Posts Tagged ‘SPD’

Cinci partide de stanga la alegerile din Germania

May 14, 2014

Dupa cum se stie, pe data de 25 mai 2014 au loc in intreaga Europa alegeri pentru Parlamentul European (PE). In cele 28 de tari membre ale UE se vor alege deputati pentru cele 751 de locuri ale parlamentului. Germania, ca tara cu cea mai numeroasa populatie in UE, are dreptul sa aleaga 96 de deputati. Alegatorii voteaza candidatii propusi pe lista diferitelor partide inscrise. Intrucat in Germania nu este nici o limita pentru vreun partid ce doreste sa ia parte la alegerile pentru Parlamentul European, s-au inscris pentru alegerile din acest an in aceasta tara, un numar de 25 partide, din care cinci sunt cele ce se afirma a fi de stanga, si anume de la stanga cea mai liberala pana la cea mai radicala. Prezint  mai jos cateva caracteristici ale acestor 5 partide, cu observatia ca numai primele doua (SPD si Die Linke) au sanse de a castiga locuri in PE, pentru celelalte trei partide participarea la alegeri fiind doar un gest menit sa arate ca inca mai exista. Alte date despre partidele ce iau parte in Germania la aceste alegeri se pot gasi pe adresa : Wahl-O-Mat.de, de unde am extras si informatiile de mai jos. 

Partidul Social-democratic al Germaniei (SPD)

Fondat in 1863 de Karl Marx si Ferdinand Lassale „Sozial-demokratische Partei Deutschlands“ a fost interzis de nazisti in 1933 si reinfiintat in 1945. Prin Programul de la Godesberg (1959) SPD a renuntat la originea sa marxista si muncitoreasca, socotindu-se un partid al intregului popor. Prin reformele incepute in 2003, pe cand era la putere, in ochii multor aderenti SPD si-a pierdut, cu asa-zisa Agenda 2010, calitatea de partid al justitiei sociale si, prin atitudinea conducatorilor lui, a devenit un partid de centru. In aceasta calitate el a alcatuit, impreuna cu partidele conservatoare, o mare coalitie de guvernare intre anii 2005-2009, precum si incepand din 2013 pana in prezent, in guvernul Merkel.

La alegerile din 2009 pentru Parlamentul European SPD a primit 20,9% din voturile catatenilor. SPD are 473.662 membri, iar drept prim-candidat pe lista este Martin Schulz, actualul presedinte al Parlamentului, care in caz de victorie, devine presedinte al Comisiei UE in locul ocupat acum de Barroso.

In programul SPD pentru alegerile din acest an se arata ca partidul doreste “sa dea Europei o noua directie”, prin extinderea competentelor parlamentului in adoptarea de legi si un control mai strict asupra activitatii Comisiei. Deasemenea – intarirea principiului subsidiaritatii, adica UE sa nu mai reglementeze probleme ce se pot solutiona mai bine national sau regional, astfel incat sa se poata debirocratiza munca. SPD sustine largirea in continuare a UE cu noi membri, inclusiv cu Turcia, dupa rezolvarea unor probleme inca in discutie cu aceasta tara. SPD cere o reglementare mai buna a pietelor financiare si a activitatii bancare, precum si combaterea mai ferma a evaziunilor in plata impozitelor. O mare prioritate este acordata introducerii prin lege a salariului minim de 8,5 euro/ora si combaterea somajului tinerilor.

Partidul “Die Linke” (Stanga)

Partidul a fost creat in 2007 prin unirea PDS (Partidul Socialismului Democratic, cu electorat preponderant in landurile din fosta RDG) cu WASG (Alternativa electorala a justitiei sociale) cu membri mai ales in vestul Germaniei. La alegerile din 2013 pentru Bundestag, „Die Linke“ a depasit cu putin numarul voturilor obtinut de partidul ecologist “Die Grünen“, devenind astfel ca marime al treilea partid din Bundestag. In prezent “Die Linke” are 64.756 membri . La alegerile din 2009 pentru PE, partidul a luat 7,5% din voturile electoratului.

