Fotbalul – fenomen social

Revista „La vie des idees“ publica in numarul din 16.06.2010 un amplu articol al lui Igor Martinache intitulat “Le football au prisme des sciences sociales”, in care se face un bilant sintetic al lucrarilor stiintifice consacrate impactului social al fotbalului. Voi prezenta mai jos cateva idei interesante din acest articol.

In ciuda faptului ca fotbalul este privit ca sportul universal prin excelenta, el este dispretuit de numerosi intelectuali. In ultimii ani au aparut totusi o serie de monografii stiintifice, in care s-a relevat rolul sau major ca suport fie al identificarilor politice locale (Murray, 1988; Karady si Hadas, 1994; Breuer si Lindner, 1994), fie al unui nationalism deghizat (Gebauer, 1994). Care este insa raportul intre fotbal si globalizare? In Franta, Pascal Boniface sustine ca “fotbalul nu conduce desigur lumea, dar e totusi un element important in stralucirea si prestigiul statelor”. Reamintind o serie de cazuri, ca “razboiul fotbalului” din 1969 dintre Salvador si Honduras sau victoria echipei RDG asupra celei a RFG la cupa mondiala din 1974, el explica ca, departe de a fi “continuarea razboiului cu alte mijloace”, meciurile de fotbal sunt mai curand o expresie a tensiunilor sociale dintre natiuni si din interiorul acestora.

Pe de alta parte, Albert Sonntag scria in 2008 ca fotbalul e un “revelator nu numai al problemelor identitare pe care le pune tranzitia intre modernitate si postmodernitate, dar – mai general – al sentimentelor si nevoilor colective, a relatiilor si perceptiilor intre natiuni, a incertitudinilor si intrebarilor proprii epocii noastre”. Dupa el acest sport a permis “reactivarea unui suport de autoperceptii intrate mai demult in memoria colectiva nationala”. Richard Giulianotti si Robert Robertson (2009) au examinat dimensiunile financiare si culturale ale fotbalului mondializat. Din punct de vedere cultural, are loc o concordanta a tendintelor de cosmopolitism si nationalism pe acelas teren de sport, iar din punct de vedere economic, comercializarea sportului e o expresie a neo-liberalismului. Banii pentru retransmisia televizata a jocurilor, sumele platite ca salarii, indatorarea cluburilor de elita, etc. fac ca fotbalul sa se impleteasca strans cu activitatea firmelor multinationale, care desi au in continuare legaturi economice si simbolice cu tara de bastina, se transnationalizeaza in recrutarea jucatorilor, in actionariatul cluburilor si in marketingul lor, ilustrat prin metamorfoza in ultimii zece ani a clubului englez Manchester United. Subliniind conflictele actuale, mai mult sau mai putin mocnite, intre cluburi si institutiile supranationale si organizatiile internationale, autorii prezic ca aceasta comercializare a fotbalului va accentua conflictele la nivel national si international, sportul devenind o parte a diviziunii internationala a muncii si accentuand o noua forma a negotului de sclavi, victimele caruia sunt tinerii jucatori africani.

Gandirea sociologica asupra fotbalului, si in general asupra sportului, a fost total reactualizata de lucrarile lui Norbert Elias si Eric Dunning (1986). Ei inscriu nasterea sportului modern in schema “procesului de civilizare”, care asociaza nasterea statului modern unei transformari a moravurilor, vadita prin autocontrolul impulsurilor. Se contrazice astfel ideea ca sportul ar fi o relicva a barbariei. Aparut in sanul acelei “gentry” britanice din sec. 18 si legat de regimul parlamentar, sportul in forma sa moderna exprima o eliberare controlata a impulsurilor, fotbalul fiind rezultatul si suportul unui proces de socializare. Monique Selim afirma in 1993 ca initial fotbalul permitea muncitorilor angajati in joc o “depasire simbolica” a conditiei lor precare. El semnifica insa uneori strangerea impreuna a unor indivizi dotati de un capital cultural si economic pentru formarea unui “ordin social local”. Diferitele clase sociale nu se diferentiaza prin sportul pe care il practica, cat mai mult prin felul in care se angajeaza in sport. Intrarea intr-un club profesionist, inseamna intrarea intr-o alta lume, un univers cu reguli si norme proprii, diferit de domeniul spatiului privat. Traectoria fotbalistului profesionist reprezinta o adevarata “cariera” in sensul sociologic al termenului (Howard Becker – 1963). Intr-un studiu din Marea Britanie al lui Martin Roderick (2006), care a investigat conditiile concrete de viata ale jucatorilor profesionisti, s-a relevat ca departe de imaginea de confort material pe care o poate lasa reusita catorva, majoritatea lor nu sunt decat o marfa cu viitor incert, care – cand li se incheie cariera – le este greu sa-si valorifice in alte domenii competentele castigate.

Cercetarea sociologica a fotbalului nu ignora domeniul spectatorilor, depasind clasificari facile (pasivi/activi; docili/violenti; esteti/sovini). Un aspect analizat este cel al “fan coaching”, al grupelor de suporteri, mai mult sau mai putin auto-organizate (Zimmerman, 2008). Distanta crescanda intre jucatori si suporteri trebuie avuta in vedere pentru a intelege formele de suporterism extrem , cu divizarea grupelor in “hooligans” si “ultras”. Ele dau nastere la mari “pasiuni partizane” care, pentru unii membri ai lor, tin loc chiar de familie. Reorganizarea stadioanelor, in deosebi in Marea Britanie, reflecta si fenomenul mercantilizarii sportului, spectatorul fiind in primul rand client al unor emotii, dar si al tot soiul de gadgeturi si embleme ale cluburilor ce i se ofera acolo.

In ce priveste implicatiile politice ale fotbalului, sunt doua interpretari opuse. Prima – face din fotbal un factor intrinsec de pace, de educatie, de sanatate si de integrare. Cea de a doua, teoria critica radicala a sportului, considera sportul in forma sa competitiva moderna (iar fotbalul e in frunte), ca “un aparat ideologic determinat de raporturile de productie capitaliste si de forma aparatului de stat burghez” (Brohm si Perelmann, 2006). Deci un nou “opium al popoarelor”, violent si acaparator al spatiului public, destinat a asigura hegemonia totalitara a capitalismului contemporan. Dar nici influenta fotbalului asupra politicului, nici cea a politicului asupra acestui sport nu sunt suficient cercetate sociologic pana acum. In afara de cateva cazuri de implicatii reciproce cu caracter local, sau de prezenta unor jucatori palestinieni in echipe israeliene, ceeace confera minoritatii arabe oportunitatea integrarii in societatea evreiasca israeliana, dar creeaza si o tribuna pentru promovarea unui protest politic arab, domeniul inca asteapta sa fie investigat.

In incheiere se pare ca trebuie renuntat de a extrage din fotbal interpretari definitive si univoce pentru a lamuri cum se impleteste el cu alte fenomene sociale. Este un sport ce scoate la iveala tensiunile existente intre grupurile sociale, mai curand decat le creeaza. Dar uneori el contine si mize politice reale, dar subtile, ce sunt mascate de discursurile pasionale.  

  

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: