Posts Tagged ‘Polonia’

Cu Adam Michnik despre pericolul Viktor Orban

August 7, 2013

Pe Adam Michnik cred ca il stie toata lumea. Fost luptator alaturi de Lech Walesa pentru cauza sindicatului polonez Solidarnosc, fapt pentru care a zacut vreo doi ani la inchisoare, el este acum redactor-sef al ziarului de mare tiraj “Gazeta Wyborcza” si un fel de constiinta publica in tara sa. In interviul pe care l-a acordat saptamanalului german “Der Spiegel” (Nr. 31 din 29 iulie 2013) el isi spune parerea despre tarile foste comuniste din centrul si estul Europei si despre cei ce traiesc in ele. Sunt cateva lucruri despre care merita sa reflectam.

Intrebat cum se explica manifestatiile din Bulgaria impotriva unui guvern abia instalat la putere, Michnik e de parere ca “in tarile din rasaritul Europei este o mare dorinta de libertate, dar lipsesc traditii democratice. Deaceea exista pericolul de anarhie si haos, iar demagogia si populismul sunt dezlantuite. Noi suntem copiii nelegitimi, bastarzi ai comunismului, mentalitatea noastra a fost modelata de el.”
“Felul radical in care se comporta primul ministru maghiar Viktor Orban fata de opozitie si de presa, ca si modul asemanator al sefului opozitiei din Polonia Jaroslaw Kaczynski, inseamna oare” – intreaba Spiegel – “ca pentru tarile din rasarit e acum caracteristic tipul de politician autoritar?”
Michnik recunoaste ca atat in Polonia, cat si in Ungaria sunt politicieni care doresc un altfel de stat. “Ei vor o lovitura de stat latenta, data tiptil. Daca Orban se mentine la putere sau daca in Polonia vine la putere Kaczynski, asta ar fi periculos, caci ambii au o imagine autoritara despre stat, iar la ei democratia este doar o fatada. Orban spune ca e nevoie de o “democratie centralizata a majoritatii” pentru a se putea lua decizii clare. Numai asa s-ar putea evita pericolele crizei economice. Dar asta e tocmai ce a facut si Hitler” precizeaza Michnik “adica decrete speciale si ordonante de urgenta. Este direct drumul spre iad”.

Redactorii de la Spiegel intreaba atunci ce semnificatie are incercarea lui Orban de a introduce in tara sa “un sistem al cooperarii nationale fara nici un compromis”?
Michnik replica: Istoricul britanic Norman Davies a numit aceasta forma de democratie “guvernarea canibalilor”. Adica au loc alegeri democratice, dar dupa aceea partidul castigator ii devoreaza pe cei ce au pierdut. In asta sta lovitura de stat ce se strecoara tiptil: fie prin scoaterea din functiune a institutiilor democratice, fie prin a si le insusi. Ei cred ca sunt singurii ce poseda adevarul. La un anumit moment partidele nu mai au nici o semnificatie, sistemul consta iarasi doar dintr-un monolog al puterii. In vest institutiile democratice sunt mai adanc inradacinate si pot fi aparate. Dar la noi, in aceste tari din rasaritul Europei, totul este inca fragil, usor de sfaramat, chiar si dupa doua decenii de la sfarsitul comunismului.

Spiegel: Orban, Kaczynski si altii spun ca revolutia din 1989 trebuie dusa pana la capat pentru a se lichida resturile comunismului. Oare mai sunt vreun pericol fostii activisti de partid care au ramas, mai mult sau mai putin, in functie?
Michnik: Dupa mine, este bine ca Polonia a adoptat calea impacarii, iar nu cea a razbunarii, a revansei. Pentru ca am spus asta, eu sunt si acum dusmanit. Eu l-am apreciat pe Adenauer, care dupa razboi avea de ales din mai multe posibilitati: fie ca oamenii ce fusesera aderenti ai lui Hitler sa fie bagati la inchisoare, fie ca din ei sa se faca niste democrati. El a ales al doilea drum. In Polonia am vrut sa avem o tara a tuturor polonezilor. Daca s-ar fi adoptat o cale diferita, atunci ar fi trebuit ca toti comunistii sa fie spanzurati de felinare, iar o mica elita sa conduca. Asta ar fi insemnat un anticomunism cu fata bolsevica.

