Posts Tagged ‘PIB’

CE INSEAMNA BUNASTAREA UNEI NATIUNI?

September 25, 2009

 Mult timp s-a crezut ca starea, mai buna sau mai rea, a unei tari, se reflecta in marimea Produsului Intern Brut (PIB, sau in limba engleza Gross Domestic Product – GDP), adica un indicator economic unic ce exprima valoarea totala a marfurilor si serviciilor realizate de populatia unei tari in decursul unui an. Dar chiar autorul notiunii, economistul american de origine rusa Simon Kuznets, recunostea in 1934 ca “bunastarea unei natiuni nu poate fi decat cu dificultate masurata doar prin marimea venitului national”. Datele statistice ce se iau in calculul PIB nu includ de pilda munca la negru, munca neplatita din gospodarie(prepararea hranei, curatirea locuintei, spalarea si calcarea rufelor etc.), munca in functii onorifice etc. Daca ingrijirea unui bolnav sau unui batran este lasata pe seama unui serviciu sanitar, acest lucru este luat in calculul economic, dar nu cand aceiasi munca este efectuata acasa de fiica celui suferind. Iar cand o mama isi alapteaza copilul la san, acesta e un lucru bun pentru copil, dar ingrijirea lui e luata in calculul PIB doar atunci cand mama se duce si cumpara de la magazin laptele si sticluta cu biberon. Pe de alta parte datele PIB pot arata valori in crestere de la an la an, in timp ce satisfactia populatiei pentru viata pe care o duce sa fie in scadere. De ce? Pentru ca ritmul de crestere al economiei nu e o garantie a progresului social, importanta fiind felul in care se repartizeaza roadele acestei cresteri. De pilda din 2000 pana in 2008, in Statele Unite PIB pe cap de locuitor a sporit in medie cu 9%. O ancheta a aratat insa recent ca in aceasta perioada, pentru 50% din populatia americana veniturile au scazut cu 4%. Deci a avut loc o crestere economica insotita de o regresie sociala.
 Acest fapt a determinat ca inca din anii 50 ai secolului trecut sa se caute alti indicatori pentru exprimarea bunastarii. Printre acestia sunt de mentionat :
 • indicele Gini, prin care se masoara cat de egala sau inegala este distributia avutiei in interiorul unei tari ;
. indicele desvoltarii umane (HDI), alcatuit din PIB pe locuitor masurat in valori PPP (Purchasing Power Parity), cu includerea nivelului de viata si de educatie;
 • indicatorii ISEW (Index of Sustainable Economic Welfare) si GPI (Genuine Progress Indicator), care masoara performanta economica cu luarea in consideratie a gradului de mentinere a nivelului cresterii.

