Posts Tagged ‘Social-democratie’

SOCIAL-DEMOCRATIA EUROPEANA IN PIERDERE DE VITEZA

September 22, 2009

Pe 27 septembrie in Germania vor avea loc alegeri pentru cei 598 deputati ai parlamentului (Bundestag). De pe acum se intrevad doua posibilitati pentru conducerea tarii in urmatorii patru ani :

 – un guvern de dreapta, alcatuit din reprezentanti ai partidelor crestin-democrat (CDU) si liberal (FDP);

– continuarea actualei mari coalitii alcatuita din ministri ai CDU si ai social-democratilor (SPD).

In ambele variante, functia de cancelar (prim-ministru) al Germaniei ii revine tot d-nei Angela Merkel, presedinta CDU, partid pe care toate sondajele il dau castigator sigur al alegerilor.

O alta varianta, in care social-democratii s-ar coaliza de pilda cu partidul ecologist (Die Grünen) si cu partidul de stanga (Die Linke) pentru a forma guvernul, este lipsita de sanse, deoarece social-democratii resping categoric orice fel de alianta cu partidul lui Oskar Lafontaine si Gregor Gysi. Programul acestora contine pentru SPD prevederi inacceptabile: introducerea unor salarii minime pentru lucratorii tuturor branselor, impozite marite pentru cei bogati, retragerea imediata a celor 3500 de soldati germani din Afganistan s.a.

Pe de alta parte candidatul partidului social-democrat, Frank-Walter Steinmeier, fost vice-cancelar si ministru de externe in ultimii 4 ani in guvernul d-nei Merkel, nu a reusit in sondajele din ultimele luni sa fie cotat cu mai mult de 25% din eventualele voturi, ceeace este cel mai scazut nivel prognozat pentru acest partid fata de alegerile trecute.

Scaderea influentei politice a social-democratiei asupra electoratului este insa un fenomen ce se constata in mai toate tarile europene. Daca in anul 2000, intr-o Uniune Europeana alcatuita din 15 tari, social-democratii erau la putere in 12 tari, in schimb astazi, intr-o Uniune Europeana din 27 state, ei nu mai alcatuiesc singuri guvernul decat in Marea Britanie, Portugalia si Spania, si participa la guvernare, alaturi de alte partide de centru sau dreapta, in Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Austria, Slovenia, Slovacia, Ungaria si Romania.

Glasgow este orasul natal al premierului Gordon Brown si intotdeauna alegerile au dat aici castig de cauza laburistilor. Pana vara trecuta insa, cand la alegerile comunale partidul laburist a iesit pe locul trei fiind devansat nu numai de conservatori, ci si de partidul nationalist scotian. La alegerile pentru parlamentul european din luna iunie, pe intreaga tara partidul laburist britanic nu a luat decat 16,1% din voturi. Iar aceasta are loc intr-o tara unde teoreticianul laburist Anthony Giddens anunta acum zece ani ca New Labour paseste pe “cea de a treia cale”, ceva la mijloc intre capitalism si socialism, o descoperire ce va reforma stanga europeana. Actualul ministru britanic al economiei, Peter Mandelson, a declarat recent ca el crede si astazi in corectitudinea acestui drum.

Decaderea social-democratiei a inceput in tarile scandinave. Incepand din 2001, in Danemarca este la putere o coalitie din partide de centru si de dreapta. In Suedia, tara marelui social-democrat Olof Palme, premierul Göran Persson a pierdut in 2006 alegerile in favoarea unui partid conservator, care poarta numele de moderat si are tupeul sa afirme ca el este cel care “va moderniza social-democratia”. A urmat la rand Finlanda, apoi Grecia si Olanda. In Italia coalitia de partide cu orientare social-democrata si-a tot schimbat conducatorul: dupa d’Alema si dupa Prodi, acum in frunte este fostul primar al Romei, Walter Veltroni, fara ca prin asta sa se clatine guvernul Berlusconi. La Paris socialistii au esuat mai intai cu Jospin, apoi cu d-na Segolene Royal. In prezent in partidul socialist francez se desfasoara o lupta intestina, intre cei mai batrani si lupii tineri, fara sperante ca unul dintre veleitari sa reprezinte un adversar de talie pentru Sarkozy. In Austria, la alegerile din septembrie 2008 partidul socialist al lui Alfred Gusenbauer a avut cel mai scazut rezultat din istoria sa, iar urmasul sau Werner Faymann nu a mai putut forma guvernul decat aliindu-se cu dreapta. Singura tara in care recent socialistii au avut castig in alegeri este Norvegia, dar ea nu face parte din Uniunea Europeana si nu a fost deloc afectata de criza economica mondiala. In parlamentul european de la Strasbourg social-democratii si socialistii nu mai ocupa acum decat un sfert din locurile de deputati.