Spiegel: Sub o dreapta autoritara ca cea a lui Orban sau Kaczynski, infloreste iarasi nationalismul. Cum e posibil asa ceva intr-o Europa unita?
Michnik: In vremurile tumultoase pe care le traim, oamenii cauta ceva de care sa se agate. In Ungaria acesta e complexul Trianon: Nici un ungur nu a uitat ca dupa primul razboi mondial, in urma tratatului de la Trianon, doua treimi din regat a trebuit cedat tarilor vecine si ca multi unguri traiesc acum dincolo de granita. Orban foloseste bine acest instrument si predica un nou maghiarism. Eu am scris inca din 1990 ca ultimul stadiu al comunismului este nationalismul. Adica un sistem de gandire care da raspunsuri simple, dar false, la chestiuni complicate. Nationalismul este practic ideologia naturala a regimurilor autoritare.

Spiegel: Cum trebuie sa se comporte occidentul cu Orban?
Michnik: Trebuie criticat pe fata. Europa nu poate sa ramana tacuta fata de Ungaria. La nevoie trebuie impuse sanctiuni. Cand occidentul a aplicat sanctiuni Poloniei dupa introducerea legii martiale in anii ’80, noi am spus ca nu se simte nimic. In realitate sanctiunile au avut un mare efect.
*
Interviul acordat de Adam Michnik saptamanalului german – din care nu am prezentat mai sus decat o parte – este semnificativ in multe privinte. In primul rand, pentru ca este al unui dizident veritabil, care nu a opus rezistenta comunismului polonez doar “prin cultura” sau prin evadare in Occident, ci a patimit in inchisoare pentru ideile sale. Apoi, pentru ca – la aproape un sfert de secol de la prabusirea dictaturii lui Gomulka si a generalului Jaruzelski – el si-a mentinut convingerile despre nevoia in Europa a unei democratii tolerante, dar fara excese. In fine, pentru ca vede in ideologia autoritara si nationalista a lui Viktor Orban, un adevarat pericol pentru viitorul Uniunii Europene. Iar acest semnal de alarma este dat in chip obiectiv, de cineva din Polonia, tara care nu are in contenciosul ei nici un fel de probleme in disputa cu Ungaria.
Criticarea de Michnik a extremismului conducerii de la Budapesta se bazeaza pe teama ca statele Europei ar putea sa cada din nou in capcana sovinismului ce a facut ravagii in perioada interbelica. Ziaristul polonez isi da seama ca exista riscul ca o parte din opinia publica din aceste tari sa fie ademenita, sub drapelul unui anticomunism fara obiect, sa dea crezare lozincilor care nu avantajeaza decat politicieni fara scupule.
In ce priveste Romania, Viktor Orban vine in aceasta tara cand pofteste, fara a mai fi invitat de echivalentul sau ierarhic roman. El participa la adunari, ca cea de la Tusnad, la care populatia maghiara este indemnata sa ridice pretentii de autonomie a Transilvaniei. Nu te poti impiedica sa nu te intrebi pana unde poate merge toleranta oamenilor politici romani fata de aceste provocari, pasivitate stimulata desigur si de comportamentul ingaduitor al Comisiei Uniunii Europene fata de excesele Budapestei.
De ce nu avem macar un Adam Michnik al Romaniei?

Caleidoscop (2)

July 12, 2013

Din articolul „Des amis de trente ans“ de Philippe Lemaire (Le Monde diplomatique din 10 iulie 2013):
In ciuda masacrului, luni 8 iulie la Cairo, de catre soldati a cca. 50 de simpatizanti ai Fratilor musulmani, ajutorul financiar american pentru armata egipteana nu va fi nici sistat, nici redus. “Apreciem ca asa ceva nu ar fi in interesul nostru” a declarat presei purtatorul de cuvant al Casei Albe. Apropierea dintre cele doua armate, care dureaza de 34 de ani, nu e doar financiara. “Avem o relatie suficient de stransa pentru ca ei sa ne asculte”, a recunoscut generalul Martin Dempsey, comandantul suprem al fortelor armate americane.
Asa cum arata Serviciul de Cercetari al Congresului (CRS), incepand din 1979 Washingtonul a varsat, in contul ajutoarelor militare bilaterale pe intreg globul, o suma de 68 miliarde dolari. In fruntea listei celor ce au primit acest ajutor este Israelul, iar Egiptul e pe locul doi. In prezent Israelul primeste anual un ajutor militar de 3 miliarde dolari, iar in curand va beneficia si de o finantare suplimentara de 947 milioane dolari pentru programele de aparare impotriva rachetelor. Armata egipteana primeste anual 1,3 miliarde dolari, ceeace reprezinta patru-cincimi din cheltuielile sale de echipare cu armament. E drept ca jumatate din suma primita trebuie in mod obligatoriu sa fie cheltuita pentru cumpararea de echipament american. Dar armata egipteana e dotata acum cu 777 tancuri Abrams M-1 si 220 avioane de vanatoare F-16 americane. Pe langa aceasta, cca. o suta de ofiteri egipteni sunt trimisi in fiecare an la studii in scolile militare americane.
Ajutorul acordat armatei egiptene nu e considerat de Washington ca un cadou, ci ca un mijloc de a servi interesele Statelor Unite si ale celui mai apropiat aliat al sau din regiune, Israelul.

