Posts Tagged ‘Stalin’

Una din crimele secolului 20: Katyn

April 6, 2010

Ridicarea si caderea marilor puteri sunt legate de crime impotriva umanitatii. Masacrul de la Katyn, de la care se implinesc zilele acestea 70 de ani, este una dintre sutele de crime de razboi prezentate pe 118 pagini in internet. In aceasta lista figureaza asemenea acte criminale ca de pilda cel din inchisoarea Abu-Graib in care au fost maltratati si ucisi de armata americana prizonieri irakieni, pana la crimele de la Srebenitza, in fosta Iugoslavie, unde mii de civili au fost impuscati fara mila. Dar Katyn, o mica localitate in apropiere de Smolensk, este simbolul unei crime fara precedent in istoria celui de al doilea razboi mondial, atat prin felul, cat si prin proportiile ei.

Se stie ca razboiul a inceput la 1 septembrie 1939, prin intrarea trupelor germane in Polonia. Pe 17 septembrie au trecut granita de est si trupele armatei rosii, pecetluind soarta acestei tari. Drept urmare au cazut prizonieri ai armatei sovietice 242.000 soldati si ofiteri polonezi, in buna parte si ca urmare a ordinului dat de maresalul Edward Smygly-Rydz de a nu opune rezistenta trupelor URSS. Majoritatea prizonierilor au fost repartizati ca mana de lucru in industrie, mine si constructii, dar cca. 20.000 militari de profesie au fost stransi in trei lagare speciale ale NKVD: Kozielsk (langa Smolensk), Starobielsk (langa Harkov) si Ostashkov (langa Kalinin). Aici se gaseau 295 generali, coloneli si sub-coloneli, 2080 maiori si capitani, 6049 locotenenti si sublocotenenti. Raspanditi prin alte lagare erau inca cateva mii de ofiteri si subofiteri din trupele de graniceri, politie si justitie militara.

In luna martie 1940, sapte membri ai biroului politic al PCUS al URSS, si anume Stalin, Molotov, Vorosilov, Mikoian, Kalinin, Kaganovici si Beria, au aprobat raportul strict secret no.794, prezentat de comisarului poporului Lavrentii Beria, in care se propunea ca, fara nici un proces, toti acesti militari sa fie lichidati prin impuscare. In perioada dintre 1 aprilie si 15 mai 1940, au fost astfel executati peste 20.000 de ofiteri si soldati polonezi, din care: 4404 – in padurea Katyn de langa lagarul Kozielsk, 3896 – in lagarul Starobielsk, 6287 – in lagarul Ostashkov. Grupe mai mici de militari prizonieri au fost executati in alte lagare sau inchisori. Au scapat cu viata din acest masacru doar 395 de prizonieri de razboi.

Dupa ce trupele germane au ocupat regiunea Smolensk si au descoperit uriasele morminte de la Katyn, propaganda nazista a facut publica crima « regimului iudeo-bolsevic moscovit ». Partea sovietica a negat cu inversunare faptul, atribuind crima armatei hitleriste. Adevarul a fost recunoscut abia la 13 aprilie 1990 de Mihail Gorbaciov, desi si el negase pana atunci fapta. In octombrie 1992, Boris Eltin a pus la dispozitie opiniei publice dovezile ingrozitoarei crime, nu numai de la Katyn, ci si din celelalte lagare. Dupa cativa ani insa accesul la documente a fost oprit, iar cererile de despagubire din partea familiilor, au fost respinse de Curtea suprema de justitie a Rusiei. Dar la Katyn, care a ramas ca simbol al crimelor de razboi, s-a ridicat in 1999 un monument, la care se vor inchina saptamana viitoare primul ministru rus Vladimir Putin si omologul sau polonez Donald Tusk.

Fara comentarii.

Advertisements

Istoria, cruda si nepartinitoare

March 20, 2010

Cand se vorbeste despre istorie, se recunoaste de regula ca ea apasa asupra mentalitatilor prezentului, dar in acelasi timp determina intelegerea identitatii nationale a unui popor. E mai reprezinta si experienta necesara contemporanilor pentru evitarea greselilor comise de predecesori. Nu ne putem desprinde de istorie, dupa cum nu trebuie sa ne lasam subjugati de ea. Lucru valabil si in ceeace priveste Rusia, o tara care timp de 70 de ani a purtat numele de Uniunea Sovietica.