Toate acestea sunt paradoxale. Economiile tarilor UE sunt lovite de o grava criza, dar oamenii politici social-democrati, care timp de doua decenii au dus politica liberala de eliberare a pietelor financiare de orice reglementari, tac acum chitic. Electoratul probabil ca a inteles asta si ii sanctioneaza cu votul sau. Si totusi de ce ultimele alegeri i-au sanctionat pe social-democrati, desi ei sunt traditional, critici ai capitalismului? Se pare ca doua sunt raspunsurile la aceasta intrebare.

In primul rand, reformistii social-democrati i-au iritat pe aderentii lor prin incercarile de modernizare a liniei partidelor. Tot cautand sa castige noi categorii de alegatori, ei si-au neglijat clientela de baza si au pierdut din credibilitate. Asa a facut Tony Blair, care prin politica sa de dereglementare a pietelor financiare a castigat increderea doar a celor din London City. La fel si Gerhard Schröder, care declara : “Nu mai exista o politica economica de stanga si una de dreapta. Exista doar una moderna si alta nemoderna”, dar care, prin reformele economice luate a sporit numarul somerilor la 5 milioane.

In al doilea rand, partidele conservatoare au abandonat discursul prin care cereau o cat mai mare liberalizare a pietelor, au pus o surdina apelurilor la dereglemantarea sectorului financiar-bancar si s-au afirmat ca partide de centru. Atat Sarkozy, cat si Angela Merkel tin cuvantari in spirit keynesian in care sustin interventia salutara a statului in economie, si nu exclud ca, la nevoie, unele banci sa fie nationalizate. La aceasta brusca, dar oportuna schimbare de atitudine a conservatorilor, social-democratii au aratat ca nu poseda o riposta adecvata, convingatoare. Ei lupta acum nu numai cu adversarii lor de dreapta, liberali, populisti sau ecologisti, ci si cu noile partide ale stangii socialiste radicale, care isi au tot mai multi reprezentanti in parlamentele nationale si au preluat valorile ideologice abandonate in practica de social-democratie.

INVATAMINTE PENTRU STANGA DIN ALEGERILE EUROPENE

June 28, 2009

O selectie a diferitelor puncte de vedere exprimate in presa occidentala cu privire la rezultatul, pe ansamblu modest, obtinut de stanga la recentele alegeri pentru Parlamentul European de la Strasbourg, cred ca este oportuna si utila si pentru cei cu sensibilitate de stanga din tara noastra. Unele opinii ale oamenilor politici occidentali au fost publicate in ziarul francez “Le Monde”(din 26.06.2009), din care cateva pasaje au fost preluate (in franceza) pe blogul d-lui Constantin Gheorghe. Intrucat limba franceza nu e stapanita de multi dintre cei pe care i-ar interesa subiectul, am tradus eu in limba romana unele fragmente din aceste articole ale catorva cativa fruntasi ai miscarii socialiste europene. Trebuie subliniat ca unele explicatii date de autori cauzelor esecului stangii la aceste alegeri, sunt legate si de specificul unor situatii proprii tarii respective si este destul de greu sa fie generalizate la scara continentului.