———————————————————————————
Din Der Spiegel – Nr. 28 din 8 iulie 2013:
La aproape doi ani de la doborarea dictatorului Muammar al-Gaddafi, Libia e in prag de descompunere, afirma o delegatie NATO care a vizitat aceasta tara in luna iunie. “Toate partidele Libiei sunt de parere ca actual situatie din tara este extrem de fragila si de nementinut. Armata si politia nu mai sunt in stare sa garanteze siguranta” scrie in raportul confidential al delegatiei. In Libia este acum “cel mai mare arsenal de arme fara nici un control din lume”, inclusive mine si sisteme portabile de doborare a avioanelor. “Incapacitatea autoritatilor libiene de a exercita controlul asupra teritoriului a permis unor grupari criminale sau alte grupuri inarmate djihadiste sa formeze retele transnationale. Ele isi au baza in Libia si actioneaza in diverse alte tari vecine. Ministrul de externe Mohammed Imhamid Abd al-Asis este amintit ca ar fi spus ca Libia va devein un stat esuat (“failed state”) daca comunitatea international nu intervine. Guvernul de la Tripoli a rugat NATO sa sprijine alcatuirea unei garde nationala de 35.000 oameni. Expertii militari de la Bruxelles sunt insa sceptici in aceasta privinta , caci deocamdata exista garda revolutionara, care este critica la adresa guvernului. Fara atragerea acesteia in procesul de restabilire a autoritatii , nu sunt sanse de rezolvare a impasului.
———————————————————————————–
Din Der Spiegel – Nr. 26 din 24 iunie 2013
La 1 iulie Uniunea Europeana a primit in cadrul ei pe cel de al 28-lea membru: Croatia. Cu acest prilej nu au cazut doar barierele la frontiera, ci si taxele vamale s-au redus cu 20%. Pentru producatorii si comerciantii din tarile industriale ale Europei este o ocazie pentru a lansa o ofensiva a vanzarilor de produse pe aceasta noua piata. Este insa discutabil daca populatia noului membru din Balcani va fi la fel de bucuroasa. Iata mai intai cateva date comparative ale economiei croate fata de cele ale Uniunii Europene (cf. Eurostat):
PIB/loc. (in 2012) : Croatia :10.300 euro ; media UE (27 tari) : 25.600 euro .
Cresterea economica (2012) : Croatia : -2,0%; media UE : -0,3%.
Somajul(aprilie 2013) : Croatia : 18,1%; media UE : 11,0%.
Somajul in randurile tinerilor: Croatia : 51,8%; media UE : 23,4%
Croatia poseda o buna traditie industriala si cadre tehnice bine pregatite. Dar multe firme croate au pierdut deja sansa de a concura cu concernele occidentale. Salariile sunt prea ridicate si prea scazute investitiile. Conform statisticilor Bancii Mondiale, Grecia, Romania si Bulgaria sunt mai bine inzestrate pentru competitie decat Croatia. Speranta Croatiei este cresterea turismului si exportul de fructe (mandarine, ciresi s.a.) Bruxelles-ul va pune la dispozitie chiar in acest an Croatiei 655 milioane euro, iar pana in 2020, pentru adaptarea economiei – 13,7 miliarde euro. Este de vazut daca Croatia va fi capabila sa absoarba aceste fonduri
.

___________________________________________________________________________
Din The Economist din 10 iulie 2013:

Visurile poloneze ca gazul de sist va transforma tara intr-o a doua Norvegie, s-au risipit mult in ultimele luni. Companiile ExxonMobil, Talisman si Maraton Oil care initial erau entuziaste, au renuntat si au parasit tara dupa ce au cercetat conditiile geologice si dificultatile reglementarii legale a forajelor de investigare.