Insatisfactia folosirii acestor indicatori l-a determinat pe presedintele Frantei sa convoace o comisie de experti, printre care 5 laureati ai premiului Nobel, care sa elaboreze propuneri pentru o corecta masurare a performantei economice si a progresului social (http://stiglitz-sen-fitoussi.fr/en/index.htm). Raportul acestei comisii (numit succint “raportul Stiglitz”), a fost depus recent pe masa presedintelui Sarkozy. El urmareste – dupa cum arata unul dintre membrii sai, Jean-Paul Fitoussi, intr-un interviu dat ziarului Le Monde din 16.06.2009 – trei linii directoare.
Mai intai, se propune imbunatatirea sistemului statisticilor nationale, pentru a se tine seama de evolutia lumii. De pilda, in mai toate tarile a sporit cota cheltuielilor publice, dar cum se poate masura contributia sectorului de sanatate sau de educatie la bunastarea natiunii? Cheltuielile bugetare pentru aceasta nu spun nimic in ce priveste calitatea serviciilor de sanatate sau a invatamantului. Cheltuielile pot fie egale in doua tari, dar rezultatele – diferite. In SUA cheltuielile pentru sanatate reprezinta 15% din PIB, iar in Franta si Germania – 11%. De aici s-ar trage concluzia ca americanul este mai bine servit in spitale si cu medicamente decat europenii. Se stie insa ca rezultatele sistemului de sanatate american sunt mai slabe decat din cele doua tari europene. De aceea nu cheltuielile statului, ci alti indicatori, ca de pilda speranta de viata sau proportia persoanelor obeze, pot scoate la iveala aceasta discrepanta.
In al doilea rand, raportul tine sa determine ce este mai important in existenta oamenilor, adica calitatea vietii. Nu este vorba despre gradul de fericire, ci de lucruri masurabile. Averea si veniturile, nivelul de educatie, nivelul de sanatate, gradul de incredere in justitie. In privinta acestui din urma punct, se arata ca sporirea sentimentului de neincredere a populatiei, face sa creasca numarul proceselor si cautarea dreptatii prin tribunale. Desigur ca asta sporeste PIB, caci vor fi mai multi judecatori si avocati. Dar dovedeste si o sporire a neincrederii oamenilor intre ei, ceeace ii impinge a se dea in judecata. Este si aceasta o degradare a bunei stari in societate. Un alt aspect important: toate anchetele realizate in lume in randurile somerilor au aratat ca individul intrat in somaj resimte pierderea identitatii, are sentimentul inutilitatii, ca somerii cad mai usor victime bolilor psihice si somatice. Somajul constituie o deteriorare considerabila a calitatii vietii, facand costul lui pe ansamblu mai ridicat decat pierderea de bani pe care o simt in buzunar somerii.
In fine, in al treilea rand, raportul face propuneri de includere a desvoltarii durabile in calculul indicelui progresului economic si social, adica masurarea sustenabilitatii, a tot ceeace lasam mostenire generatiilor de dupa noi. Problema e esentiala, caci cuprinde atat capitalul fizic, capitalul uman, cat si mediul si capitalul natural. Fara un asemenea indicator de sustenabilitate, am putea fi confruntati cu catastrofe pe care nu le intrezarim in acest moment. Criza actuala este si rezultatul lipsei cresterii durabile ce a precedat-o. Indicii pe care ii aveam erau neconcludenti, caci masurarea bogatiei societatii fusese incredintata pietelor financiare.
J-P. Fitoussi mentioneaza ca raportul a fost acceptat de presedintele Frantei, care a dispus ca indicatorii din el sa devina operativi in sistemul statistic francez (INSEE), desi riscul politic al publicarii in mod regulat a indicatorilor de inegalitate sociala este mare. Mai mult decat atat, secretarul general al OCDE a declarat ca va sustine introducerea acestor indici si in celelalte tari membre ale organizatiei.
                                                       *
 Ar fi multe de comentat si de noi pe seama raportului Stiglitz. Se vede cat de importanta a devenit astazi pentru oamenii politici responsabili luarea – in mod stiintific – a pulsului natiunii pe care o conduc. Problemei masurarii calitatii vietei i s-a acordat atentie si la noi in tara in trecut, prin studiile sociologice ale echipei condusa de Catalin Zamfir (cartea “Modul de viata si calitatea vietii” – 1982). Din pacate aceste studii nu au fost luate in consideratie de conducerea de atunci, rupta total de framantarile si grijile poporului. Ceva mai recent, in 2001, primul-ministru Adrian Nastase a sprijinit infiintarea Comisiei Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS), care insa odata cu schimbarea guvernului si-a incetat activitatea. Este de sperat ca preocuparile actuale din Uniunea Europeana pentru evaluarea cu sinceritate a discrepantelor sociale si masurarea cu noi instrumente a progresului economic si social, sa conduca si in tara noastra la depasirea marasmului de autosatisfactie dat de simpla lozinca “Sa traiti bine!”.

Advertisements

CALEIDOSCOP MONDIAL (X)

December 4, 2008

                                    

            Desvoltarea Rusiei in urmatorii 12 ani. – La 25 noiembrie, primul ministru al Rusiei, Vladimir Putin, a aprobat „Conceptia desvoltarii social-economice a Rusiei pana in anul 2020“. Totodata s-a prevazut ca pana la 1 august 2009 Ministerul desvoltarii economice a Rusiei sa elaboreze, cu atragerea celorlalte ministere, si sa prezinte o prognoza a desvoltarii pana in 2030.

            „Conceptia 2020“ prevede o crestere a PIB/locuitor de la 13,9 mii USdol. la 30 mii USdol. Salariul mediu va fi de cca. 2.700 USdol./luna (in expresie Purchasing Power Parity). Peste 12 ani se prevede ca Rusia sa devina a 5-a tara din lume la venitul pe locuitor (in PPP). Daca in prezent clasa mijlocie ruseasca reprezinta cam 20% din total, Conceptia 2020 prevede ca ponderea sa sporeasca in urmatorii 12 ani la 50%. Durata medie de viata va creste la min. 75 ani, productivitatea muncii va spori de 2-3 ori, iar in unele ramuri – de 4 ori fata de nivelul 2008. Consumul de energie pe unitatea de produs va scadea la jumatate.

