Posts Tagged ‘taranul roman’

Misionarii Uniunii Europene prin satele din Romania

March 3, 2014

Cu acest titlu revista franceza “Le monde diplomatique” (februarie 2014) publica un articol in care se arata, in subtitlu, ca “desi milioane de romani traiesc din agricultura de subzistenta, Uniunea Europeana a decis, in numele competitivitatii, sa i se puna capat acestui mod de economie agrara. Agentii europenizarii au inceput sa bata satele. Insa populatia, care indura austeritatea impusa de institutiile internationale, opune rezistenta”. In cele de mai jos prezint cateva pasaje din acest amplu articol al corespondentului special al revistei franceze, care a insotit prin sate echipa PNDR.  

In comuna Sercaia, un afis lipit pe usa primariei anunta  “Programul National de Desvoltare Rurala (PNDR) vine in satul tau!”. Pe terenul de fotbal al comunei, sase “agenti de europenizare” in uniforma albastra prezinta intr-un cort un film despre “proiectul de finantare a unui grajd”. Romania beneficiaza din 2007 de Fondul European agricol de desvoltare rurala (Feader) care finanteaza initiative: este vorba sa se converteasca “antreprenori potentiali” cei 3,5 milioane de romani care azi traiesc din agricultura de subsistenta de pe mai putin de un hectar de pamant. In Romania, numarul taranilor reprezinta 30% din intreaga populatie activa, un record pe plan European. In 1989 aceasta cota era de 28%. Dupa caderea comunismului, reducerea sectorului industrial a provocat “intoarcerea la pamantul de la tara”, astfel incat in medie proprietatile ocupa 2 hectare, fata de 50 ha. in Franta. Doamna Catalina Musat, de la PNDR, sustine ca obiectivul este de a-i convinge pe agricultori “sa produca 80.000 kg. rosii pe o perioada de 5 ani, pentru o investitie de 23.754 euro, din care 7.400 euro ajutor nerambursabil” . Si adaoga: “Nu taranul simplu este beneficiarul potential al Programului. Noi ne adresam mai ales persoanelor ce vor sa deschida o afacere“.

A doua zi , in comuna Barca se viziteaza ferma d-lui Hadi Khoury, un libanez de vreo 30 de ani, presedinte al grupului Haditon, la care sunt asociati alti 12 industriasi din Orientul Apropiat. Ferma, ce ocupa 4 cladiri ale unui fost CAP, creste 120.000 gaini ce produc un sfert din ouale consumate in Romania. UE a investit in aceasta ferma prin Feader un milion de euro. Dl. Khoury e entuziasmat: “Romania e de vis. Cladirile vechi comuniste nu m-au costat mai nimic, cei 25 de muncitori au salarii ce nu ma costa nici ele mai nimic, iar subventiile europene sunt importante.” Deputatul din circumscriptia locala, Theodor Nicolescu, fost secretar de stat la justitie, spune: “Reusita lui Hadi este un exemplu pentru noi toti, caci gratie UE noi devenim competitivi si se creaza conditiile pentru ca piata libera sa functioneze si sa indrumeze comportamentul oamenilor.”

La 300 de km. distant, in Vintul de jos, Teodor Vingarzan isi gospodareste cu fiul sau cele 50 de ha. Ei spun ca astfel pot castiga mai bine decat cei 300 euro lunar pe care i-ar obtine la oras. Cu trei vaci, cu oua si un porc pentru Craciun, agricultura lor de subzistenta e satisfacatoare. Un alt fiu, din lipsa unui loc de munca, a emigrat in America. Vingarzan este insa foarte critic la adresa UE. “Produsele noastre bio sunt sufocate de produsele din Europa de vest, puternic subventionate. Noi, tot ce producem aici nu putem vinde, caci la piata toate produsele, chiar si cartofii, sunt fie italienesti, fie frantuzesti”. Si adaoga: “Dupa 1989, am calatorit in Europa occidental si am vazut fermele de acolo. Mi-am facut sperante de extindere, dar acum ma simt tradat”.

Achim Irimescu, subsecretar de stat la agricultura, asigura ca agricultura de subzistenta joaca un rol important in economia Romaniei, deoarece “un numar mare de oameni nu devin someri si supravietuiesc fara a cere ajutor din partea guvernului. Dar taranii ce nu vor deveni competitivi vor dispare, caci majoritatea lor sunt batrani si n-au urmasi”.

Dupa calatorii in China si in Germania, Tiberiu Biris a pus bazele unei cooperative de productie apicola in care sunt 200 de producatori ce produc, cu o tehnologie moderna, 400 de tone de miere anual, ce se exporta aproape integral. “Mierea romaneasca nu poate fi consumata de romani” spune Teodor Parau, proprietar a 200 de stupi “caci ea e prea scumpa pentru puterea noastra de cumparare”. Totusi mierea din cooperativa e de doua ori mai ieftina decat cea produsa in Europa de vest.

