Posts Tagged ‘Sistemul mondial modern’

Immanuel Wallerstein sau o noua strategie pentru stanga mondiala (I)

September 14, 2008

 

                                               IMMANUEL  WALLERSTEIN

                                        sau o noua strategie pentru stanga mondiala (I)

 

            Dreapta liberala de la noi din tara acorda mare atentie inarmarii ideologice a aderentilor sai. Apar carti de si despre gandirea lui Ludwig von Mises, Fr. von Hayek, Milton Friedman, ca sa nu vorbim despre cele de autori romani, antebelici sau din perioada postrevolutie. Publicatiile periodice sunt si ele in majoritate tributare spiritului de dreapta, iar cele ce cauta sa pastreze echidistanta, prefera sa nu se aventureze pe taramul ideilor de stanga. Daca deci dreapta politica romaneasca militeaza activ in sustinerea doctrinei liberale, nu acelasi lucru se poate spune despre stanga, ce pare prea putin preocupata de nevoile intelectualitatii de a cunoaste evolutia gandirii de stanga dupa prebusirea comunismului.

            Iata de ce aparitia in limba romana cartii lui Immanuel Wallerstein „Declinul puterii americane“ (Ed. Incitatus – 2005) ar fi trebuit salutata si sa suscite desbateri. Autorul, profesot la Yale University, a fost presedinte al Asociatiei Internationale de sociologie intre 1994 si 1998, iar pana in 2005 a condus Centrul Fernand Braudel pentru Studierea Economiilor, Sistemelor Istorice si Civilizatiei. Este autorul mai multor carti printre care bestsellerul „Sistemul mondial modern“.

            In cele de mai jos voi prezenta, intr-o forma rezumata, doua capitole din cartea amintita aparuta in romaneste, privitoare la perspectivele stangii in evolutia unei lumi aflata inca in tranzitie (pag. 177-206).

 

            Un aforism spune : Singurul lucru absolut sigur este viitorul, pe cata vreme trecutul se schimba in permanenta“. Stanga mondiala are are azi doua trecuturi care au disparut: simbolul Revolutiei Franceze si traectoria Revolutiei Ruse. Prima a avut drept premisa credinta in progres si rationalitatea omenirii. De aici decurge teoria optimista ca istoria poate fi privita ca un proces liniar ascendent si ireversibil. Din pacate aceasta teorie nu s-a putut experimenta in practica. Revolutia rusa, o continuare a celei franceze, s-a concretizat practic in teoria leninista a istoriei, inca si mai optimista, ce sustinea ca acolo unde un partid comunist detine fara contestare puterea politica, statul se afla pe drumul progresului istoric si nimic nu il mai poate abate de la el.

            Ambele aceste teorii au fost puse sub semnul intrebarii in ultimele doua decenii. Iar acest lucru a descumpanit grav stanga mondiala, ceeace reprezinta o mutatie geoculturala de proportii. Neoliberalii sustin ca asta era inevitabil, caci – dupa ei – o societate buna este una caracterizata prin fluxul liber, descatusat, al factorilor de productie. Dar asta e un miraj, o inselatorie deliberata. O alta explicatie, data de o parte a stangii, este ca teoria e buna, dar pe parcurs ea a fost deformata si deci trebuie sa luam drumul de la inceput. Este ca si cum ti-ai lua dorintele drept realitate,caci leninismul nu poate fi resuscitat. In fine, o a treia explicatie este ca prabusirea acestei teorii a istoriei a fost atat o cauza, cat si o consecinta a crizei sistemului mondial capitalist. Miscarile antisistem (comunismul, social-democratia si miscarile de eliberare nationala) au fost doar niste produse ale sistemului mondial capitalist, servind – in mod paradoxal – drept suport istoric si cultural la stabilitatea politica relativa a sistemului. Dar credinta in caracterul inevitabil al progresului a avut un rol depolitizant atunci cand o miscare antisistem a ajuns la putere.

            Situatia actuala a stangii mondiale este urmatoarea : 1) Dupa 500 de ani de existenta, sistemul capitalist mondial se gaseste pentru prima data in criza sistemica, iar noi insine – intr-o epoca de tranzitie;  2) Rezultatul nu poate fi decat incert, dar – tot in premiera – exista perspectiva reala a unei schimbari fundamentale care ar putea fi progresista, fara a fi sigur ca va fi asa; 3) In aceasta conjunctura, problema principala a stangii mondiale este ca strategia de transformare a lumii elaborata in sec.XIX e perimata.