Abandonarea luptei contra inegalitatilor explica esecul socialistilor europeni
de Bo Rothstein (seful catedrei de stiinte politice la universitatea din Göteborg – Suedia):
Usturatoarea infrangere a partidelor socialiste si social-democrate la alegerile europene este mai curand un mister. Principalul motiv pentru care stanga putea fi victorioasa este, bine inteles, esecul ideologiei neoliberale, conform careia pietele ar functiona mai bine fara nici un amestec din afara. Prabusirea sistemului financiar a permis tuturor sa inteleaga ca aceasta ideologie, dominanta de un sfert de secol, este acum depasita.
Programul socialist traditional – economia keynesiana si reglementarea sociala a pietelor – ar fi trebuit deci sa aduca voturi stangii. Acest lucru nu s-a produs deoarece conducatorii partidelor de dreapta din Europa, de pilda Sarkozy, Merkel si primii ministri suedez si danez, au preluat ei tema si astfel au devansat programul socialistilor, nelasandu-le acestora spatiu de manevra.
Este inca si mai greu de inteles esecul stangii cand se vede ca inegalitatile sociale si economice ameninta bunastarea societatii. Reducerea acestor inegalitati, prin diferite sisteme de protectie sociala, servicii sociale si invatamant public de calitate, a dat rezultate, iar asta a fost pana acum strategia traditionala a stangii. De aceea ea ar fi trebuit sa castige alegerile.
Printre motivele ale esecului stangii sta si abandonarea de ea a politicii iluministe, bazata pe ideea existentei “omului universal” si a drepturilor sale. In schimb, prioritatile partidelor de stanga s-au indreptat spre o gandire post-modernista si intelectual obscura, incapabila a-si imagina ca o politica se poate sprijini pe o combinare ideologica intre ce este in teorie bine si ce este in practica posibil. Stanga a abandonat politica bazata pe drepturile “omului universal” si a fost depasita de asa zisa “politica identitara”. In loc de a duce o politica “pentru toti”, stanga a devenit un conglomerat al fortelor ce pun in prim plan interesele diferitelor grupuri de persoane ce se cred oprimati sau marginalizati, in functie de rasa, religie, orientare sexuala, specificul sexului, interese culturale, handicap mental sau fizic, etc. Aceasta politica identitara este factor de divizare, caci se sprijina pe ideea mobilizarii politice contra majoritatii. E greu sa formezi majoritatea politica, prin simpla adunare a unor politici identitare, care in fond au prea putine lucruri in comun. Prioritatea acordata anterior de stanga programelor sociale universale a fost inlocuita cu programe ce se adreseaza unor grupuri identitare specifice. Stanga, in loc sa-i stranga pe toti impreuna, a devenit antimajoritara si asta a dus la infrangere.

