toate” (Ioan 10-29). Faraonii egipteni lasau sa fie divinizati. La fel zeificat a fost si Kiros al II-lea, regele persilor (559 – 529 i.de Chr.), care a permis sa I se adaoge titlul “cel Mare” cu care a intrat in istorie. Alexandru cel Mare a fost sarbatorit in anul 331 i.de Chr. in oaza Shiva din Sahara de preotul oracolului, drept fiu al lui Ammon, cea mai inalta zeitate egipteana. Generos din fire, el nu a contestat originea sa divina.

Atunci cand se adaoga “cel Mare” la numele lui Carol, Petru, Stefan, asta inalta personajul. Friedrich der Grosse (1712 – 1786) este ultimul din lume care si-a atribuit acest titlu. Un substrat mitic se intrevede si sub cuvantul “erou”. Eroii erau semizei in mitologia greaca, ca de pilda Achile, stranepotul lui Zeus. Apoi cuvantul a fost transferat unor persoane istorice ca de pilda lui Lysandru, conducator de osti spartan, care a pus capat razboiului peloponezian. Anglo-saxonii folosesc curent cuvantul “hero” pentru marile personalitati, iar la fel fac si germanii. In 1826 Schleiermacherii numea pe oamenii mari “eroi ai speciei umane, genuri demonice dupa natura lor regeasca si domnitoare”. Chiar in 1956, in lucrarea colectiva “Mari germani”se poate citi ca “Arhimede, Newton si Gauss au fost cei trei eroi ai stiintelor”.

“Oamenii mari se constituie ca ideal ce confera o inalta valoare lumii si indeosebi natiunii lor” scria Jakob Burckhardt in cartea “Despre noroc si ghinion in istoria lumii” (1871). “Ei dau celorlalti un patos, o stare de entuziasm care emotioneaza, care patrunde in cele mai profunde straturi ale intelectului prin sentimental difuz al maretiei. Ei confera justete lucrurilor si ajuta la refacerea puterilor dupa infrangere”.  Astfel Napoleon, cu toate nenorocirile pe care le-a adus francezilor, ramane pentru ei “o figura de incomparabila valoare”. Alte figuri salvatoare, de conducatori puternici si intelepti au fost Romulus si Wilhelm Tell. Pentru Francis Bacon (1625) Romulus a fost, alaturi de Cezar, unul dintre cei doi “mari oameni ai faptei”. Astazi nimeni nu mai pretinde ca povestea cu Remus si Romulus a fost o legenda. Ca si Wilhelm Tell  de altfel, caci arcasul fara frica ce ar fi murit in 1386 si care este astazi eroul national al Elvetiei, in realitate nu a trait niciodata.

Trasaturile prin care lexicoanele incearca sa defineasca maretia istorica a unui personaj, se limiteaza la creativitate (ceeace ar fi valabil doar pentru artisti), la nobletea sufleteasca (ceeace i-ar exclude pe multi descoperitori, scriitori si conducatori militari) si la noutatea adusa lumii (ceeace deasemenea ar elimina o seama de intelepti oameni de stat ce s-au multumit “doar” sa contribuie la fericirea poporului lor. Mai apropiati de definirea corecta par a fi Schopenhauer si Burckhardt, care iau drept criteriu caracterul de neinlocuit al omului mare. Schopenhauer scrie: “Fiecare geniu aduce lumii prin opera sa un dar, care in aceasta alcatuire nu ar fi putut sa fie faurita de altcineva”. Burkhardt accentueaza asta : “Omul mare este cel fara de care lumea ni s-ar parea imperfecta. Anumite mari performante au putut fi infaptuite doar in timpul si in conditiile respective. Fara omul mare aceste fapte ar fi de neconceput. Desigur ca nici un om nu e de neinlocuit, dar cei putini care sunt cu adevarat mari, poseda maretie. Unic si cu adevarat imposibil de inlocuit este cel dotat cu un intelect peste normal, cu o forta morala exceptionala, cel a carui actiune asupra unui tot (popoare sau culturi) s-a refrans asupra intregii umanitati”.

(vezi partea II-a a articolului)

CALEIDOSCOP (II)

May 2, 2008

                                               CALEIDOSCOP (II)

 

            Cine face parte din Superclasa mondiala ? David Rothkopf, membru al organizatiei americane „Carnegie Endowment for International Peace“ si autor a numeroase articole despre rolul Americii in lume, a publicat recent o carte de 400 pagini intitulata „Superclass“. In ea sunt prezentate, pe baza a nenumarate interviuri si investigatii, personalitatile elitei mondiale, adica a celor care in economie, finante, politica, armata, cultura si alte domenii (inclusiv in cele ce actioneaza din umbra, de pilda terorism sau organizatii criminale) au cel mai important rol in definirea a ceeace inseamna astazi puterea pe glob. Este asa numita „Superclasa“ de oameni ce au o influenta fara precedent in conducerea lumii. Rothkopf considera ca numai 6.000 persoane fac parte din aceasta „clasa“, adica unul la un milion de oameni din populatia pamantului. Fiecare din cei ce fac parte din aceasta categorie poseda insusirea de a influenta intr-un fel sau altul viata a milioane de oameni din diferite tari de pe intreg globul. Influenta proprie pe care o exercita in sfera lor este deseori amplificata de relatiile pe care le intretin cu alti membri ai superclasei. Se poate spune ca dansii au mai multe lucruri in comun intre ei decat cu proprii lor concetateni. Este astfel trasa cortina, nu insa fara anumite idei preconcepute, de pe o vasta societate a celor privilegiati, multi despre care stim relativ putin.