Istoria reala, veritabila a acestei tari a fost mult timp imposibil de scris, nu numai pentru ca cercatatorii nu aveau acces la documentele primare necesare, ci si pentru ca ea a stat in centrul unor vehemente confruntari ideologice, mergand de la apologie la rechizitoriu. Folosirea ei, in timpului razboiului rece, drept instrument de propaganda, fie elogioasa, fie defaimatoare, a adus daune ambelor parti aflate in confruntare. Iar pentru unii aceasta confruntare este departe de a se fi terminat. Am in mana cartea istoricului britanic Richard Overy “Russia’s War. A History of the Soviet Effort: 1941 – 1945” aparuta in 2003. Profesorul de la King’s College din Londra e specialist al celui de al doilea razboi mondial asupra caruia a scris mai multe carti (printre care “De ce au castigat aliatii razboiul?”). Intr-un volum de peste 500 de pagini, el descrie cauzele declansarii razboiului, desfasurarea lui vazuta din ambele parti in conflict si explicarea obiectiva a factorilor ce au contribuit la victoria armatei rosii. Cu cert talent scriitoricesc, autorul ne explica atat pozitia conducerii sovietice, cat si situatia poporului rus in aceasta confruntare decisiva, bazandu-se pe ultimele cercetari ale istoricilor din Rusia si din alte tari. In deosebi el reuseste “sa dea o noua apreciere asupra lui Stalin si a sistemului sau, a fortei si slabiciunii lor.” Intr-o introducere in care se relateaza pe scurt istoria URSS intre 1919 si 1941, sunt aratate premisele create de stat pentru apararea tarii. Urmeaza 7 capitole ale descrierilor fazelor razboiului: Barbarossa sau asaltul germanilor asupra rasaritului; Leningradul si Moscova, metropole intre viata si moarte; lupta din interiorul tarii; incercuirea de la Stalingrad si batalia de la Kursk; inaintarea armatei rosii spre vest si, in fine, cucerirea Berlinului in 1945.

Dupa intreaga descriere de Overy a evenimentelor, nu mai ramane nici o indoiala ca razboiul declansat de Hitler a fost o crima de proportiile holocaustului. Conform unor evaluari destul de precise, razboiul a costat viata la 25 milioane de sovietici, soldati si civili, a distrus 1700 orase, 70.000 sate, 32.000 fabrici, 65.000 kilometri de cale ferata. In prima faza a ostilitatilor, in 1941 si 1942, se punea pur si simplu chestiunea supravietuirii tarii. Este semnificativ detaliul ca armata germana, dela dezlantuirea invaziei pana in momentul ajungerii la cateva zeci de kilometri de Moscova, nu pierduse decat 50.000 soldati. Restul, pana la 7 milioane, au fost ucisi dupa aceea, majoritatea in ultimul an al razboiului. Factorii care au contribuit la rasturnarea situatiei si la obtinerea unei victorii in care nici aliatii occidentali nu mai credeau, sunt – dupa Overy – urmatorii: faurirea de rusi a unei exceptionale industrii de armament care, incepand din 1943, a depasit cantitativ si calitativ, capacitatea de productie a industriei respective germane (pag. 243 si urm.); renuntarea la sistemul ofiterilor politici si reinstalarea puterii de decizie exclusiva a comandantilor militari; invatamintele pe care conducerea armatei sovietice le-a tras din strategia militara germana, indeosebi punerea accentului pe rolul tancurilor; cum Stalin – spre deosebire de Hitler – a inteles ca generalii Jukov, Konev, Rokossovski s.a. se pricep mai bine decat el in planificarea si conducerea operatiilor si, in ultimii trei ani ai razboiului, nu s-a mai amestecat in luarea acestor decizii; cum partidul comunist a reusit, prin “flexibilitate si organizare, dar si prin teroare”, sa mobilizeze efortul popoarelor uriasului imperiu pentru zdrobirea unui adversar extrem de puternic; cum Stalin, prin brutalitatea, dar si prin capacitatea sa de conducator, a reusit sa insufle natiunii convingerea ca el este aparatorul si salvatorul sau; in fine, cum poporul rus, asuprit de secole si extrem de indurator la lipsuri, a reusit sa capete “un simt crescand al initiativei si raspunderii personale”, pe care l-a pus in slujba patriotismului. Capacitatii de rezistenta a rusilor ii aduce Overy un deosebit omagiu: ei “au savarsit lucruri de necrezut”, “o performanta istorica de valoare mondiala in sensul cel mai concret”. La toate acestea trebuie insa adaogat si ajutorul considerabil acordat de Statele Unite, printre care 363.000 camioane si 783.000 tone conserve de carne (pag. 303).