            CRIZA SISTEMICA – In explicarea crizei sistemice, trebuie tinut seama ca intreaga ofensiva neoliberala din ultimele doua decenii nu e decat o incercare de proportii de a incetini cresterea costurilor de productie, in primul rand prin micsorarea salariilor si impozitelor si prin reducerea cheltuielilor de productie prin tehnologii avansate. Alan Greenspan si ai lui cred ca o cauza majora a inflatiei este obtinerea de catre muncitori a unor salarii mai mari. Dar salariile cresc numai cand muncitorii se organizeaza. Daca privim din perspectiva celor 500 de ani, se vede ca a avut o transferare regulata a procesului de productie catre zonele nou incorporate in economia mondiala capitalista, deoarece in aceste zone, de regula rurale, forta de munca poate fi mai usor convinsa sa se vanda la un nivel de salarizare sub standardele mondiale. Dar dupa ce muncitorii invata cum functioneaza noua piata a mainii de lucru, incep sa se organizeze si sa ceara salarii mai mari. Capitalistul e nevoit sa fuga mereu, numai ca in prezent au ramas destul de putine locuri in care sa se refugieze. O alta cale de reducere a costurilor de productei sta in externalizarea lor pe seama statului : capitalistul arunca deseuri in afara proprietatii sale fara sa plateasca; isi procura input-urile fara a se ingriji de regenerarea lor; utilizeaza gratuit infrastructura construita pe cheltuiala colectivitatii s.a. In fine, impozitele  cresc continuu, ca urmare a democratizarii lumii si a ridicarii nivelului de trai: Oamenii cer  statului sa aloce mai multi bani pentru invatamant, sanatate, asigurari pe viata. Sunt opuneri, dar in cele din urma se accepta, caci acesta e pretul stabilitatii politice relative.

            TRANZITIA SISTEMICA – Ce inseamna ca un sistem sa intre in criza sistemica? Inseamna ca mecanismele folosite pentru a tine sistemul in echilibru nu mai pot functiona. Ca nu mai pot fi stapanite contradictiile sistemului. Ca acesta e pe cale sa intre intr-o perioada de haos si ca in cele din urma se vor crea mai multe sisteme noi. Inseamna ca rezultatul este incert si deschis creatiei.

            Revolutia Franceza si Revolutia Rusa au fost niste eforturi uriase si de lunga durata de a transforma lumea, dar ele au schimbat mult mai putin decat intentionau sa schimbe. Pe masura ce ele au implementat schimbarile preconizate, multe din acestea au fost rasturnate sau subminate. Politica haotica a tranzitiei este diferita. Este o politica de acaparare a avantajelor si functiilor intr-o vreme cand totul este posibil, cand confuzia ideologica si analitica devine realitate structurala, iar nu accidentala. Economia vietii de zi cu zi e supusa unor mari fluctuatii , masinaria sociala pare mai fragila, institutiile ce garanteaza siguranta imediata a cetateanului par sovaielnice.

            Care vor fi reactiile fortelor politice intr-o asemenea situatie? Majoritatea va impartasi confuzia generala si va recurge – cu si mai multa duritate – la traditionalele politici pe termen scurt. O minoritate, suficient de inteligenta ca sa priceapa ca sistemul actual se prabuseste, va dori ca si in noul sistem sa asigure pozitia privilegiata a membrilor sai. Ea va implementa forme atragatoare, radicale, progresiste, dar inselatoare. Este strategia : sa se schimbe totul ca sa nu se schimbe nimic. Dar, de cealalta parte a campului de lupta virtual, se vor afla toti cei ce ar dori sa reconstruiasca lumea astfel incat ea sa fie mai democrata, mai egalitara. Acestia reprezinta stanga si actioneaza acum cu nesiguranta, intr-o stare de depresie. Stanga nu are insa voie sa fie nici slaba, nici depresiva. Nu stim cine va castiga suprematia in aceasta lupta. Deocamdata nu exista nici o tabara castigatoare careia sa ne raliem. Exista numai lupta aspra in care trebuie sa facem sa predomine ratiunea.

Immanuel Wallerstein sau o noua strategie pentru stanga mondiala (II)

September 14, 2008

(urmare)

STRATEGIA STANGII MONDIALE – In ce a constat gresala strategica a stangii in sec.XIX si XX ? Stategia sa de baza a fost conceptia celor „doi pasi“: mai intai, obtinerea puterii in stat, apoi transformarea lumii. Ea a esuat pentru ca, odata realizat primul pas, noile regimuri s-au dovedit incapabile de a-l face si pe cel de al doilea. Iar aceasta nu pentru ca liderii lor „au tradat“ sau „s-au vandut“. In sistemul mondial capitalist cei de la putere nu pot face chiar orice doresc, ci sunt constransi de diverse institutii si de sistemul interstatal, la concesii. Aidoma copacilor in furtuna, aceste regimuri fie s-au indoit, fie au fost frante. Printre prejudecatile ce impingeau stanga spre o orientare etatista a fost si proclamarea drept lozinca a treimii „libertate , egalitate, fraternitate“. In practica, chiar la inceput, cei mai multi au renuntat la partea cu fraternitatea, pe motiv ca era mai mult sentimentala. Liberalii sustineau ca libertatea este singurul lucru important si ca egalitatea e un pericol pentru libertate. Stanga leninista a ripostat , insistand ca egalitatea economica sa aiba prioritate fata de libertatea politica. Era un raspuns gresit. Raspunsul corect este ca nu exista nici o posibilitate de a separa egalitatea de libertate. Nimeni nu poate fi liber sa aleaga daca optiunile sale sunt restrictionate de o pozitie inegala in societate.Si nimeni nu poate fi egal daca nu are gradul de libertate pe care il au si ceilalti, adica daca nu se bucura de aceleasi drepturi politice si de acelasi grad de participare la procesul decizional.