Social-democratia trebuie sa aleaga intre protest si dorinta de putere
de Dennis McShane deputat laburist britanic
Stanga democratica se infrunta cu partide adverse ce si-au insusit valorile sale si ii smulg din electorat. Populismul nationalist, inradacinat in unele partide anti-europene ale dreptei xenofobe, atrage acum alegatorii claselor populare. Partidele anticapitaliste ale stangii populiste cuceresc o parte din proletariat si din salariatii sindicalisti ai sectorului public. Partidele ecologice anti-industrialiste au captivat si ele unele voturi progresiste. Cum se explica aceasta criza a social-democratiei? Vad trei motive:
In primul rand, este gresit a crede ca aceasta situatie de criza economica e profitabila stangii. Cand cetatenilor le este teama de locul lor de munca, de salariul lor si de viitorul copiilor lor, ei voteaza in mod defensiv si conservator. Stanga ar trebui sa ofere o analiza mai elaborata a economiei actuale. Denuntarea neoliberalismului, a inbogatitilor si a capitalismului suna bine la tribuna, dar nu ofera un model alternativ al societatii. Daca stanga nu va diseca si va intelege noua realitate, cea care impregneaza aspiratiile zilnice ale cetatenilor, atunci ea va continua sa repete lozinci depasite si fara ecou in viata de toate zilele.
In al doilea rand, social-democratia vorbeste global, dar actioneaza national. In timp ce capitalul, cultura si comunicatiile sunt transnationale, structura politicilor publice a ramas prizoniera statului-natiune. Protejarea intereselor nationale – si anume agricultura in Franta, industria auto in Germania, bancile in Anglia, secretul bancar in Austria – continua sa precumpaneasca in detrimentul unei politici paneuropene. E momentul sa reechilibram aceasta tendinta, bazand actiunea nationala pe un discurs internationalist. Totodata stanga trebuie sa-si redefineasca teoria natiunii si sa reconsidere UE ca o institutie in serviciul cetatenilor.
In al treilea rand, social-democratia trebuie sa aleaga: sa devina o forta a protestului si a propunerilor, sau sa regaseasca pofta de putere. Prea multe din ideile sale au fost recuperate de dreapta. Sporirea rolului statului in economie este o idee a stangii pusa insa in practica de De Gaulle in Franta, de Adenauer in Germania, de crestin-democrati in Italia si de conservatori in Marea Britanie. Astazi stanga are multe idei, dar se dezintereseaza de sarcina suprema, cucerirea puterii. Victoria implica compromisuri istorice cu capitalismul, cu natiunea si cu electoratul. Deocamdata stanga europeana se afirma drept contestatoare ideologica, in timp ce dreapta intretine si desvolta practica puterii. Socialistii in PE il pot denunta pe Barroso, dar sunt incapabili sa propuna un alt candidat la presedintia Comisiei.
In Europa exista un nou proletariat. Dar acesti oprimati (imigranti, femei salariate, someri, muncitori saraci, mame celibatare) nu si-au gasit locul in social-democratia moderna. Aceasta a produs o elita de tehnocrati burghezi formati in cele mai bune universitati, dar care nu reflecteaza societatea si inegalitatile sale. Unde este stanga de jos? Un simptom il constitue cazul sindicatelor europene, care nu mai sunt factori principali in intreprinderile private si nu sunt puternice decat in sectorul public. Stanga trebuie insa sa reanimeze relatia sa cu sindicalismul, caci o slabiciune mare a ei este ca nu mai are legaturi in lumea muncitoreasca.

Prieteni socialisti, aveti putin sange rece! de Gaetan Gorce deputat, membru in Secretariatul national al PS francez
Sa nu aruncam copilul cu apa glaciala din ultima baie electorala. Nu, termenul socialism nu e depasit, cu conditia desigur, de a nu-l identifica cu trecutul recent, productivist in plan economic si prea etatist in plan democratic si social. Socialismul s-a ivit dintr-o vointa de organizare . Primii sai “profeti” voiau, ca reactie impotriva liberalismului economic deslantuit al secolului 19, sa introduca niste reguli care sa garanteze binele comun. Actualele pretentii ale ecologismului nu sunt lipsite de analogie cu pretentiile sociale puse de miscarea socialista de atunci. Socialismul de astazi pare mai bine pregatit intelectual pentru a le raspunde. Sa parasim falsele desbateri despre despartirea de clasele populare. Criza ne obliga, mai mult ca niciodata, sa ne adresam nu unei anumite categorii, ci tuturor locuitorilor, in numele interesului general. Situatia financiara si sociala se va degrada in urmatorii trei ani in asa masura incat de pe acum trebuie ca tarii sa i se spuna adevarul. Se asteapta din partea noastra nu proteste, ci solutii. PS are nevoie atat de credibilitate, cat si de combativitate. Trebuie intr-adevar schimbat totul, de sus pana jos, asa cum spun multi, ce par ca abia s-au trezit dintr-un somn indelungat. Motivele paraliziiei PS sunt cunoscute : pondere prea mare data diferitelor curente si sefilor lor prin votul proportional ; baza ingusta a militantilor, restransa in chip voluntar pentru a nu rascoli echilibrele interne; demobilizarea celor de la “sediul” partidului, care vor trebui sa consacre cel putin jumatate din timpul lor reflectiei, studiilor si elaborarii proiectului de viitor al partidului.