            Tinand seama de fluctuatia preturilor la hidrocarburi, s-a considerat ca daca nivelul mondial al pretului la barilul de titei va scadea cu 20 USdol./baril ritmul de crestere al PIB al Rusiei va scadea si el cu cca. 0,5%, dar daca pretul in acesti 12 ani va spori cu 35-40 USdol./baril, atunci si ritmul cresterii PIB va spori cu 0,3-0,4%. „Conceptia 2020“ mai tine seama si de efectele crizei financiare mondiale, ce deja isi arata efectele asupra economiei Rusiei. Se arata ca aceste efecte nu vor dura peste anul 2010 – 2012, dupa care se va intra in ritmul „economiei inovationale“ pana in 2020.

            Un plan ambitios deci, care – desi contine prevederi ce ni se par excesiv de optimiste – ar fi bine sa fie luat in consideratie de guvernele viitoare ale Romaniei, pentru o eventuala strangere a legaturilor economice. Iar aceasta, doar daca nu se va acorda preferinta ignorarii in continuare a Rusiei, pentru satisfacerea ambitiilor politice si a intereselor economice ale altor mari puteri.

                                                           *

            Inechitatea sociala ucide.– Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a dat publicitatii la 28 august 2008 a unui raport de 256 pagini intitulat „Sa umplem un gol in decursul unei generatii“, elaborarea caruia a durat 3 ani. El releva efectele asupra sanatatii oamenilor ale discrepantelor sociale, atat intre diverse tari, cat si in interiorul aceleiasi tari.  Daca speranta medie de viata a unui nou-nascut american este cu 17 ani mai mare decat cea a unui bebelus din India, acelasi indicator pentru un prunc nascut intr-un cartier sarac al orasului scotian Glasgow este cu 28 ani mai mica decat a unui nou-nascut din cartierul bogatilor din acelasi oras. „Repartizarea inegala a factorilor ce dauneaza sanatatii nu este in nici un caz un fenomen natural. Ea rezulta din efectele cumulate ale unor programe sociale insuficiente, ale unor modalitati economice nejuste si ale unor strategii politice prost concepute“ se spune in raport. Reducerea inegalitatilor in lume trece desigur prin un acces mai usor la bunurile elementare (apa, hrana, locuinta, ingrijirea medicala, asigurarea cu energie), dar si prin educatie, cultura, urbanism armonios si conditii bune de munca. Iar golul in materie de sanatate nu va fi umplut daca „nu se va imbunatati viata femeilor si tinerelor fete“, punandu-se capat discriminarilor de care sufera acestea.  

            Comisia care a elaborat acest raport se situeaza evident pe pozitii radical deosebite de recomandarile liberale ale OCDE , facand un adevarat rechizitoriu impotriva politicilor economice preconizate de institutiile financiare internationale si aplicate in numeroase tari. „Asigurarea unui loc de munca tuturor si a unor conditii de lucru decente si corect remunerate  trebuie sa se situeze in centrul politicii si strategiilor de desvoltare nationala

            Raportul recomanda „instaurarea unei protectii sociale universale generoase“, ca si importante investitii in domeniul sanatatii. „Sanatatea nu e un bun negociabil“, drept urmare ea nu trebuie data in cea mai mare parte pe mana sectorului privat. „Piata nu poate garanta servicii si bunuri indispensabile sanatatii publice si deci finantarea acesteia din urma necesita o atentie speciala din partea statului. Iar asta impune introducerea unui impozit progresiv, deoarece s-a dovedit ca o redistribuire echitabila, chiar modesta, a avutiei nationale, contribuie  mai mult la reducerea saraciei decat unica si simpla crestere economica“.

            Dupa parcurgerea sau macar rasfoirea acestui raport plin de date cutremuratoare privind influenta saraciei asupra sanatatii , se pune intrebarea daca nu ar trebui ca pe toate cutiile de medicamente sa se scrie „Nedreptatea sociala ucide!“ sau „Reducerea impozitului dauneaza sanatatii!“. Multi romani simt insa de mult acest lucru pe propria lor piele…