            Astazi stanga e in mare dificultate. Erorile stangii si strategia ei esuata fac parte din dezordinea cauzata de criza generala a sistemului mondial capitalist. Ce putem face acum noi, cei de stanga? In primul rand – o analiza pe lunga durata a economiei mondiale, deosebind ritmurile ciclice de tendintele seculare, pentru a distinge perioadele de functionare normala de cele de criza structurala. Analiza va trebui sa aiba drept tel scoaterea din gandirea noastra a categoriilor mostenite din sec.XIX. Dar analiza, urgenta si importanta desigur, nu inseamna actiune. Actiunea presupune organizare. Iar sistemul centralismului democratic, adica un grad inalt de coordonare in cadrul unei structuri ierarhice unice, nu e adecvat pentru organizare in noile conditii. Trebuie create noi tipuri de coalitii de stanga, punandu-se pentru asta accentul pe trei directii.

            Prima directie este „fortarea liberalilor sa fie liberali“. Retorica liberala se bazeaza pe optiunea individuala, insa in practica ei nu doresc sau nu pot sa-si aplice propria retorica. In teorie liberalii pretind neamestecul guvernului in deciziile oamenilor de afaceri. In practica insa ei fac apel la stat pentru a fi salvati la ananghie. Dar cand cineva esueaza pe piata nu trebuie salvat de stat, caci capitalistii daca isi iau profitul cand reusesc, trebuie sa-si asume si pierderile cand dau gres.

            A doua directie este intocmirea unui program pozitiv propriu, in care ideea centrala trebuie sa fie reducerea inegalitatilor. Sistemul mondial capitalist a dus la cea mai mare polarizare geografica a privilegiilor pe care a cunoscut-o vreodata omenirea. Trebuie sa se vorbeasca insa nu numai de depasirea inegalitatilor economice, ci si a inegalitatilor de clasa, gen, rasa, etnie, generatie.

            A treia directie este reconstruirea institutiilor noastre economice de baza. In cazul in care capitalismul se va prabusi, va trebui sa avem o alternativa pentru indeplinirea obiectivului socialist traditional, un sistem care sa amplifice la maximum utilitatea colectiva si distribuirea echitabila. Azi nu mai exista nici o miscare sau un partid de stanga care sa militeze in continuare pentru socializarea sau nationalizarea mijloacelor de productie. Avantajele proprietatii private pot fi insa pastrate, eliminand totusi trasaturile negative, prin plasarea activitatilor productive in cadrul unor structuri de marime medie, descentralizate, competitive si non-profit. Problema fundamentala nu e forma de proprietate si nici controlul asupra resurselor economice, ci decomercializarea proceselor economice ale lumii. Decomercializare inseamna eliminarea categoriei profitului. Capitalismul a fost un program de transformare a tuturor lucrurilor in marfuri, cu consecintele negative pe care le stim. Socialismul trebuie sa fie un program pentru decomercializarea tuturor lucrurilor.

            Intrucat sistemul actual se prabuseste, trebuie sa desbatem structurile posibile ale sistemului social istoric pe care vrem sa-l construim, sa gandim structuri alternative pentru urmatoarea jumatate de secol, pe timpul perioadei de tranzitie, sa le incercam ca experiente mentale, dar si ca experienta reala. Daca vom ignora acest aspect, dreapta va veni cu noi alternative neocapitaliste, ale unei ordini ierarhice inegalitare.

            Analizam aceste aspecte sub asediul constant al celor ce doresc sa impiedice realizarea obiectivelor noastre fundamentale si care au la dispozitie resurse puternice. Traim intr-un timp de haos al tranzitiei care ofera oportunitati, dar in acelasi timp creeaza o stare de confuzie si ne preseaza sa renuntam la reconstruirea pe termen lung a sistemului social-istoric in favoarea unor solutii pe termen scurt la problemele urgente. Obiectivul fundamental al stangii mondiale este realizarea unei lumi relativ democratice, relativ egalitare. O astfel de lume este posibila. Modul in care va arata nu poate fi prezis, dar aceasta lume nu este nicidecum imposibila.