STANGA ASTAZI (I)

March 14, 2009

Peisajul politic german pare, la prima impresie, destul de apropiat de cel din Romania. Clasa politica se framanta din cauza crizei, facand apel la stat pentru salvarea bancilor, fara insa a se atinge de sistemul economiei de piata libere. La putere este un guvern de coalitie al celor doua mari partide de dreapta si de stanga, opozitia in parlament neavand o pondere suficienta pentru a putea impiedica adoptarea oricarei hotarari luata de cei doi. Deosebirile sunt totusi mari. In timp ce la noi stanga nu e reprezentata decat de social-democrati, in Germania – stanga are doua componente : una moderata (SPD – social-democratii la putere) si una radicala (Die Linke – extrema stanga in opozitie). Pe de alta parte, daca in Romania asupra spectrului politic apasa inca amintirea totalitarismului ceausist, servind munitie dreptei in lupta cu stanga, in Germania, in acest an al alegerilor in Bundestag, sporesc disensiunile in cadrul coalitiei guvernamentale, datorita nemultumirii electoratului fata de concesiile pe care ambele partide au trebuit sa le faca reciproc pentru a se mentine la putere. Totodata unele acuzatii cu privire la trecutul politic comunist, cu referire la SED (partidul unic din RDG), sunt utilizate indeosebi in disputa social-democratilor cu stanga extrema.
Am facut aceasta introducere pentru a prezenta o carte intitulata „Was ist heute links?“ (Ce este astazi stanga?) aparuta chiar in acest an in Campus Verlag. In ea sunt mai multe articole si interviuri luate unor oameni politici social-democrati, printre care un articol al lui Franz Müntefering, presedintele partidului social-democrat german, unul al lui Johano Strasser, scriitor si politolog, presedinte al PEN-Clubului german si altul al Heidemariei Wieczorek-Zeul, ministru al colaborarii economice si desvoltarii. Dar poate mai important in acest volum sunt cele „63 de teze ale unei Stangi a viitorului“, elaborate de un grup al tineretului SPD german, care in aceasta tara reprezinta aripa critica, de stanga, a social-democratiei. Aceste teze nu sunt lipsite de interes nici pentru cei cu simpatii de stanga de la noi din tara, deoarece arata ca social-democratia, supusa in epoci de criza contestarii concesiilor facute liberalismului, se reintoarce la valorile perene ale stangii, ce fusesera neglijate in asaltul din ultimii ani dat de liberalism.
„Ce este astazi stanga?“. Este o intrebare fireasca, dupa ce criza capitalismului, pe care politicienii de dreapta ne-o anunta calmi si fara nici un sentiment de vinovatie, a si inceput sa loveasca o buna parte a populatiei. Apare tot mai limpede ca dogma neoliberala a dereglementarilor si liberalizarii pietelor, a privatizarilor si a lasarii economiei nationale pe seama deciziilor unor banci din strainatate, nu duce la bunastare pentru toti, ci din contra – pe langa o sporita inegalitate sociala – produce nesiguranta si teama pentru ziua de maine.