“Die Linke” se defineste in programul sau drept partid ce vrea sa se treaca la un alt sistem societal si economic, al “socialismului democratic”. El lupta pentru o schimbare fundamentala a actualelor relatii de proprietate si de putere ale capitalismului, ce atrag dupa sine”inegalitatea, exploatarea, expansiunea si concurenta”. Partidul preconizeaza trecerea la un alt sistem al distribuirii avutiei nationale, insa fara a se recurge la mijloace violente.

In privinta Uniunii Europene, se sustine democratizarea acesteia prin largirea competentelor Parlamentului European si consultarea directa a populatiei in problemele grave. Sunt respinse orice incercari de militarizare a UE. Largirea cu noi membri a UE trebuie astfel efectuata incat tarilor nou intrate sa li se asigure un standart social corespunzator. Trebuie sporita impozitarea milionarilor, concomitant cu introducerea salariului minim si a unor pensii minime. Se cere o stricta reglementare a pietelor financiare si socializarea principalelor banci private. Interventiile peste hotare ale armatei germane trebuie oprite, ca si exportul de armament. Trebuie sistat parteneriatul UE – NATO, iar Germania sa iasa din NATO. “Die Linke” respinge planul incheierii unui acord de comert liberalizat intre EU si SUA si cere o alta politica in problema refugiatilor si imigrantilor din alte tari in Germania.

Principalul candidat pe lista pentru presedintia PE este Gabi Zimmer, fosta presedinta a partidului PDS.

 

Partidul Egalitatii Sociale, sectie a Internationalei a 4-a(PSG)

“Partei für Soziale Gleichkeit, Sektion der Vierten Internationale“ este un mic partid ce se reclama de la invataturile lui Leon Trotzki. Scopul lui declarat este unificarea fortelor muncitoresti europene “pe baza principiilor egalitatii si dreptatii sociale”. El se situeaza in opozitie fundamentala cu Uniunea Europeana si demasca caracterul nedemocratic al institutiilor UE. PSG pledeaza pentru o Europa unita pe baze socialiste, nestaliniste. In programul sau pentru alegeri, partidul combate politica “austeritatii economice” care exprima dominatia bancilor, imbogatirea catorva state si opresiunea clasei muncitoare. Se sustine introducerea unui control de stat a activitatii intreprinderilor si exproprierea bancilor. Este respinsa politica guvernului fata de refugiati si cea de sporire a aparatului represiv si de supraveghere.

PSG a fost creat in 1997, are cca. 300 de membri si la alegerile din acest an are drept principal candidat pe Ulrich Rippert, presedintele partidului.

Partidul Comunist German (DKP)  

“Deutsche Kommunistische Partei” a luat fiinta in 1968 si este de atunci sub supravegherea “Agentiei federale pentru protectia constitutiei” ca partid extremist. Conform statutului, DKP este un “partid marxist al clasei muncitoare si a altor paturi de oameni activi”. In programul electoral pentru alegerile din 2014 se arata ca partidul este impotriva Uniunii Europene, care reprezinta “interesele marilor banci si concerne care au creiat-o”. DKP pledeaza pentru stergerea datoriilor statelor europene saracite de UE, datorii care trebuie suportate de marile banci si concerne. Deasemenea se sustine desfiintarea NATO si a structurilor militare din cadrul UE.

Numarul membrilor DKP nu este publicat, iar candidat principal in alegeri este Nina Hagen. La ultimele alegeri, partidul a luat 0,1% din voturile electoratului.

Partidul Marxist-Leninist al Germaniei (MLPD)

Este un partid care a luat fiinta in 1982 si care declara ca “militand pentru o alternativa revolutionara, el este  mai la stanga decat toate celelalte forte politice”. Scopul principial al lui, conform programului, este “doborarea revolutionara a dictaturii capitalului monopolist si punerea bazei dictaturii proletariatului pentru construirea socialismului ca perioada de tranzitie spre societatea comunista lipsita de clase”. Pentru a se delimita de celelalte partide de extrema stanga, MLPD se reclama de la “invataturile lui Marx, Engels, Lenin, Stalin si Mao-Tse-Tung”. Cu toate esecurile si problemele ivite pana acum, acest partid continua sa sustina ca “socialismul si-a dovedit superioritatea economica, politica, morala si culturala asupra capitalismului”. Printre scopurile MLPD figureaza ”revolta legitima impotriva Uniunii Europene”, “dreptul de azil pentru refugiati”, “salvarea mediului ambiant de societatea de profit” s.a. Presedinte al partidului este, de la infiintare, Stefan Engel.

