Posts Tagged ‘Terorism’

Un articol care m-a intristat

September 4, 2014

Citesc mai demult articolele lui Dan Neumann de pe blogul « vicuslusorum », unele cu placere, altele cu surprindere, iar cateva cu jena si lehamite. Dar nici unul nu mi-a provocat o mai mare repulsie decat articolul “Crima pe post de lege” de pe data de 28 august 2014. Am sperat un timp ca autorul are o viziune de stanga, data fiind atentia cu care studiaza si comenteaza operele lui Marx. Dar acum trebuie sa recunosc ca m-am inselat. Nu poate fi considerat de inspiratie marxista cel ce scrie urmatoarele : « …ceeace ma mira personal este absenta violentei politice in Romania.[…] Firesc ar fi ca oamenii de rand, observand din practica ca legea nu  protejeaza de fapt pe nimeni, sa rupa orice legatura cu delegatii puterii lor politice. […] Nu pot sa-mi inchipui ce ii retine pe oamenii obisnuiti sa isi ucida prefectul, primarul, consilierii locali, politia, armata si orice alta autoritate vida legal a statului, din moment ce aceste instante sunt de facto deja moarte ». Iar pentru a incheia in stil senzational, exclama de la tribuna blogului : « Daca 10 anarhisti romani ar pune la cale un plan iscusit de a-l ucide pe primul-ministru, pe presedinte, intregul guvern si toti reprezentantii de varf ai institutiilor publice din Romania, planul nu numai ca ar avea un succes rasunator, dar criminalii ar scapa teferi si nevatamati. Statul, prea slab pentru a actiona rational dupa un set de legi pe care nu le-a respectat niciodata, si-ar demonstra, pentru ultima oara, vacuitatea. »

Nimeni sa nu-si imagineze ca prin asta, pe malurile Dambovitei a aparut un vrednic urmas al lui Bakunin. Autorul textelor citate mai sus doreste probabil cu pasiune sa joace un rol politic original, dar nu reuseste sa fie decat un vulgarizator al ideilor lui Serghei Neceaiev, un exaltat revolutionar rus (1847 – 1882), despre care Karl Marx, intr-o scrisoare catre Fr. Engels, spunea : « Intreaga valva in jurul lui Neceaiev nu e decat o marsava minciuna ».

Neceaiev si cei cativa partizani ai sai si-au expus conceptiile in cartea «Catehismul revolutionar», in care aratau ca scopul suprem al revolutionarului este lichidarea statului si asasinarea opozantilor. Calea pentru a se atinge acest tel este accentuarea suferintelor poporului, pentru ca acesta sa capete curajul de a se revolta. Neceaiev, desi scurt timp a fost prieten cu Bakunin, nu e anarhist, ci un libertarian nihilist ce preconizeaza drept metoda terorismul. Atentatele nihilistilor vizau in deosebi lichidarea unor personalitati din inalta societate si din sfera politica (deputati, bogatasi, ofiteri, preoti, politisti etc.) astfel incat, prin suprimarea principalilor actori ai statului oprimant, intregul sistem represiv sa fie paralizat prin teama insuflata unei populatii terorizate.

Ideile din articolul cu titlu provocator « Crima pe post de lege » nu se limiteaza a se inspira din opera lui Neceaiev. Michel Onfray in cartea sa « Politique du rebelle » expune pe larg conceptiile nihiliste, putandu-se intalni acolo pasagii ce seamana surprinzator cu randurile din articolul din blogul vicuslusorum : « Sunt mereu uimit de linistea in care sufera cei ce hranesc masina sociala sau care sunt exclusi de ea, de supunerea lor la necesitatile brutale ale sistemului, ca si cum n-ar mai exista alternativa, ca si cum altceva ar fi de neconceput, imposibil de gandit. Sunt de acord cu Bakunin impotriva lui Marx, caci cred ca oamenii cei mai uitati ai societatii constituie ipotetic un ferment mai eficient pentru revolte si revolutii decat avangardele luminate ale proletariatului, eminentzele clasei muncitoare. » (pag. 66)

Si Emil Cioran avea elanuri asemanatoare in cartea sa « Schimbarea la fata a Romaniei », dand insa extremismului o tenta nationalista : « Toate mijloacele sunt legitime atunci cand un popor isi deschide drumul propriu in lume. Teroare, crima, bestialitate si perfidie nu sunt josnice si imorale decat in epoci de decadenta, cand vin in ajutorul unui vid de continut ; dar daca, dimpotriva, ele ajuta la ridicarea unui popor, ele se transforma  in virtuti si triumfurile devin morale. » Cioran insa s-a cait pentru randurile de mai sus si nu si-a mai dat acordul de reeditare a acestei carti.