Problema centrala a stangii este astazi critica capitalismului. Devenit principiul de baza al societatii, capitalismul este sursa inegalitatii crescande in societate, cu impartirea lumii in putini castigatori si multi pagubiti. De aici si ambivalenta statului : pe deoparte el poate contribui la progresul social, dar totodata asigura mentinerea in vigoare a principiilor capitalismului. Capitalismul este azi in plin proces de globalizare. Internationalizarea economica nu a atras insa dupa sine si o internationalizare a reglementarilor politice, care sa il tina in frau. Are apoi loc o crescanda precarizare, nesiguranta a muncii. Se reduce numarul muncitorilor implicati in munca industriala, concomitent cu inrautatirea conditiilor de lucru si cu sporirea dificultatii organizarii intereselor colective ale celor ce muncesc. In fine are loc o polarizare sociala crescanda, tot mai multi oameni simtindu-se marginalizati, exclusi si incapabili de a se organiza pentru a-si impune punctul de vedere in problemele educatiei, muncii, democratiei.
Dand raspuns la intrebarea „Ce inseamna a fi de stanga astazi?“, Fr. Müntefering crede ca ceeace-l caracterizeaza pe omul de stanga e nevoia consecventa de progres, dar numai insotita de cateva idei fundamentale :
Libertatea, pentru cat mai multi, iar nu pentru putini, libertatea de constiinta si de opinii, eliberarea de teama si nevoi. In programul SPD de la Godesberg (1959) scrie: „Social-democratii tind spre o societate in care fiecare om sa-si poata desvolta personalitatea in libertate, iar ca membru al societatii, sa ia parte responsabil la viata politica, sociala si culturala a celorlalti“. Social-democratii nu au nici un motiv sa lase ideea libertatii individuale doar pe seama celor ce flutura liberalismul.
Dreptatea, ca premisa a libertatii. Toti oamenii au pretentia indreptatita de a avea drepturi egale, sanse egale la educatie, munca, cultura si democratie, bineinteles – in aceleasi conditii de pornire. Dar cerinta dupa dreptate nu este si garantia obtinerii egalitatii in toate domeniile. Justitia sociala presupune egalitate de sex, egalitate intre generatii, egalitate in distribuirea bunurilor economice;
Solidaritatea, ca premisa si experienta a miscarii muncitoresti. Cine ajunge in nevoie, trebuie sa conteze pe solidaritatea de grup si sociala, om pentru om si generatie pentru generatie;
Socialul, ca forma organizata de catre stat a solidaritatii. Statul social nu se bazeaza pe acte de caritate, ci pe indatoriri si drepturi, pe responsabilitatea pentru soarta cetatenilor sai. Statul social sprijina pe cel bolnav, ca si pe cel ce si-a pierdut locul de munca, iar aceste garantii, inscrise in Constitutie, sunt rezultatul unor indelungate lupte duse de social-democratie;
Democratia, idee straveche a conducerii de popor si prin popor, a fost pusa cu adevarat in aplicare prin eforturile miscarilor de stanga. Stanga doreste un stat democratic, fiindca fara stat nu putem avea democratie. Democratia pare un lucru de la sine inteles azi, dar ea trebuie aparata constant, caci nu este o lege a naturii, nu e protejata de atacurile dusmanilor sau de aventurieri. Iar democratia nu poate functiona fara partide, ce exprima diversele interese ale categoriilor de cetateni;
Internationalismul, ca veche traditie a miscarii muncitoresti. Telurile si conceptiile stangii nu se limiteaza la statul national. Social-democratia da ajutor populatiilor in mizerie, supuse violentei si discriminarii, si lupta pentru libertate si drepturile omului. Scopul politicii noastre in sec.21 este globalizarea democratiei sociale;
Pacea este o premisa a colaborarii internationale. SPD este un partid al pacii, dar nu unul pacifist. Noi suntem pentru ca, sub autoritatea ONU, sa se intervina militar in vederea impiedicarii genocidelor sau a opririi confruntarilor violente ce pericliteaza democratia;
Pragmatismul este o trasatura a miscarii social-democrate. Discrepanta de odinioara intre programul si activitatea practica, intre dorinta aducerii candva a raiului pe pamant si obtinerea imediat a unei pauze in programul de lucru, nu mai exista astazi. Libertatea nu mai este o utopie a viitorului indepartat, ci este in acelasi timp cale si scop. In programul partidului nostru sta scris acum: „Nu sistemele, ci oamenii schimba relatiile. Un viitor mai bun nu vine de la sine, el trebuie gandit si desbatut. Un partid poate fi solid numai prin taria oamenilor care ii impartasesc valorile si scopurile“. (va urma)

NOUA DECLARATIE DE PRINCIPII A P.S. FRANCEZ

April 23, 2008

                       

            In pregatirea Conventiei sale nationale din luna iunie, partidul socialist francez a dat publicitatii proiectul unei declaratii de principii ce aduce niste idei ce pot interesa si stanga romaneasca. Odata cu prabusirea comunismului sovietic si dupa scaderea la numai cateva procente a ponderei partidului comunist francez, P.S. doreste sa reprezinte singura forta politica ce se poate opune pretentiei capitalismului de a organiza societatea conform intereselor sale. Concepandu-se ca un mare partid al salariatilor si al tuturor celor ce vor o lume mai justa, mai putin supusa constrangerilor pietei, partidul socialist francez are in proiect reactualizarea statului social in conformitate cu modelul social-democrat. Consider util deci a prezenta mai jos cele mai importante pasagii din acest document programatic.   N. R.

