Timothy Garton Ash despre rezultatele alegerilor in parlamentul european

Istoricul britanic Timothy Garton Ash (53 ani) este profesor la St. Anthony College de la Oxford, dar preda lectii si la Universitatea Stanford din St. Unite. E autor a numeroase articole de analiza a istoriei contemporane si a mai multor carti, printre care cea mai recenta este “Facts are Subversive”(2009). El a acordat un interviu revistei “Der Spiegel” (Nr.25/15.06.2009) despre perspectivele Uniunii Europene dupa recentele alegeri parlamentare, din care vom reda mai jos cateva pasagii ce ni s-au parut mai interesante.

Spiegel : In mijlocul celei mai grave crize de la „marea depresiune“ din 1929, se constata ca la alegerile europene electoratul nu-i mai sustine pe social-democrati si socialisti. Nu este oare asta un paradox?
T.G.A. : Cred ca e explicabil. Mai intai, alegatorii ii considera pe liberali si conservatori mai competenti in politica economica. Apoi, observam o revenire la valorile nationale ca reactie la marea criza, ceeace ii face pe alegatori sa se deplaseze preponderent spre dreapta decat spre stanga, uneori chiar spre dreapta extrema.

Spiegel : Stanga, ce critica capitalismul, ar trebui totusi sa fie avantajata intr-o criza a capitalismului.

T.G.A : In fond noi, atat in Marea Britanie, cat si in Germania, avem doua mari partide social-democrate, cu deosebiri mici intre ele. Conservatorii lui David Cameron merg pe urmele lui Tony Blair, afara doar de politica externa. In Germania, intre crestini-democrati si social-democrati nu se constata nici o mare deosebire, daca masuram cu criteriile secolului trecut. Lipsesc deci diferente ideologice, toti sunt social-democrati. Nu se pune problema capitalismului in sine, ci care capitalism se potriveste fiecaruia mai bine. Guvernele sunt cantarite dupa calitatea lor de administratori. Cand alegatorii nu sunt multumiti cu felul de administrare, ii voteaza pe ceilalti. In toate cazurile ei aleg o varianta a democratiei social-liberale. Iar uneori capata o mai buna social-democratie de la un partid ce se da drept conservator.
Spiegel : Noul parlament european va avea 15% deputati extremisti, protestatari sau din partide comice. Ce inseamna asta pentru viitorul Europei?

T.G.A. : Daca imi amintesc, Berthold Brecht spunea despre nazism : “Pantecele din care a iesit asta e inca roditor”. Ne-am insela daca am crede ca sovinismul si populismul nationalist au disparut sau ca nu ies intarite in timpul unei crize economice mari. Trebuie sa facem din nou credibila economia sociala de piata, ca solutie centrala pentru patura mijlocie. Pentru asta trebuie ca Uniunea Europeana sa asigure locuri de munca corespunzatoare pentru majoritatea societatii si sa se preocupe de integrarea cetatenilor ei originari din afara Europei. Caci argumentul populistilor este : daca ne merge rau, ceilalti sunt de vina. In Marea Britanie a castigat doua locuri British National Party, dar acelasi lucru s-a petrecut si in Romania, in Finlanda, in Ungaria. Iar la noi UK Independence Party, partid antieuropean, a castigat mai multe locuri chiar decat partidul laburist. Lucrurile astea sunt nelinistitoare.

Spiegel : Nu sunt astea semne ale unei slabiri a solidaritatii alegatorilor?

T.G.A. : Solidaritatea este desigur o valoare europeana, dar atasamentul fata de ea are limite. In special fata de cei saraci, mai ales cand e vorba de migranti din afara Europei. Mai vine si de acolo ca noi am faurit niste state sociale ce sunt dificil de mentinut in competitia mondiala. Integrarea migrantilor e mai usoara in SUA deoarece acolo lipseste statul social.

Spiegel : Totusi in timp ce Europa se deplaseaza spre dreapta, Statele Unite cu Barack Obama in frunte descopera economia sociala de piata.

T.G.A. : Ei vor deveni in curand mai europeni decat noi. Va amintiti ca acum sase ani, odata cu criza din Irak, Jürgen Habermas si Jacques Derrida au lansat un manifest : iata, aici e Europa cu valorile sale social progresiste, iar de partea cealalta – Statele Unite. Obama, cu sistemul sau de valori, este in aceasta privinta cu siguranta un european. Asta vine si de acolo ca in SUA, patura mijlocie a simtit pe pielea proprie brutalitatea si nedreptatea economiei de piata anglo-saxone, libera si dezlantuita, indeosebi in domeniul sanatatii.

Spiegel : In alegerile din 7 iunie nu s-au discutat prea mult problemele europene, ci indeosebi cele de politica nationala. Nu arata oare asta ce Europa este faramitata?

T.G.A. : Sunt de parere ca adevaratele alegeri europene vor avea loc la sfarsitul lunii septembrie, la alegerile din Germania. Pentru viitorul Uniunii Europene alegerile pentru Bundestag sunt mai importante, caci este vorba despre atitudinea celui mai semnificativ membru al U.E. Desigur ca si competentele Parlamentului European au sporit, lucru de care multi alegatori nu si-au dat inca seama. Totusi Uniunea Europeana nu este o democratie directa si nici nu va deveni asa ceva prea curand. Si nu cred nici ca nivelul de participare al alegatorilor la alegerile europene va spori, atat timp cat nu nu suntem pregatiti pentru marele salt spre Statele Unite ale Europei, adica spre o democratie directa. Pentru asa ceva nu suntem insa pregatiti, nicaieri in Europa. Parlamentul de la Strasbourg ramane o componenta importanta a sistemului european, dar decisiv ramane Consiliul European si colaborarea intre guvernele alese in chip democratic.

Spiegel : Acest dezinteres al alegatorilor nu arata oare ca Europa politica s-a desprins de cetateni?

T.G.A. : Cred ca proiectul european a devenit victima propriului sau succes. In toate tarile argumentul in favoarea Europei este : acum ne merge prost, dar multumita Europei ne va merge mai bine. Vine insa un moment cand Europa devine un lucru de la sine inteles si unii isi pun intrebarea : de ce mai avem nevoie de ea? Iar noi avem nevoie de aceasta Europa, de pilda pentru o politica externa europeana comuna, prin care sa ne aparam interesele intr-o lume ce devine tot mai mult neeuropeana. Sa nu credeti ca interesele nationale vor fi etern deasupra celor comune. Marca era simbolul identitatii germane si totusi nemtii au renuntat la ea. Istoria Uniunii Europene in ultimii 50 de ani este istoria imposibilului ce totusi s-a infaptuit. Pentru o politica europeana comuna nu avem nevoie de Statele Unite ale Europei, ci doar de vointa politica a unei coalitii strategice a statelor membre si in primul rand a Germaniei, Frantei si Marei Britanii. Este necesar sa avem o politica comuna fata de Rusia, fata de China, caci impreuna suntem mai tari decat singuri.

Spiegel : Nu este oare un vot de neincredere fata de Europa atunci cand, de pilda, este aleasa in Parlamentul European o Elena Basescu, un fel de Paris Hilton, fiica presedintelui Romaniei? Sau partidul piratilor din Suedia, sau populistul austriac Hans-Peter Martin?

T.G.A. . Asta arata doua lucruri. Pe de o parte alegatorii isi spun ca Parlamentul nu e prea important si deci ne putem permite sa trimitem si cativa pirati acolo. In al doilea rand, ca peste tot in Europa este o profunda si crescanda nemultumire fata de clasa politica. Situatie ce poate merge pana la o stare de spirit prerevolutionara.