STANGA ASTAZI (I)

March 14, 2009

Peisajul politic german pare, la prima impresie, destul de apropiat de cel din Romania. Clasa politica se framanta din cauza crizei, facand apel la stat pentru salvarea bancilor, fara insa a se atinge de sistemul economiei de piata libere. La putere este un guvern de coalitie al celor doua mari partide de dreapta si de stanga, opozitia in parlament neavand o pondere suficienta pentru a putea impiedica adoptarea oricarei hotarari luata de cei doi. Deosebirile sunt totusi mari. In timp ce la noi stanga nu e reprezentata decat de social-democrati, in Germania – stanga are doua componente : una moderata (SPD – social-democratii la putere) si una radicala (Die Linke – extrema stanga in opozitie). Pe de alta parte, daca in Romania asupra spectrului politic apasa inca amintirea totalitarismului ceausist, servind munitie dreptei in lupta cu stanga, in Germania, in acest an al alegerilor in Bundestag, sporesc disensiunile in cadrul coalitiei guvernamentale, datorita nemultumirii electoratului fata de concesiile pe care ambele partide au trebuit sa le faca reciproc pentru a se mentine la putere. Totodata unele acuzatii cu privire la trecutul politic comunist, cu referire la SED (partidul unic din RDG), sunt utilizate indeosebi in disputa social-democratilor cu stanga extrema.
Am facut aceasta introducere pentru a prezenta o carte intitulata „Was ist heute links?“ (Ce este astazi stanga?) aparuta chiar in acest an in Campus Verlag. In ea sunt mai multe articole si interviuri luate unor oameni politici social-democrati, printre care un articol al lui Franz Müntefering, presedintele partidului social-democrat german, unul al lui Johano Strasser, scriitor si politolog, presedinte al PEN-Clubului german si altul al Heidemariei Wieczorek-Zeul, ministru al colaborarii economice si desvoltarii. Dar poate mai important in acest volum sunt cele „63 de teze ale unei Stangi a viitorului“, elaborate de un grup al tineretului SPD german, care in aceasta tara reprezinta aripa critica, de stanga, a social-democratiei. Aceste teze nu sunt lipsite de interes nici pentru cei cu simpatii de stanga de la noi din tara, deoarece arata ca social-democratia, supusa in epoci de criza contestarii concesiilor facute liberalismului, se reintoarce la valorile perene ale stangii, ce fusesera neglijate in asaltul din ultimii ani dat de liberalism.
„Ce este astazi stanga?“. Este o intrebare fireasca, dupa ce criza capitalismului, pe care politicienii de dreapta ne-o anunta calmi si fara nici un sentiment de vinovatie, a si inceput sa loveasca o buna parte a populatiei. Apare tot mai limpede ca dogma neoliberala a dereglementarilor si liberalizarii pietelor, a privatizarilor si a lasarii economiei nationale pe seama deciziilor unor banci din strainatate, nu duce la bunastare pentru toti, ci din contra – pe langa o sporita inegalitate sociala – produce nesiguranta si teama pentru ziua de maine.