Nota. – Preambulul acestei declaratii poate fi citit pe blogul

constantingheorghe.blogspot.com

 

                        PREAMBUL

                        (…)

                        FINALITATILE  NOASTRE  FUNDAMENTALE

            1. A fi socialist inseamna a nu fi multumit cu lumea asa cum este azi. Ideea socialista tine, in acelasi timp, de o revolta impotriva nedreptatilor, ca si de speranta intr-o viata mai buna. Telul actiunii socialiste este emanciparea totala a persoanei umane si salvarea planetei.

            2. Egalitatea este elementul central al idealului nostru. Obtinerea ei nu are sens decat prin si pentru libertate. Egalitatea si libertatea sunt de nedespartit. Nedreptatilor si violentelor lumii, ideea socialista le opune angajamentul in favoarea unei omeniri libere, drepte, solidare si cu respect pentru natura. Ea comporta un mesaj universal  de vreme ce este vorba de aparare a drepturilor fundamentale ale fiecaruia si ale tuturor. Pentru socialisti aceste obiective nu pot fi atinse prin functionarea spontana a economiei si societatii. Redistribuirea permanenta a resurselor si a bogatiilor e necesara pentru a conferi realitate egalitatii in drepturi, pentru a oferi fiecaruia sanse de a-si carmui viata si pentru a reduce diferentele in conditiile de trai.

            3. Pentru a raspunde nevoilor prezentului fara a compromite viitorul noilor generatii e nevoie de o desvoltare durabila. Finalitatile socialismului democratic, emanciparea umana, aduc cu ele vointa de a proteja planeta noastra amenintata astazi, de a reinnoi resursele naturale, de a promova calitatea mediului inconjurator. Aceasta pretinde raspunsuri ce nu cer o rentabilitate imediata, impaca interesele particulare si interesul general, desvoltarea si sistemul ecologic. Constienti de stransa interactiune a activitatilor umane si a ecosistemelor, socialistii pun luarea in consideratie a planetei pe acelasi rand al finalitatilor fundamentale ca si progresul societatilor omenesti si satisfacerea echitabila a nevoilor lor.

            4. Progresul, sinonim cu imbunatatirea vietii omului, este pentru socialisti o valoare fundamentala. Ei considera ca exercitarea ratiunii trebuie sa fie accesibila tuturor si aplicabila la toate. Ei promoveaza cunoasterea, educatia, cercetarea si cultura. Ei vor ca realizarile stiintifice si tehnice sa fie puse in serviciul oamenilur si intregii planete. Desvoltarea nano- si bio-tehnologiilor si ingineria genetica se constitue in probleme esentiale pentru viitorul lumii. Progresul economic si social nu mai poate fi apreciat doar pe baza criteriului cresterii productiei necesare pietii, ci el trebuie cantarit cu indicatori ce reflecta adevarata calitate a conditiilor de viata si de munca a indivizilor.

            5. Democratia este, concomitent, un scop si un mijloc. Ea incarneaza o valoare universala si o lupta universala. Ea este conditia naturii insasi a actiunii socialiste, nu se limiteaza la metoda. A fi socialist inseamna a gandi ca, niste barbati si niste femei decisi sa actioneze impreuna, pot influenta desfasurarea vietii lor, a societatii lor si a lumii. Socialismul nostru este o conceptie si o practica a spiritului cetatenesc in toate domeniile si in toate formele sale. Democratie politica si democratie sociala, democratie reprezentativa si democratie participativa formeaza un tot pentru a permite deliberari si decizii colective.

 

                        OBIECTIVELE  NOASTRE IN  SEC. XXI

            6. Socialistii fac o critica istorica capitalismului, care e creator de inegalitate, purtator de irationalitate si fauritor de crize, fapt care ramane actual in epoca unei mondializari dominata de capitalismul financiar. Socialistii sunt aderentii unei economii sociale si ecologice de piata, supusa insa reglementarii atat de puterea de stat, cat si de cea a partenerilor sociali. Sistemul dorit de socialisti este o economie mixta, care combina un sector privat dinamic, servicii publice de calitate si, un al treilea sector, de economie sociala. Socialistii afirma ca anumite domenii de activitate nu pot apartine modului de functionare al pietii atunci cand ele privesc drepturi esentiale. Socialistii fac din creatia durabila si din distribuirea avutiilor o tema majora a actiunii politice. Ei cred ca politicile vizand obiectivele de mediu trebuie sa fie coordonate de puterea de stat, garantie a termenelor de durata si a respectarii interesului general.