            Vom exemplifica cu cateva nume aceasta selectie a expertului american, facuta pe zone geografice, pe varste si pe domenii. In zona Asia-Pacific sunt nominalizati 33 % din intreaga lista, printre care : Lakshmi Mittal (Arcelor Mittal), Kim Jung Il (Coreea de nord) s.a. Sonia Ghandi (India). Din Uniunea Europeana (28 %) sunt inclusi Alexei Miller (Gazprom), Josef Ackermann (Deutsche Bank), Pascal Lamy (WTO – Franta), Silvio Berlusconi (Italia) s.a. In zona Americii de nord  (21%) figureaza Robert Zoellick (World Bank), Arnold Schwarzeneger (California), Oprah Winfrey (star si producator TV), Al Gore (fost VP al SUA, premiul Nobel) s.a. Din America de sud (12 %) fac parte L. Ignacio Lula da Silva (Brazilia), Carlos Slim Helu (Mexic), s.a. Din Africa (5 %) – Ellen Johnson Sirleaf (presedintele Liberiei), Muammar Kaddafi (Libia), Nelson Mandela s.a.

            In selectia pe varste pot fi intalniti : la categoria sub 45 ani – Janus Friis (32 ani, Skype), Oleg Deripaska (40 ani, Rusia) s.a.; la categoria 46-65 ani – Jose Manuel Barroso (52 ani, Comisia U.E.), Zhou Xiaochuan (60, Banca Nationala a Chinei), s.a.; la cei de peste 65 ani – Bernard Ecclestone (78, Formula One – Marea Britanie), Seicul Sabah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah (79, emirul Kuweitului), Michael Bloomberg (66, primarul New-York-ului)  s-a.

            La lista pe sectoare de activitate figureaza : in domeniul politic-militar –George W. Bush (SUA), Vladimir Putin (Rusia), Hu Jintao (China), Angela Merkel (Germania), Nicolas Sarkozy (Franta), Ban Ki-Moon (ONU) s.a. ; in domeniul „business-energy“ – Ratan Tata (India), J. van der Veer (Royal Dutch Shell), H. Lee Scott (Wal-Mart), Jeffrey Immelt (General Electric) s.a.; in domeniul finante – Ben Bernanke (U.S. Federal Reserve), Jean-Claude Trichet (banca centrala U.E.), Ken Lewis (Bank of America) s.a.; in domeniul medii, religie, celebritati, etc. – Papa Benedict XVI ; Rupert Murdoch (New Corp.), Ayatolahul Ali Khamenei (Iran), Bill Gates (Microsoft), Tensin Gyatso – Dalai Lama, s.a.

            O lista de peste o suta de personalitati ale „superclasei“ a fost publicata de Rothkopf in revista Newsweek  si poate fi citita la : www.newsweek.com/id/130932/output/ Bineinteles ca printre ei nu este nici un roman…

 

            CE MAI FAC FEMEILE DIN GUVERNUL FRANCEZ ?  Dupa ce in iunie 2007 Nicolas Sarkozy a depus juramantul, el s-a fotografiat pe treptele palatului Elysee inconjurat de cele zece doamne care faceau parte din noul guvern francez. Un atat de mare numar de femei intr-un guvern a fost privit drept inca una dintre reformele pe care noul presedinte dorea sa le introduca in sistem. Cu atat mai mult cu cat printre ministrese (oare acesta este femininul termenului „ministri“ ?) sunt si trei provenite din familii de imigranti : Rachida Dati (justitie), Fadela Amara (politica urbana) si Rama Yade (drepturile omului).

            Dupa aproape un an insa, imaginea nu mai este atat de armonioasa ca cea initiala. Bilantul reformelor lui „Speedy Sarko“ lasa de dorit si popularitatea lui in sondaje este la nivelul cel mai scazut. Iar enervarea a inceput sa cuprinda si femeile din guvern. Astfel Fadela Amara, fiica unor imigranti algerieni si secretara de stat pentru desvoltarea periferiilor oraselor, a declarat ca aprobarea introducerii de teste genetice pentru solicitantii de cetatenie franceza este ceva „desgustator“. La critica ce i-a fost adusa in guvern ea a replicat ca la alegerile din 2012 nu are de gand sa il mai voteze pe Sarkozy.

            Rama Yade, negresa, fiica unui diplomat din Senegal si secretar de stat in ministerul de externe cu problemele drepturilor omului, a declarat presei cu ocazia vizitei la Paris in luna decembrie a dictatorului libian Moammar Khaddafi ca „Franta nu e un pres de sters picioarele de sangele crimelor acestuia“. Nesinchisindu-se de observatia critica pe care i-a facut-o Sarkozy, ea a cerut recent ca presedintele Frantei sa boicoteze jocurile olimpice de la Beijing.

            In fine Rachida Dati, slabiciunea lui Sarkozy, si ea provenita dintr-o familie algeriana saraca cu o gramada de copii, a suscitat iritarea prin sumele astronomice cheltuite cu receptiile fastuoase, calatoriile si rochiile comandate. Fapt care a facut-o pe Rashida Dati sa marturiseasca ironic presei : „Am incercat sa discut cu ea despre istoria celei de a 5-a republici, dar nu e interesata decat de party-uri si imbracaminte“.

            In fine d-na Nathalie Kosciusko-Morizet (numita scurt NKZ), secretar de stat la mediul ambiant, a apreciat discursul propriului sau ministru la desbaterea in parlament despre plantele genetic modificate, drept „o competitie a lasitatii“.

            Motivul ce il face pe Sarkozy sa nu ia nici o masura fata de aceste derapaje este probabil situatia sa precara in sondaje. Iar d-na NKZ este intangibila si pentru ca este buna prietena cu Clara Bruni, noua sotie a presedintelui…