Paradoxul liberalismului agrar sta in urmatoarele: agricultura romana castiga locuri in exportul de produse in vest, dar este incapabila sa hraneasca populatia tarii, caci 70% din produsele consumate sunt importate.  Supusa presiunii UE, aceasta concurenta libera, dar in fond falsa, favorizeaza desvoltarea unei agriculturi de profit: in zece ani, aproape un milion de hectare, adica 6,5% din suprafata agricola utila, a trecut in mainile unor investori straini. Procesul continua, favorizat de pretul redus al terenurilor, salarizarea slaba a muncitorilor si subventiile UE. Recent, guvernul roman a introdus o lege care liberalizeaza complect cumpararea pamanturilor de straini.

In conformitate cu acordul incheiat de guvernul roman cu FMI, Bucurestiul a suprimat doua sute de mii de servicii publice intre 2009 si 2011, a taiat cu un sfert salariile functionarilor si a sporit cu 5 puncte taxa TVA pana la 24%. Conditiile pietei muncii erau asa de slabe incat i-a impins pe 12 % dintre romani sa-si caute de lucru in strainatate. In politica agricola comuna (PAC), se aplica aceiasi formula deja aplicata in Franta in anii ’60, dar conditiile sunt acum diferite. Taranii trebuie sa adreseze individual proiectul lor unei instante de finantare, ceeace sporeste inegalitatile intre regiuni,  intre micile si marile culturi, intre taranimea de subsistenta.si antreprenorii industriali, mai capabili sa solicite fondurile UE. La Alba Iulia o profesoara de muzica si sotul ei, Iosif Fit, membru al Uniunii Compozitorilor,  au trecut la cresterea de zarzavaturi si pasari in curtea lor, caci salariul ei de profesoara (180 euro/luna) nu-i ajungea sa plateasca nici facturile. Invatatori si compozitori lucrand la munca campului: “Asa ceva nici Ceausescu nu ar fi visat!” spune ironic Iosif Fit.

Coruptia, condamnata de toti, nu permite sa se intrevada o solutie in administratia publica la gravele probleme in care se zbate tara. Politica dusa pana acum a mascat unicul scop: imbogatirea personala. Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso,  anunta recent ca “aderarea Romaniei la UE a fost insotita de ample reforme care au contribuit la modernizarea tarii, iar cetatenii romani au beneficiat de asta”. Si FMI considera ca acordurile semnate cu Romania “au fost incununate de succes”. Asemenea rezultate “valoroase” au facut ca un fost ministru al agriculturii roman, Dacian Ciolos, sa fie numit in 2009 comisar european pentru agricultura si dezvoltare rurala. In aceasta calitate el a negociat reforma PAC, de care taranii romani nu au nici un motiv de bucurie.