Sa revenim insa la argumentele din articolul teribilist din blog. « Romanii sunt mefienti unul cu celalalt pentru ca legile sunt de facto incalcate chiar de reprezentantii lor politici. »  Afirmatie confuza, ce ar fi trebuit sustinuta cu exemple pentru a o face inteligibila. Ce legatura poate fi intre relatiile personale a doi indivizi si nerespectarea legilor de niste deputati ? Nici intr-un regim totalitar nu exista un asemenea amestec al reprezentantilor statului in viata privata. Dar argumentul continua : « Cand s-a semnat vreodata o intelegere politica intre stat si cetateni in Romania in urma unei confruntari reale intre grupuri sociale diverse si contradictorii ? » Constitutia, codurile in vigoare, legea electorala, referendumurile, toate reprezinta parti ale contractului social necesar pentru functionarea mecanismului statului. Romania nu pluteste intr-un spatiu izolat, ea este inconjurata si chiar dependenta de regulile consfintite in comunitatea internationala, asa incat intrebarea nu are sens. De aici insa concluzia : « Institutiile publice nu au, prin urmare, temei. Cand elitele desfid regulile, trebuie sa ne amintim ca acestea pun la indoiala chiar legea ce le confera identitate si ratiunea de a fi. » Aici, cu cuvinte mestegiuite, se repeta o propozitie frecvent intalnita in ultima perioada (care intamplator este si campanie electorala) : suntem inselati, suntem furati, presedintia, guvernul sau parlamentul sunt institutii publice acaparate de incompetenti, etc. Salvarea nu sta insa in aruncarea in aer a institutiilor, ci in reformarea lor. Este greu, cere timp, dar evita riscul de a experimenta solutii dezastroase. Imbratisand insa nihilismul celor desnadajduiti, autorul afirma : « Luand de la stat o putere pe care i-a cedat-o provizoriu, fiecare devine stapanul salbatic al propriei sale libertati de a actiona dupa bunul plac. » Suntem aici, aparent, in plina teorie a anarhismului lui Bakunin (1814 – 1876) care, dupa ce respinge toate revolutiile, inclusiv cea franceza de la 1789 care nu ar fi reprezentat decat o schimbare a celor aflati la putere, cere o revolutie sociala prin distrugerea institutiilor statului burghez. Bunul suprem pe care revolutionarul trebuie sa-l caute – scrie Bakunin in « Dumnezeu si statul » – este insa libertatea individului si a celorlalti oameni. « Nu devin cu adevarat liber decat prin libertatea altora, astfel incat cu cat sunt mai multi oameni liberi, cu atat mai vasta si mai profunda este libertatea mea. Libertatea veritabila nu poate fi insa obtinuta fara egalitate politica, economica si sociala. Libertatea si egalitatea nu pot fi gasite decat in afara unui stat strain poporului. Statul, capitalul si Dumnezeu sunt obstacolele ce trebuie doborate. » Din randurile de mai sus se vede ca, in afara de terorismul lui Neceaiev, in articolul din blogul vicuslusorum lipsesc cateva trasaturi esentiale ale anarhismului : respingerea capitalului si doborarea divinitatii.

Iar cand articolul din blog viseaza – fara pic de ironie – la perfectionarea societatii printr-un masacru general, inclusiv al armatei, politiei si administratiei, se pretinde ca asemenea nimicire « ar avea un succes rasunator, iar criminalii ar scapa teferi si nevatamati. »  Ceeace este de la sine inteles, de vreme ce nu ar mai ramane in picioare nici o institutie publica. Ar fi insa oare bine de trait (cat timp?) intr-o societate haotica ?