Istoricul britanic evidentiaza ca pactul Molotov-Ribbentrop a fost decisiv pentru incheierea ulterioara de Stalin a aliantei cu puterile democrate, caci el a scos URSS din izolarea in care era tinuta de tarile occidentale, dupa acordul din 1938 de la München al lui Hitler cu Chamberlain si Daladier. El demonteaza sistematic, cu date, si ipoteza hitlerista a razboiului preventiv, conform careia Wehrmachtul ar fi declansat ostilitatile doar pentru a preveni un inevitabil atac sovietic, dar si o alta ipoteza germana, emisa dupa razboi, conform careia nu URSS a castigat razboiul, ci Germania l-a pierdut din cauza megalomaniei nebunesti a lui Hitler. Totodata cartea arata si cealalta fata a starilor de lucruri din URSS, partile sumbre ale regimului de exceptie, pe care a constituit-o uriasa armata a prizonierilor politici din gulaguri supusi muncii fortate.

In incheiere Overy arata cum Stalin si-a atribuit sie-si victoria in “marele razboi de aparare al patriei” si cum l-a izolat pe adevaratul erou al razboiului, maresalul Gheorghi K. Jukov, pentru a putea conduce in continuare nestingherit Uniunea Sovietica, devenita mare putere. O carte dramatica si fascinanta, care pune pe ganduri astazi cand se depun eforturi pentru ca, sub pretextul demitizarii, istoria sa fie rescrisa pentru a fi supusa intereselor politice ale momentului.

MEDVEDEV SI RUSIA

November 14, 2009

Rusia este o tara cu 143 milioane locuitori, care are o pondere geopolitica enorma datorita a cel putin trei caracteristici: teritoriul ei are cea mai mare suprafata de pe glob; poseda in subsol mari cantitati de gaz metan cu care aprovizioneaza aproape intreaga Europa; este bine dotata cu armament nuclear si cu rachete pentru transportul acestora. De aceste toate se tine seama in cancelariile marilor state ale lumii, dar se pare ca sunt ignorate doar la Bucuresti, atunci cand se discuta cu un aer de superior dispret despre relatiile cu aceasta tara.

Cu prilejul sarbatoririi a 20 de ani de la caderea zidului de la Berlin, presedintele Rusiei, Dmitrii Medvedev, a acordat un interviu revistei germane “Der Spiegel” , in care, printre altele, a spus:

  • Prabusirea URSS este unul din cele mai dramatice evenimente ale sec.20, desi nu a avut efecte la fel de sangeroase ca de pilda revolutia din 1917 sau cel de al 2-lea razboi mondial. Descompunerea statului a zguduit pe toti cei ce traiau in tara, indiferent daca au luat-o drept o catastrofa personala sau o urmare a stapanirii bolsevice. Evenimentul a fost cu adevarat dramatic: un popor care timp de decenii, iar partial chiar timp de secole, a constituit o unitate, s-a trezit brusc in tari diferite, iar legaturile cu rudele si prietenii au fost retezate.
  • In Rusia sunt 50 de milioane de internauti, deci peste o treime din populatie. Eu am un blog in care l-am caracterizat pe Stalin drept criminal. Am primit mii de comentarii, unii multumindu-mi pentru aceasta, dar altii exprimandu-si dezacordul, aratand ca datorita lui Stalin s-a dezvoltat economia, s-au acordat facilitati sociale gratuite, s-a combatut criminalitatea. Dar ca jurist eu spun: lichidarea unui mare numar de cetateni sovietici, sub diverse pretexte, a fost o crima. Este un merit al lui Gorbaciov si a celor din jurul lui ca au avut curajul de a da publicitatii si documente care aruncau o umbra asupra PCUS si a statului. Cei ce considera ca, in ansamblu, Stalin a fost o personalitate pozitiva, sunt azi in Rusia o minoritate.
  • Intr-un recent articol (“Inainte, Rusia!”) am descris ramanerea in urma economica a Rusiei, coruptia, birocratia si tendinta de a invinui strainatatea pentru lipsurile noastre. Suntem insa in curs de a fauri o societate moderna. Cu 18 ani in urma eram niste naivi si multe din sperantele noastre s-au dovedit iluzii. Dar azi suntem mai maturi, stim cum trebuie sa arate tara in viitor si ce loc are ea in lume. Coruptie a existat in Rusia si pe timpul tarilor, ba chiar in perioada sovietica, dar era bine ascunsa. Dupa schimbarea de regim din 1991, ea a inflorit din nou, caci libertatea are si avantaje, si inconveniente. Dar recent am adoptat niste legi cum nu a mai avut Rusia in intreaga sa istorie. Functionarii publici trebuie sa-si publice veniturile, ale lor si a rudelor lor. Am infiintat un consiliu de combatere a coruptiei subordonat direct presedintelui Rusiei.
  • Nu am reusit sa devenim economic independenti de exportul de materii prime. Comertul cu gaz si cu petrol a devenit pentru noi un fel de drog. Materiile prime se cer tot mai mult la export, mai ales cand preturile explodeaza. Iar fluxul de valuta da impresia stabilitatii economice. Nu mai ai nevoie de reforme, cand problemele acute se pot rezolva si fara diversificarea productiei. Dar cred ca am invatat ceva din actuala criza financiara si economica si din greselile facute..
  • In privinta relatiilor cu Putin, noi doi formam un tandem ce functioneaza perfect, desi au fost multi cei ce au prezis ca repede ne vom certa. Desigur ca fiecare dintre noi avem ideile proprii si stilul propriu. Recent Putin a spus ca in 2012, cand vor avea loc noile alegeri prezidentiale, daca poporul ii va considera atractivi ca figuri politice pe Medvedev si pe Putin, atunci ne vom consulta impreuna care dintre noi va candida la postul de presedinte, pentru a nu ne stramtora unul pe altul. Dar el nu a spus, asa cum au afirmat unii, ca presedintele va fi stabilit doar printr-o invoiala intre noi doi.
  • Cele mai mari potentiale nucleare mondiale sunt in mainile Rusiei si Statelor Unite. Fara noi doi nu se poate vorbi de dezarmare nucleara. Acum, cu noua conducere americana, care doreste o lume fara arme atomice, sunt toate conditiile indeplinite pentru a cadea de acord asupra unui nivel minim si asupra definirii masurilor de control. La sfarsitul anului vom putea avea un document pregatit pentru semnare.
  • Vad pericolul ca in Afganistan trupele occidentale sa aiba aceiasi soarta cu cea a trupelor sovietice, care au avut 15.000 morti pana in 1989 cand s-au retras. Daca alianta trupelor occidentala nu va ajuta la faurirea unui stat afgan functional, si nu va reusi sa se obtina stabilitatea, atunci va fi inutil oricate trupe suplimentare s-ar trimite acolo. Colegii nostri americani au apreciat ca alegerile in Afganistan si in Irak  ca un triumf al democratiei. Atunci tot ei ar trebui sa aprecieze cu aceleasi cuvinte si alegerile din Rusia.
  • Dupa disparitia pactului de la Varsovia, noi am sperat la un grad mai inalt de integrare si la o noua definire a rolului Rusiei in Europa. Nimic din cele promise nu s-au indeplinit : ca NATO nu se va extinde fara limita in rasarit si ca se va tine seama de interesele noastre in aceste regiuni. NATO a ramas un bloc militar si are constant rachetele indreptate asupra teritoriului Rusiei. Eu nu doresc nici o contrapondere la NATO, dar avem nevoie de un mecanism universal pentru lamurirea diferentelor de opinii in interiorul Europei. Cat de fragil este sistemul nostru de securitate a aratat-o conflictul cu Geo rgia. Caci acela a fost un conflict european.