            7. Socialistii apara un model de desvoltare durabil care imbina cresterea economica, inovatia tehnica, imperativul ecologic, crearea de locuri de munca si protectia sociala. Socialistii se preocupa nu numai de cantitatea bunurilor produse si de distributia lor in societate, ci si de felul in care ele sunt produse si de continutul productiei. Este o societate noua pe care socialistii vor sa o edifice, ce trece peste contradictiile capitalismului, facand un larg loc sectorului necomercial. Munca omului este o tinta  fundamentala, un mijloc individual si colectiv de insertie in societate, de recunoastere si de emancipare. Socialistii refuza o societate duala in care unii isi obtin veniturile prin ocupatie, iar altii sunt blocati in asistenta sociala. Calitatea ocupatiei de munca este un obiectiv fundamental ce presupune o plata justa, niste drepturi garantate si respectate, accesul la perfectionare pe intreaga perioada a vietii care sa contribuie la avansarea sociala si in profesie. Munca trebuie sa mearga alaturi de un mod de viata ce confera si timp liber, un acces la cultura si la sport, oferind fiecaruia posibilitatea de a-si fauri viata proprie si de a participa la viata publica.

            8. O tot atat de importanta sarcina este si reactualizarea a ceeace a adus socialismul democratic in ultimul secol, si anume Statul Social, care permite solutiilor colective sa satisfaca nevoile individuale in intreaga lor diversitate. In primul rand el favorizeaza investitia productiva in dauna rentei. El asigura apoi o protectie impotriva riscurilor sociale si se bizuie pe o redistribuire asumata in comun a bunurilor. El trebuie sa garanteze tuturor securitatea persoanelor si bunurilor, fara de care nu exista libertate reala. Deasemenea un tel major al statului este reglementarea, pentru a impaca economia de piata, democratia si coeziunea sociala. In fine, statul modern trebuie sa fie un stat care investeste si emancipeaza, dand prioritate educatiei, cercetarii, inovatiei si culturii.

            9. A lupta pentru pace, pentru securitatea colectiva si pentru desvoltarea comuna corespunde vocatiei internationale a socialistilor, orizontul nostru pentru secolul 21. Lupta pentru o comunitate internationala pacifica este indisociabila de drepturile omului. Ea pretinde sa se recunoasca drepturile proprii ale popoarelor si statelor, sa se actioneze pentru scoaterea la iveala a intereselor comune in vederea construirii unei lumi echilibrate, dreapta si sigura. Ea cere deasemenea un dublu efort atat pentru a intari, cat si pentru a reforma institutiile internationale. Pentru aceasta este nevoie de consolidarea Natiunilor Unite si a ponderei si caracterului decizional al Uniunii Europene.

            10. Socialistii francezi voiesc sa contribuie la faurirea unei Frante deschise, respectate in lume, care contribuie la pace, apara drepturile omului si desvoltarea durabila.  Prin insasi istoria sa, Franta este singulara si universalista si trebuie sa fie credincioasa acestei duble mosteniri. Ea trebuie sa-i respecte pe toti cei ce traiesc pe teritoriul ei si sa respinga orice descriminare.

 

                        PARTIDUL NOSTRU SOCIALIST     

            11. Partidul socialist e un partid republican.(…)

            12. Partidul socialist e un partid laic. (…)

            13. Partidul socialist e un partid reformist. (…)

            14. Partidul socialist e un partid descentralizator. (…)

            15. Partidul socialist e atasat marilor principii ale justitiei. (…)

            16. Partidul socialist pune cultura in centrul valorilor sale.(…)

            17. Partidul socialist este un partid european ce actioneaza in Uniunea Europeana

            18. Partidul socialist este un partid internationalist. (…)

            19. Partidul socialist este un partid popular ancorat in lumea muncii. (…)

            20. Partidul socialist e un partid democratic. (…)

            21. Partidul socialist vrea sa stranga impreuna toate culturile stangii (…)