Cei putini care vor citi aceste randuri vor putea pe drept cuvant sa regrete timpul pierdut. Dar articolul din blogul vicuslusorum nu este o gluma, ci o dovada in plus de confuzia ce domneste in mintile unor tineri intelectuali ce se cred bine informati si care cauta sa se afirme prin lansarea de teorii extravagante, in totala contradictie cu spiritul vremurilor.

TERORISM SI TEORIA CONSPIRATIEI

March 30, 2010

                        Pe data de 29 martie a avut loc la Moscova un nou atentat terorist sangeros: doua femei sinucigase, la distanta de jumatate de ora una de alta, au explodat incarcatura de dinamita pe care o aveau infasurata in jurul corpului, in vagoanele de metrou de pe doua linii diferite, ucigand 39 de persoane si ranind peste 60. Nu este primul atentat de acest fel ce are loc la Moscova: in februarie 2004 au cazut victima unui atentat in metroul moscovit 41 de persoane, iar peste sase luni – inca zece. In noiembrie 2009 un atentat asemanator a avut loc in trenul expres Moscova – Sankt Petersburg, facand 26 de victime.

Se stie insa ca in ultimii ani tinta atacurilor acestor asasini de tip „kamikadze“ nu a fost doar Rusia. Dupa atentatul din 11 septembrie 2001 de la New York asupra celor doua cladiri-turn, in care au fost ucisi peste 3000 de oameni, la 11 aprilie 2002 a avut loc un atentat in insula Djerba din Tunisia in care au murit 19 persoane, in 12 octombrie 2002 un alt atentat in insula Bali a facut 202 morti, la 16 mai 2003 la Casablanca – 32 morti, la Istanbul la 15 si la 20 noiembrie 2003 – 57 morti. La 11 martie 2004, la Madrid, au loc mai multe explozii intr-un tren in urma carora si-au pierdut viata 202 persoane, printre care si cativa romani. Dar stilul de efectuare al atentatelor, prin jertfirea unor partizani fanatici pentru inspaimantarea populatiei, este asemanator. Desi inca nici o organizatie terorista nu a revendicat atentatul de ieri de la Moscova, autoritatile banuiesc ca este vorba despre o grupa terorista nord-caucaziana, care probabil doreste sa-i demonstreze presedintelui Medvedev ca a gresit cand, anul trecut, a declarat ca actiunile anti-teroriste in Cecenia s-au terminat. Un fruntas al rebelilor ceceni, Doku Umarov, ar fi declarat in luna februarie : “Vom extinde zona de operatii militare pe intreg teritoriul Rusiei”. Este deci vorba despre atentate cu substrat religios al unor fundamentalisti islamici membri ai Al-Qaida sau ai altor organizatii teroriste, fapt dovedit in cazurile capturarii unora dintre cei ce intentionau sa provoace noi carnagii. De altfel aceasta este si ipoteza pe care a acreditat-o d-na Hillary Clinton, ministru de externe al SUA, intr-o declaratie astazi.

Iata insa ca in Romania nu se crede in asa ceva si se emite, deocamdata pe un blog, o alta explicatie a atentatului din metroul de la Moscova. Dupa autor, Rusia ar face orice numai sa nu abandoneze “mesianismul imperial”. E deci vorba de “punerea in scena de diferite scenarii teroriste” de catre “serviciul de informatii rus (FSB)”, fie pentru a induiosa opinia publica, fie pentru “a sugera mincinos” ca Rusia e agresata de cineva “pentru vina de a i se opune in planurile hegemonice”, fie a sugera ca ea “e de partea civilizatiei vestice si deci trebuie penalizata de teroristi”.

Totul e foarte confuz, dar – ce vreti – asa este cu comploturile in ziua de azi, adevarul nu poate fi aflat, ci doar banuit si demascat de un binevoitor atotstiutor. Acest “specialist” in descurcarea firelor conspiratiei continua cu adancirea investigatiei, caci el are certitudinea ca acolo, in Rusia, “nu poate avea loc nici un atac terorist de anvergura celui de astazi”, caci “KGB stie si controleaza tot.” Judecata de mai sus e de un ridicol monumental si ea ar descalifica pe un politician daca ar emite-o in public. Ea este insa tipica pentru gandirea ce sta la baza oricarei teorii a conspiratiei. Dar problema e inca si mai grava atunci cand el o examineaza in lumina istoriei. Noua, celor naivi, ni se pune atunci intrebarea incuietoare : “Oare ce diferenta se poate pune intre un Otto von Bismarck, un Adolf Hitler, un Stalin, un Nixon, dar si multi altii, incepand cu Machiavelli?”. Oare ce cauta Bismarck alaturi de Nixon, si Hitler alaturi de Machiavelli? De ce nu si Bush alaturi de Iliescu, Mao Tse Tung alaturi de Basescu? Mister, dar explicatia ce ni se serveste e ca toti acestia au considerat ca “e logic a sacrifica 10 indivizi pentru a prezerva interesul a 1000”.