Cei care cred ca pot scoate agricultura din impas

April 5, 2009

La masa rotunda cu tema “Solutii pentru scoaterea din criza a agriculturii” (25 martie 2009), presedintele Basescu , aflat in plina campanie electorala, le-a reamintit specialistilor agricoli ca Romania are 1,2 milioane fermieri, din care cea mai mare parte poseda ferme de subzistenta, ca in 2008 au ramas nelucrate 3,5 milioane hectare, ca importam 70 % din produsele alimentare si ca din creditul de 90 milioane euro pentru refacerea sistemelor de irigatii acordat de Banca Mondiala, s-au utilizat in decurs de 5 ani doar 10 milioane. Ar fi fost deci suficiente motive ca participantii sa intrebe ce a facut presedintele in anii petrecuti la Cotroceni pentru a nu lasa agricultura sa ajunga in aceasta situatie. Nu au indraznit insa, probabil temandu-se ca ii va asigura ca, de va fi votat, tot el va duce agricultura in urmatorii 5 ani pe culmi de glorie. Ceeace ar fi pus capat pe loc mesei rotunde…
Problema agriculturii romanesti a ajuns insa atat de grava incat specialisti din alte domenii isi dau cu presupusul ce e de facut. Iata-l de pilda pe Ionut Popescu, fost ministru de finante liberal si actualmente fruntas PD-L, care intr-un articol din revista CAPITAL intitulat “Agricultura si impozitele” e de parere ca solutia e simpla : impozitarea pe suprafata de teren a taranilor, deoarece ei astazi sunt in afara fiscalitatii. Iata argumentul lui : daca o firma serioasa doreste sa investeasca in agricultura, ea stie ca va trebui sa plateasca statului impozite pe salarii, pe profit. Dar daca micii producatori, concurentii firmei, nu platesc nici o taxa, ea nu va indrazni sa intre in competitie cu ei si astfel pamantul va ramane in continuare in parloaga. Simplu, nu? Gandirea neoconservatoare emisa din birou, ignora realitatile de pe teren si naste asemenea monstri. Fapt care a determinat ca articolul lui Popescu sa fie intampinat de peste o suta de comentarii ale cititorilor care, in proportie covarsitoare, au fost nu numai indignati, dar au insotit parerea lor si de epitete plastice : ignorant, bandit, nemernic etc. Ce ii spun unii dintre acesti cititori, multi dintre care se vede ca mai sunt inca in contact cu realitatile agriculturii noastre?
“Adevaratii tarani, cei care transpira la sapa si care ii vor hrani pe romani dupa ce aroganta noilor ciocoi va esua, acei batranei ce aprovizioneaza inca piata cu urzici, cu oua proaspete si legume nationale, nu au posibilitatea sa va raspunda pe internet. Dar taranimea e populatia cea mai fragila si totodata cea mai solida” ii spune un comentator. “Biruri puneau si domnitorii fanarioti si uite unde am ajuns!” aminteste un altul. “Va spun eu, care traiesc la tara, ca peste 50 % din terenuri sunt nelucrate de 3-4 ani, pentru ca astazi micul producator nu are nici un profit. Daca i se mai pune impozit acestui taran si asa sarac, o sa lase dracului de tot si putina agricultura pe care o facea. In loc sa gasiti solutii pentru a pune la dispozitie taranilor tractoare si utilaje, va orientati din start catre impozitare” adaoga altul. Sunt amintiti si noii latifundiari (Culita, Porumboiu s-a.) “care numai tarani nu sunt”.
Uneori mai intervin in discutie si romani din strainatate, care amintesc situatii ce par necunoscute lui Ionut Popescu : “Suprafata medie de exploatare in Franta e de 71 ha., ceva mai redusa pentru cei ce cultiva legume, dar mai mare pentru cei ce cultiva grau, porumb si floarea soarelui. Doua treimi sunt ferme traditionale, iar o treime au adoptat forma de asociatie agricola sau de exploatatie agricola cu responsabilitate limitata (EARL). Numarul angajatilor in agricultura franceza este de 751.000 persoane, deci 3 angajati la 100 ha. In 1988 erau 4,7 pers./ha. In Franta agricultorii reprezinta cam 3% din populatie, dar toti sunt de acord ca ei sa fie protejati, deoarece reprezinta nu numai radacinile traditionale ale tarii, dar si securitatea ei alimentara”. Se aminteste ca agricultura in tarile UE desvoltate a fost timp de decenii subventionata, si mai este si astazi pe timp de criza. Altul mentioneaza : “Sa ne uitam la Serbia, unde cea mai mare parte din PIB e data de agricultura, cu doua directii principale : legume si fructe congelate si produse bio”. Se mai pomeneste si ca in Romania mari suprafete agricole au fost cumparate deja de italieni si israelieni. „Spre deosebire de Italia, unde un ha. de teren agricol se vinde cu 15-30 mii dolari, in Romania mii de hectare s-au cumparat de investori straini cu 250 USdol./ha.“.
„Domnule Popescu, ati fost vreodata la tara? Stiti ca 70-80% dintre tarani sunt batrani? Stiti ca majoritatea lor ar da pamantul in asociatii, dar nu vrea nimeni sa organizeze asa ceva? Stiti ca totusi cei ce obtin productie nu au cui sa o vanda? Credeti ca daca ar fi impozitat pamantul, s-ar schimba ceva? (…) Solutiile sunt la primarii care trebuie sa stimuleze infiintarea de asociatii. Ajutati infiintarea de firme de colectare produse, informati-i si instruiti-i pe tarani. Impozitarea terenurilor nu ar determina decat specula si vanzarea pamantului pe nimic. Ce spuneti dvs. In articol seamana cu “daca are casa derapanata si neingrijita, sa ii dam foc ca sa-l obligam sa-si construiasca una noua si frumoasa”. Este parerea unui comentator, caruia i se raspunde : “Cred ca intentiile nu sunt de a redresa agricultura, ci exista pericolul ca terenurile agricole sa fie cedate fondurilor speculative straine, asa cum in anii ’90 a fost cedata industria si cava mai tarziu – finantele tarii. Presa romana nu vorbeste deloc despre marile achizitii de terenuri care se fac nu numai in Africa si America latina, ci si in Ucraina. Romania se gaseste pe lista tarilor pe care le vor fondurile. In Romania nu se cultiva banane, dar ea e pe cale sa devina o tara bananiera”. Cred ca am citat destul dintr-o tema, cea a soartei agriculturii, care ii framanta si intristeaza pe multi romani, in majoritate fii sau nepoti de tarani. Ai impresia citind toate aceste comentarii ca suntem martorii unei catastrofe nationale, careia nimeni nu ii poate gasi o solutie. Sau se asteapta ca lucrurile sa se desfasoare de la sine, crezand in virtutile mainii invizibile ale liberalismului. Cea care, in alte tari pe glob, a alungat taranii la oras, unde au creat uriase periferii de slums, cartiere de cocioabe in care clocesc drogurile, prostitutia si criminalitatea. Si totusi o iesire din impas poate fi gasita atat in solidaritatea nationala, cat si intr-o alta politica, radical deosebita de cea actuala. Care sa puna soarta a aproape 40 % din populatia tarii, taranimea, printre prioritatile unei conduceri responsabile.