Problema centrala a stangii este astazi critica capitalismului. Devenit principiul de baza al societatii, capitalismul este sursa inegalitatii crescande in societate, cu impartirea lumii in putini castigatori si multi pagubiti. De aici si ambivalenta statului : pe deoparte el poate contribui la progresul social, dar totodata asigura mentinerea in vigoare a principiilor capitalismului. Capitalismul este azi in plin proces de globalizare. Internationalizarea economica nu a atras insa dupa sine si o internationalizare a reglementarilor politice, care sa il tina in frau. Are apoi loc o crescanda precarizare, nesiguranta a muncii. Se reduce numarul muncitorilor implicati in munca industriala, concomitent cu inrautatirea conditiilor de lucru si cu sporirea dificultatii organizarii intereselor colective ale celor ce muncesc. In fine are loc o polarizare sociala crescanda, tot mai multi oameni simtindu-se marginalizati, exclusi si incapabili de a se organiza pentru a-si impune punctul de vedere in problemele educatiei, muncii, democratiei.
Dand raspuns la intrebarea „Ce inseamna a fi de stanga astazi?“, Fr. Müntefering crede ca ceeace-l caracterizeaza pe omul de stanga e nevoia consecventa de progres, dar numai insotita de cateva idei fundamentale :
Libertatea, pentru cat mai multi, iar nu pentru putini, libertatea de constiinta si de opinii, eliberarea de teama si nevoi. In programul SPD de la Godesberg (1959) scrie: „Social-democratii tind spre o societate in care fiecare om sa-si poata desvolta personalitatea in libertate, iar ca membru al societatii, sa ia parte responsabil la viata politica, sociala si culturala a celorlalti“. Social-democratii nu au nici un motiv sa lase ideea libertatii individuale doar pe seama celor ce flutura liberalismul.
Dreptatea, ca premisa a libertatii. Toti oamenii au pretentia indreptatita de a avea drepturi egale, sanse egale la educatie, munca, cultura si democratie, bineinteles – in aceleasi conditii de pornire. Dar cerinta dupa dreptate nu este si garantia obtinerii egalitatii in toate domeniile. Justitia sociala presupune egalitate de sex, egalitate intre generatii, egalitate in distribuirea bunurilor economice;
Solidaritatea, ca premisa si experienta a miscarii muncitoresti. Cine ajunge in nevoie, trebuie sa conteze pe solidaritatea de grup si sociala, om pentru om si generatie pentru generatie;
Socialul, ca forma organizata de catre stat a solidaritatii. Statul social nu se bazeaza pe acte de caritate, ci pe indatoriri si drepturi, pe responsabilitatea pentru soarta cetatenilor sai. Statul social sprijina pe cel bolnav, ca si pe cel ce si-a pierdut locul de munca, iar aceste garantii, inscrise in Constitutie, sunt rezultatul unor indelungate lupte duse de social-democratie;
Democratia, idee straveche a conducerii de popor si prin popor, a fost pusa cu adevarat in aplicare prin eforturile miscarilor de stanga. Stanga doreste un stat democratic, fiindca fara stat nu putem avea democratie. Democratia pare un lucru de la sine inteles azi, dar ea trebuie aparata constant, caci nu este o lege a naturii, nu e protejata de atacurile dusmanilor sau de aventurieri. Iar democratia nu poate functiona fara partide, ce exprima diversele interese ale categoriilor de cetateni;
Internationalismul, ca veche traditie a miscarii muncitoresti. Telurile si conceptiile stangii nu se limiteaza la statul national. Social-democratia da ajutor populatiilor in mizerie, supuse violentei si discriminarii, si lupta pentru libertate si drepturile omului. Scopul politicii noastre in sec.21 este globalizarea democratiei sociale;
Pacea este o premisa a colaborarii internationale. SPD este un partid al pacii, dar nu unul pacifist. Noi suntem pentru ca, sub autoritatea ONU, sa se intervina militar in vederea impiedicarii genocidelor sau a opririi confruntarilor violente ce pericliteaza democratia;
Pragmatismul este o trasatura a miscarii social-democrate. Discrepanta de odinioara intre programul si activitatea practica, intre dorinta aducerii candva a raiului pe pamant si obtinerea imediat a unei pauze in programul de lucru, nu mai exista astazi. Libertatea nu mai este o utopie a viitorului indepartat, ci este in acelasi timp cale si scop. In programul partidului nostru sta scris acum: „Nu sistemele, ci oamenii schimba relatiile. Un viitor mai bun nu vine de la sine, el trebuie gandit si desbatut. Un partid poate fi solid numai prin taria oamenilor care ii impartasesc valorile si scopurile“. (va urma)