Odinioara se credea ca raul are o singura explicatie: si-a bagat dracul coada. Iar el putea fi scos din bietul om cu clesti inrositi in foc. Mai tarziu diavolul a luat alte forme, dar vigilenta unora il recunostea mereu. De la arderea vrajitoarelor pe rug pana la holocaustul evreilor, milioane de oameni au acordat credit teoriei ca un oras, o tara sau omenirea in intregime este amenintata de un grup clandestin de oameni vicleni, foarte puternici, ce pun la cale planuri teribile. Inchizitia si iezuitii, francmasoneria si iluminatii, catolicii si protestantii, aristocratii si burghezii, evreii si crestinii, americanii si rusii, fiecare s-au acuzat reciproc ca sunt intruchiparea Raului, actori ai unei conspiratii mondiale care trebuie nimicita. Totul era atribuit unor forte ce actioneaza din umbra.

Dar pericolul – afirma teoria  – consta in aceea ca marea majoritate a oamenilor cinstiti si creduli nu au habar de existenta unui complot si de intentiile perfide ale complotistilor. Din fericire insa exista in randul populatiei cateva persoane care dau dovada de clarviziune si inteleg ca poporul poate fi cu usurinta inselat. Singuri ei, si numai ei, cunosc adevarul si lupta pentru demascarea complotistilor si anihilarea planurilor lor marsave. Sarcina lor, a acestor salvatori dezinteresati, se dovedeste insa grea, caci complotistii nu stau pasivi si incearca sa le astupe gura.

Schema scenariului politic conspirationist aratata mai sus are avantajul unei mari simplitati fata de complexitatea lumii contemporane si deci este atractiva pentru cetateanul ce isi pune intrebari. Demersul fauritorilor de asemenea ipoteze porneste de la inversarea analizei stiintifice clasice. La ei, faptele dovedite sunt falsuri si inventii, in schimb unele detalii – anecdotice chiar – capata valoare de evenimente centrale, fiind considerate urme ale complotului ce nu au reusit sa fie inca sterse. In imaginarul conspirationist, certitudinile devin indoieli, indoiala se generalizeaza si, in cele din urma, tot ce provine de la ceva indoielnic este minciuna. Bazat pe un astfel de rationament, creatorul de ipoteze conspirationiste ajunge la concluzia paradoxala ca lipsa de probe este insasi dovada existentei unei conspiratii, in care complotistii au reusit sa faca sa dispara probele. Pe de alta parte el priveste cu suspiciune anchetele politiei sau ale ziarelor serioase, afirmatiile oamenilor politici, datele prezentate de institutii respectabile etc. Indiferent cum se desfasoara ulterior evenimentele, chiar daca ele contrazic total teoria lansata, nimic nu il va putea clinti pe autorul ipotezei din convingerile sale. Complotul merge inainte si – crede el – va lua alte forme, care in cele din urma, candva, ii vor confirma ideile.

Nu trebuie sa fii de stanga sau de dreapta pentru a ridiculiza asemenea teorii. In ce priveste Rusia, omul cu opinii de stanga din tara noastra nu poate avea o simpatie alta decat cea pe care o are fata de alte tari capitaliste. Partidele de stanga din Rusia sunt in opozitie si in continua pierdere de viteza politica. Dar in privinta atentatului ce a avut loc recent la Moscova, ca si fata de numeroasele atentate infaptuite de teroristi fanatici pe alte meridiane, omul de stanga nu poate adopta decat o singura pozitie: condamnarea fara ezitare a celor ce pun la cale si infaptuiesc asemenea acte absurde si criminale, iar nu acordarea de credit unor fantasme izvorate din prejudecati ale razboiului rece.