Organizatia Industriala Poloneza de Explorare si Productie (OPPPW) care e principalul grup lobby, se plange ca guvernul pretinde control si drepturi excesive in explorarea gazului de sist. Licenta de explorare de cinci ani, cu o prelungire suplimentara de doar doi ani, ar fi un termen prea redus pentru desvoltare in acest domeniu. Sanctiunile impuse de legislatia actuala in caz de neobtinere de rezultate ar fi deasemenea prea severe.
Se stie ca primul foraj de explorare a fost facut in Polonia in iunie 2010, dupa care au urmat 40 de foraje, din care doar patru cu foraje orizontale, fara a se obtine gaz in cantitati comercializabile. Sistul polonez s-a dovedit mai dificil de fracturat cu tehnologia actuala decat cel din SUA, iar problemele de protectia mediului au fost neglijate pana acum. Industria poloneza depinde in prezent fie de gazul importat din Rusia, fie de arderea carbunilor , cu degajari importante de CO². Polonia sta pe cele mai mari rezerve de carbune din Europa, iar 90% din energia produsa se bazeaza pe carbunele ars in centralele termo-electrice, depasind limitele de degajari admise in UE. .

Una din crimele secolului 20: Katyn

April 6, 2010

Ridicarea si caderea marilor puteri sunt legate de crime impotriva umanitatii. Masacrul de la Katyn, de la care se implinesc zilele acestea 70 de ani, este una dintre sutele de crime de razboi prezentate pe 118 pagini in internet. In aceasta lista figureaza asemenea acte criminale ca de pilda cel din inchisoarea Abu-Graib in care au fost maltratati si ucisi de armata americana prizonieri irakieni, pana la crimele de la Srebenitza, in fosta Iugoslavie, unde mii de civili au fost impuscati fara mila. Dar Katyn, o mica localitate in apropiere de Smolensk, este simbolul unei crime fara precedent in istoria celui de al doilea razboi mondial, atat prin felul, cat si prin proportiile ei.

Se stie ca razboiul a inceput la 1 septembrie 1939, prin intrarea trupelor germane in Polonia. Pe 17 septembrie au trecut granita de est si trupele armatei rosii, pecetluind soarta acestei tari. Drept urmare au cazut prizonieri ai armatei sovietice 242.000 soldati si ofiteri polonezi, in buna parte si ca urmare a ordinului dat de maresalul Edward Smygly-Rydz de a nu opune rezistenta trupelor URSS. Majoritatea prizonierilor au fost repartizati ca mana de lucru in industrie, mine si constructii, dar cca. 20.000 militari de profesie au fost stransi in trei lagare speciale ale NKVD: Kozielsk (langa Smolensk), Starobielsk (langa Harkov) si Ostashkov (langa Kalinin). Aici se gaseau 295 generali, coloneli si sub-coloneli, 2080 maiori si capitani, 6049 locotenenti si sublocotenenti. Raspanditi prin alte lagare erau inca cateva mii de ofiteri si subofiteri din trupele de graniceri, politie si justitie militara.

In luna martie 1940, sapte membri ai biroului politic al PCUS al URSS, si anume Stalin, Molotov, Vorosilov, Mikoian, Kalinin, Kaganovici si Beria, au aprobat raportul strict secret no.794, prezentat de comisarului poporului Lavrentii Beria, in care se propunea ca, fara nici un proces, toti acesti militari sa fie lichidati prin impuscare. In perioada dintre 1 aprilie si 15 mai 1940, au fost astfel executati peste 20.000 de ofiteri si soldati polonezi, din care: 4404 – in padurea Katyn de langa lagarul Kozielsk, 3896 – in lagarul Starobielsk, 6287 – in lagarul Ostashkov. Grupe mai mici de militari prizonieri au fost executati in alte lagare sau inchisori. Au scapat cu viata din acest masacru doar 395 de prizonieri de razboi.

Dupa ce trupele germane au ocupat regiunea Smolensk si au descoperit uriasele morminte de la Katyn, propaganda nazista a facut publica crima « regimului iudeo-bolsevic moscovit ». Partea sovietica a negat cu inversunare faptul, atribuind crima armatei hitleriste. Adevarul a fost recunoscut abia la 13 aprilie 1990 de Mihail Gorbaciov, desi si el negase pana atunci fapta. In octombrie 1992, Boris Eltin a pus la dispozitie opiniei publice dovezile ingrozitoarei crime, nu numai de la Katyn, ci si din celelalte lagare. Dupa cativa ani insa accesul la documente a fost oprit, iar cererile de despagubire din partea familiilor, au fost respinse de Curtea suprema de justitie a Rusiei. Dar la Katyn, care a ramas ca simbol al crimelor de razboi, s-a ridicat in 1999 un monument, la care se vor inchina saptamana viitoare primul ministru rus Vladimir Putin si omologul sau polonez Donald Tusk.

Fara comentarii.